Who's Online
Exista in mod curent, 97 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Geopolitica: Dan Culcer. Forme de guvernamant. Monarhie sau republica
Scris la Friday, January 22 @ 16:04:31 CET de catre asymetria |
Din seria acestor pamflete antidinastice mi-amintesc de doua titluri «Regele Palaelibus» si «Paravanul de aur».
Cine era I. Ludo ? Rabinul Șafran vorbeste despre acest corelegionar
naimit si colaborationist cu adanca tristete si exasperare ironica. Dan Culcer
România. Forme de guvernamânt
Raspuns unei anchete a revistei Origini. Romanian roots. (SUA)
nu se poate fauri orice,
cum nu se poate savarsi orice”
Constantin Noica
1) Forma ideala de guvernamant? Grea misie pentru un raspunzator. Grea misie pentru intrebator.
La inceput, pe cand eram copil, adica prin anii dinainte de 1956,
cunoscusem” monarhia prin scrierile larg difuzate ale unui ins care
semna I. Ludo.
Din seria acestor pamflete antidinastice mi-amintesc de doua titluri Regele Palaelibus” si Paravanul de aur”.
Cine era I. Ludo ? Rabinul Safran vorbeste despre acest corelegionar
naimit si colaborationist cu adanca tristete si exasperare ironica :
Privitor la agonia prezentului - scria el in 1967-1968 - ma voi opri
deocamdata asupra celor trei crai de la Rasarit : I. Ludo, Ury Benador
si I. Peltz. Tustrei - exponenti ai regimului burghez care a precedat
comunismului, tustrei - deveniti moralistii proletariatului roman. Daca
n-ar fi fost ei, evrei de bastina, cu talent literar notoriu, care au
militat candva pentru sionism, daltuind in pagini alese dragostea,
omenia, nedreptatea, nu m-ar fi jenat prezenta lor contemporana pe
arena literaturii comuniste. Din pacate, prea i-am cunoscut bine,
personal si ca prieten de idei, pe tustrei, pentru a nu fi froasat,
stanjenit, jignit de noua lor postura de moralisti pur sange, spre a
indreptati noua lor postura in arta de a scrie. Ei, evrei, dau lectii
politice poporului roman, comentand sau rastalmacind epoca 1920-1948
pentru a oferi certificat de demnitate partidului si fara-de-legilor ce
acesta le comite. Au trebuit sa vina condeieri evrei care sa apere
comunismul roman ? Nu s-au gasit lepre « romanesti » care sa faca
aceasta treaba de Iago, aceasta satanica indoctrinare ? De ce sunt pusi
evrei, ca sa batjocoreasca trecutul lor judaic, devenind mai catolici
decat papa de la Roma?!”
Cu tineretea-inselata si indusa voit in eroare, zadarnic m-as certa,
[spune inteleptul Rabin], pe cand tradarea batranilor scriitori, tocmai
tradarea lor, nu-mi da pace.”
De ce ? Ludo e un creier ascutit, fost bun sionist, talentat pana la
maduva gandirii, cunoscator profund al gandirii judaice. El a fost
inteles si sprijinit de marii conducatori ai judaismului roman, ca Dr
Willy Filderman, Jacob Ithak Niemerower, A. I. Zissu, ba si marele
nostru inaintas, d-nul Adolphe Stern, l-au apreciat. Presa sionista i-a
gazduit, banii organizatiilor l-au hranit, din dragostea noastra el a
putut sa scrie liber si nesilit de nimeni. Astazi el zace in Biblioteca
Academiei Romane, aduna documente din viata social-politica a
regimurilor trecute din Romania si le reactualizeaza prin falsificare
crasa, pentru a obtine CE ? Batjocura, murdaria, goliciunea amara a
parvenirii. Ludo tipareste la Editura de stat tomuri groase, tone de
otrava, castiga averi din noroiul ce-l arunca asupra trecutului
romanesc, noroi care personifica propria sa drama. Asemenea decadere
morala, ca evreu, ma doare. A ajuns Ludo un antisemit al propriului sau
neam, mai ordinar decat un A. C. Cuza. Ca aceasta treaba a facut-o un
Mihail Sadoveanu, un Arghezi, un Zaharia Stancu, ei cel putin sunt «
romani ». Dar CE cauta un EVREU in grajdurile lui Augias, iarta-ma
Doamne, nici porcii nu-s in stare sa-mi lamureasca aceasta sarada
neo-proletara.”
(Sursa citatelor este o revista a revistelor semnata de C. Stanescu in
Adevarul literar si artistic” http://adevarul.kappa.ro/lit649-02.html).
Iata cum, macar o generatie de cetateni ai Romaniei, lipsita de trecut,
a fost silita sa inghita pe nemestecate texte de propaganda
antimonarhica si antidinastica, care au facut posibile, in 1990,
frazele imbecile din anchetele de presa si deciziile insuficient
fondate ale electoratului cu privire la sistemului politic. Un
plebiscit nedeclarat a avut loc in Romania cu prilejul impunerii unei
noi Constitutii care, pe langa faptul ca era prost redactata, mai era
si copiata dupa cea franceza, ultima sursa de drept la care ar fi
trebuit sa faca apel Statul roman daca ar fi dorit sa se reformeze
serios. Aici simt inca o data rolul nefast al lui Petre Roman, mincinos
inca nepedepsit.
In ceea ce ma priveste, necunoscand meritele literare sau intelectuale
ale lui Isac Ludo de dinainte de 1940, am luat istoriile sale ca pe
niste romane documentare care mi-au deformat pentru multa vreme
imaginea monarhiei din Romania. Nu mi-am revenit cu adevarat decat aici
la Paris dupa 1987, unde am avut ocazia sa discut cu istorici, sa
citesc memorialistica la care nu avusesem acces, iar dupa 1989 sa
citesc cartile de dialog cu Regele Mihai I-ul, realizate de Mircea
Ciobanu, in care am gasit pentru prima oara argumente plauzibile in
favoarea sistemului monarhic.
Nu le voi rezuma. Ele tin de natura sacralitatii si nu au, dupa opinia
mea, nici o legatura cu o dinastie precisa, cu ultimul monarh roman, cu
Regele Mihai, desi conversatia cu Majestatea sa era punctul de plecare
ale unor consideratii interesante. Dar aceste argumente nu m-au convins
ca monarhia (in forma ei actuala) ar fi sistemul de guvernamant ideal,
pentru Romania (caci cred ca despre aceasta tara, chiar nenumita in
intrebarea dv., este vorba). Romania este cea care ne mobilizeaza
condeiul aici.
Cred ca aproape acelasi argumente ar putea fi folosite daca ar fi vorba despre o Republica ideala.
In concret insa, si pentru mine, in momentul alegerii, asta conteaza,
praftika care ne mananca, nici unul din sisteme nu poate fi considerat
ideal, asa cum nici o eventuala sinteza a lor nu poate fi ideala, din
simplul motiv ca intre teorie si practica distanta ramane mereu imensa.
In Franta, tara pe care dupa 14 ani de locuire incep sa o cunosc, nu am
vazut cu adevarat semne ca am trai intr-o republica ci intr-o monarhie
parlamentara, sistemul prezidential, prerogativele prezidentului fiind
foarte aproape de acelea ale unui monarh. E drept ca François Mitterand
locuia nu la Versailles ci pe o stradela bine pazita din centrul
Parisului, dar modul sau de a conduce, sfetnicii, camarilla, gandirea
sa pseudo-socialista sau pseudo-democrata, dorinta de a pastra puterea
indefinit, pana dincolo de limitele vietii aproape, mi se par trasaturi
monarhice.
Iar sindicalismul francez de toate nuantele are multe din trasaturile
sistemului comunist, unde activistul sindical la nivele central,
cooptat asa cum se cooptau membrii comitetului central, cu erzatzuri de
alegeri, are un comportament de vechil in cadrul institutional intern,
unde functioneaza ca un patron, nu ca amploiat, ca reprezentant al
intereselor muncitoresti”.
Nu ne indoim sau nu credem niciodata de/in/ functionalitatea unui
sistem ideal, de guvernamant sau de chilipir, cata vreme nu am pierdut
sau nu am castigat ceva traind in interiororul sau, macar experienta.
In ce ma priveste am castigat experienta, prin partea de viata pe care
am petrecut-o in Romania. Si aceasta experienta ma indemna sa ma feresc
de formele ideale si sa nu cred ca exista sisteme ideale.
Radiografiez automat scheletul firav si rahitic, plin de proteze, sub
chipul opulent si grav al sefului sau subalternului, functionarul de
partid sau de stat (inclusiv cel postcomunist”), inteleg ca sub cele
mai strasnice sisteme de control se ascund cele mai teribile laxisme,
manipulari si abuzuri, ca legea ne apara daca avem cu ce ne apara noi
insine (adica daca avem bani sa platim avocati eficienti sau daca
detinem alte instrumente de influenta si putere), ca interesele diverse
imbraca haine principiale si sistemice, poarta masca idealului, ca
unele conflicte etnice, care sunt intaritate artificial, dar acopera cu
fumigenele lor complicitati si conflicte sociale, economice reale, de
putere.
Asa incat statul comunist cu legile sale de baza aproape ideale”, care
aparau cica interesele celor multi, ar fi poate de prezentat ca un
sistem de guvernamant ideal, daca nu am fi avut unii dintre noi sansa
sa traim sub obladuirea lui si sa ne vindecam pe veci” (cata vecie
poate exista in experienta umana atat de greu transmisibila urmasilor)
de credinta ca exista vreun sistem ideal.
Guvernarea democratica”, ca expresie a negocierii permanente intre
guvernati si guvernanti, este ea insasi o forma teribila de aservire.
Caci formula democratiei prin care se deleaga temporar (?) puterile de
decizie unor alesi, este pentru mine o imensa farsa.
Uitati-va la persoanele care ne conduc destinele. Chipuri vulgare, cefe
porcine, uitaturi timpe, zambete, siretenii, zambre inghetate. Nici o
noblete, nimic onorabil, demn, drept. Sufletele se vad pe chipuri. Noii
imbogatiti nu servesc Tara, se servesc de ea, se infrupta. Act
canibalic. Tara suntem noi.
Credeti ca sunt aceste persoane altceva decat marionete ? Am gasit
candva excelenta formula a Printilor electori” pentru a determina
adevarata natura a puterii, monarhice sau republicane. Cei pe care ii
vedem pe scena sunt impinsi acolo de altii, acestia fiind adevaratii
conducatori. Ei nu se vad, sau nu au nevoie sa fie vazuti. Nu fac
aluzie la plutocratii, oligarhii si alte -cratii si -arhii din
vocabularul politic si de propaganda nazist sau comunist, din teoriile
despre comploturi.
Pur si simplu vad ca puterea de decizie nu apartine celor care par sa
decida. Deci mascarada alegerilor democratice, ca si aceea a alegerilor
nedemocratice, cu invingatori intre 50 si 95 la suta, nu are pentru
mine decat semnificatia mascaradei. Iar abtinerile alegatorilor sunt
expresia derutei, scepticismului, disperarii si neputintei de a alege
intre ciuma si holera.
Metafora rotarii cadrelor, proces pe care Ceausescu il initiase din
motive pe care nu le discut aici, era concretizata in bancurile Iepocii
de aur prin starea si miscarea unor ciori in card asezate pe crengile
unur arbori. Din cand in cand, cineva trage cu pusca, ciorile speriate
isi iau zborul, se rotesc deasupra pilcului de pomi si se reaseaza in
alta ordine, pe aceleasi crengi sau pe altele. Nu coboara pe pamant
decat exceptional, ca de aia sunt ciori, sa zboare sus; si sa manance
din brazde trase de altii. Alegerile, rotarea cadrelor, procesele
pentru abuz de bunuri sociale, coruptie sau crima organizata, spalare
de bani etc, care din cand in cand tulbura linistea locuitorilor
crengilor de sus, nu sunt decat evenimente fara consecinte notabile.
Taratoarele nu ajung sa se aburce pe copaci.
Locuitorii crengilor sunt aceiasi. Pentru cine a trait epoca dintre
1945 si 1955 ipoteza unei reale si relativ profunde modificari a
componentei cardului de ciori poate fi acceptata. Daca privim insa mai
atent, vom vedea ca si atunci o buna parte a membrilor cardului
anterior au ramas pe crengi, cu preturi mari platita fiind aceasta
ramanere, dar platita si posibila totusi. Iar comportamentul social al
vechiului card a servit snobismului noilor carduri drept model.
Nu vreau sa spun ca vechile regimuri era tot atat de corupte ca
regimurile comuniste sau post - comuniste. Afirmatia ar fi hazardata
caci nu am nici o baza statistica sau descriptiva plauzibila pentru a
institui o comparatie. Stiu, pe de alta parte, ca printre oamenii
politici ai anilor de fondare a Romaniei moderne, ca si mai apoi, au
existat persoane care puneau pe acelasi plan, privilegiindu-le chiar,
interesele colective cu cele personale si de casta, numite uneori
interesele Tarii. Adica au fost oameni politici care au servit
colectivitatea nationala, fara sa-si uite interesele de grup. Nu am
inteles insa, sau ma fac mereu ca nu inteleg, cine si in ce mod
determina lista intereselor colective? Si apoi ca bun cititor de presa
veche, imi aduc aminte de scandalurile care razbateau in paginile ei.
Vechea burghezie aferista nu era decat in aparenta si printr-un efect
de distanta, esentialmente diferita moral de cea actuala.
Acum si in vecii vecilor. Fii fostilor activisti de partid imita cu zel
modul de viata al paturilor sociale avute, imitatie snoaba, adica sine
nobilitate. Ceea ce nu inseamna insa ca nu vor sfarsit prin a se
asimila complet si a asimila complet comportamentul celor pe care i-au
eliminat sau integrat.
Nu reduc clasele superioare la comportamente aferiste, unde coruptia
domina. Dar, printr-o analogie, a carei indreptatire mi se pare
evidenta, compar comportamentul unor membrii ai lor din perimetrele
sociale si geografice pe care le cunosc, si nu vad nici un motiv sa
cred ca altadata sau altundeva lucrurile s-ar fi intamplat altfel.
Studierea listelor primilor bursieri romani in Occident dupa 1989, va
putea da pentru cine va stii sa o caute si dezghioace, masura
schimbarilor reale din clasa politica si din structura distribuirii
privilegiilor. Am o astfel de mica lista cu bursierii plecati in SUA si
Anglia in 1990 si 1991, si lectura ei ramane plina de semnificatii
pentru a vedea cum se reconstituie cardurile de ciori.
Mama imi cita in gluma o publicitate din anii 30 : O mana spala pe
alta, sisapunul Bob Germandré pe amandoua”. Nu am vazut tiparit acest
text, nu stiu daca ortografia marcii e corecta, dar sunt convins ca,
citandu-l, Mama stia ca este vorba de aceleasi sisteme de complicitati,
conivente, metode de extorcare sau manipulare de fonduri care au facut
vestite anumite intreprinderi aparute dupa Zavera.
Mi-aduc aminte de prezenta numelui unei romance ca reprezentanta a unui
cabinet de consulting financiar, fiscalist. Ea a servit ca intermediar,
inca la inceputul anului 1990, pentru stabilirea unor relatii
privilegiate cu unii membrii ai guvernelor provizorii post-ceausiste,
fosti colegi poate.
Istoria recenta, falimentul unora din aceste cabinete de contabili care
practicau meseria intr-o dulce cardasie cu sistemele frauduloase,
arunca o lumina asupra istoriei recente a coruptiei si asupra
consecintelor ei economice in tari ca Romania. O sursa sintetica
canadiana (in franceza) din 1998 poate oferi o imagine a proceselor
care au avut loc in acest domeniu prin largirea pietei de interventie a
unor firme deja imperialiste”.
http://www.barreau.qc.ca/journal/frameset.asp?article=/journal/vol30/no15/menace.html
En Europe de l’Est, la situation n’est pas différente : les cabinets de
comptables prennent également beaucoup de place. La transition qui
s’est opérée au début des années 1990 entre les rãgles de
fonctionnement du systãme économique soviétique et les préceptes
régissant l’économie de marché a suscité une gigantesque demande pour
les services comptables. Il fallait pouvoir évaluer les actifs ´tre
privatisés par l’état et réinscrire, en suivant les normes comptables
occidentales, les comptes des entreprises qui étaient répertoriées
jusqu’alors selon la méthode soviétique.
Ce sont les grands bureaux de comptables américains qui ont été les
premiers prendre pied en Europe de l’Est. Une fois sur place, ils ont
élargi leur gamme de services, utilisant leurs relations (clients
corporatifs et gouvernementaux) pour diversifier leurs activités,
allant m´me jusqu’ faire du courtage. Il faut dire qu’ peu prãs aucun
obstacle réglementaire limitant les services juridiques ne se
dressaient devant les comptables. Les champs de compétences des avocats
ont vite été envahis... et le travail, faute de réglementation, est
souvent effectué par des non juristes.“
Acest vid juridic a fost patul germinativ al tuturor abuzurilor si
matrapazlacurilor de dupa 1989. Si cei care au profitat de el, sau au
avut in mana productia legislativa, sunt actualii stapani ai Romaniei,
printii electori de care vorbeam mai sus. Astfel incat atunci cand
vorbim de regimuri politice si de sisteme de guvernamant, nu o putem
face realist si exact decat daca am determinat cine tine baierele
pungii si manuieste instrumentul productiei de legi.
Scriu desigur banalitati: vreau doar sa subliniez ca nu sistemul de
stat determina modurile accesului la putere, ci modurile accesului la
putere dau continut real oricarui sistem de guvernare, indiferent cum
se numeste el.
Recentele culegeri de studii despre sistemul sovietic semnate de Moshe
Lewin, desi marcate de critica de stanga a devierii staliniste”, contin
elemente interesante pentru intelegerea functionarii sistemelor
politice reale, raportul dintre experti si decidivisti” (cuvant valiza
pe care l-am inventat pentru a numi pe cei care luau decizii,
activisti-recidivisti-iresponsabili). Lewin atinge chestiunea
informatiei decisive : detinere, interpretare, cunoastere, activare, si
incearca sa cantareasca raportul intre ceea ce conducatorii erau
capabili sa inteleaga, ceea ce doreau sa stie, ceea ce stiau efectiv,
ca si ceea ce nu voiau nicicum sa afle. Aparent, aceste chestiuni s-ar
aplica doar sistemului sovietic : in realitate, dupa opinia mea, ele se
aplica oricarui sistem de guvernamant, facand deci posibile
delimitarile necesare intre proiect, eficienta, propaganda,
contra-propaganda, realitate, iluzionare/auto-iluzionare.
De aici se poate pleca spre construirea unui model de guvernare, prin
crearea conditiilor ca distanta dintre aceste aspecte sa nu se
transforme in prapastii de netrecut. Altfel spus de jos in sus, si nu
de sus in jos.
2. Modelul suprastatal al Europei unificate va functiona doar atata
timp cat tarile participante nu vor avea mijloacele sa se impuna ca
partenere egale, indiferent care va fi sistemul de guvernare interna.
Monarhia sau republica au avut ele insele evolutii istorice, nu pot fi
excluse alte adaptari. Deci sistemele nu sunt perisabile, ci
modificabile in continuitate. Aceasta modificare-adaptare merita sa fie
incercata prin incitarea creativitatii sociale.
Am propus un cadru (modest) pentru ca o creativitate publica
imaginativa si analitic-critica sa se poate exprima, transgresand
structurile obisnuite ale cluburilor de partid, ale ierarhiei si
supunerii fata de ea, a centralismului dominant care estropiaza
initiativa locala, care distruge structurile colaborative orizontale
sau le impiedica sa se constituie, reproducand mereu piramidele puterii.
Acest cadru se numeste grupul de discutii Societatea de maine.
(http://fr.groups.yahoo.com/group/societatea_de_maine/
Dar experienta a peste doi ani de incitare la brainstorming, in
domeniul imaginarului social, a dat, pentru moment, un rezultat sub
asteptarile mele. Incerc sa analizez cauzele acestui esec, fara sa dau
vina pe nimeni. O voi face chiar pe situl grupului. Pentru moment am
doar sentimentul ca proiectul meu a venit poate prea repede.
Participantii sunt pe cale sa asimileze, sa primeasca modele. Nu sa le
critice si nici sa le remodeleze sau sa le proiecteze.
Convingerea, derivata din analize, ca traim in Europa doua crize majore
: criza imaginarului social si criza identitara, ma face sa sper ca, o
data cu constientizarea caracterului acut al acestor crize, se vor ivi
si conditiile pentru o reactie de rezistenta si o productivitate
imaginara crescuta, pentru a raspunde imensei presiuni de acculturatie
la care suntem cu totii supusi, si mai ales sunt supusi din nou
cetatenii Europei de Est, cei care avusesera impresia ca, odata cu
destramarea aparenta a sistemului sovietic, presiunea modelatoare si
integratoare ar fi disparut. Cand in realitate ea a crescut chiar daca
pare sa fie de alta natura. Ba chiar s-a dublat prin intrepatrunderea
efectelor celor doua surse de acculturatie majore : americana si
west-europeana.
Clasa politica in Romania uita ca puterea ei este delegata si nu acordata pe vecie.
Sau cand nu o uita, se poarta cu o rapacitate fara limite tocmai
fiindca stie ca va pierde la un moment dat efectele si privilegiile
delegarii, ca niste hulpave omizi care stiu ca le va veni vremea sa se
transforme in fluturi si apoi risca sa fie luati de furtuni inainte de
a putea depune ouale pentru a transmite urmasilor acumularea primitiva
si a asigura buna ivire, supravietuire, a fluturasilor. De voi continua
in acelasi ton, oricine imi va putea reprosa ca, navigand in apele
tulburi ale unui nihilism de parada, voi sfarsi prin a propovadui
revolutia permanenta sau supunerea permanenta.
Intre cele doua tendinte, a revolutiei permanente de sorginte
trotskista in secolul trecut si a supunerii permanente, forma
elementara a supravietuirii, exista insa o zona de calm. Ea poate fi
cercetata. Dar aceasta zona nu este sistemul democratic si republican
asa cum a fost el inventat si apoi aplicat in lumile occidentale.
Intr-un elan de naivitate, impanat cu utopism instinctiv, am incercat
sa anticipez raspunsuri la intrebarile dv. prin asocierea sistemelor
cibernetice la formula reuniunilor de brain storming. Cei ce au
curiozitatea sa inventeze solutii se vor regasi impreuna din necesitate.
Ce se poate face ? Doar persevera.
Regionalizare, integrare, dezmembrare, bunastare
S-ar parea ca, dupa opinia unor oameni politici sau a unor amatori de
reforme, singura cale de realizare a fericirii obstei ar fi integrarea
in Europa. Cum chestiunea integrarii in Europa impune logic cateva
raspunsuri prealabile la intrebari nepuse, as dori sa formulez
intrebarile mele prealabile :
Care Europa? Este necesar sa stim care este continutul actual nu doar
al conceptului ci si natura practicii politice si sociale pe care
conceptul o acopera. Sociologii, istoricii, politologii din Europa
occidentala, formata din state cu diferente importante de traditie
politica, de proiect, isi pun aceste chestiuni, dar distanta si
prejudecatile de tot soiul ne pot face sa consideram ca un bloc coerent
un spatiu geopolitic foarte divers. Am rezerve accentuate fata de
aceasta prejudecata si, in consecinta, detest obiceiul multor oameni
politici sau ziaristi din presa europeana de a vorbi sau scrie fraze de
genul Occidentul crede, face sau drege , atunci cand se cunosc
divergentele existente intre politicile diferitelor state, cu greu
escamotate dupa multele si ritualele reuniuni de confruntare dura si
consens molatic.
Un stat ca Franta se confrunta cu contestari din ce in ce mai violente
ale proiectului fondator, fie regal, fie imperial sau jacobin, care sta
de cateva secole la baza existentei sale. Italia, care are o istorie
statala mai scurta, e atinsa de aripa contestarii prin discursul
populist al unor oameni politici din nordului ei. Belgia e rupta in
doua, supravietuind ca stat precar datorita regimului monarhic si
reformelor introduse in ultimele decenii.
Cei care propun regionalizarea Romaniei ca o conditie a europenizarii”
ei rapide, trebuie sa-si asume limpede consecintele practice ale
acestui discurs: slabirea statului.
Chestiunea care se pune: este aceasta slabire oportuna si necesara?
Care este practica si evolutia probabila a statelor vecine? Ce
consecinte va avea slabirea statului roman asupra vietii sociale si
nivelului de trai al cetatenilor Romaniei, inclusiv asupra celor de
nationalitate maghiara, turca, rroma etc. ?
Sa observam ca Romania este unul din statele europene unde conceptul
cetetenesc e mai slab decat cel etnic, de vreme ce minoritarii prefera
sa fac apel la statutul lor etnic pentru a-si apara interesele, in loc
sa se refere la drepturi cetatenesti egale. Ori, in aceste conditii,
conceptul drepturilor etnice comunitare duce fara indoiala la
inegalitati si privilegii acordate asa zis compensatoriu.
Este aceasta slabire, reducere a puterii centrale o solutie pentru
administrarea corecta a teritoriului, pentru eliminarea coruptiei
actuale, a mafiilor de tot soiul, a violentei, instabilitatii politice
si pauperizarii galopante care atinge o parte masiva a populatiei ?
Inclusiv a populatiei de alta origine etnica decat cea romana.
Polarizarea minoritatilor interne spre statele etno-centripete induce
mitologii de realizare sociala si de bunastare materiala intre
minoritari, cu efecte sociale miraculoase. Cata naivitate ? Exemplul
recent al unificarii Germaniei si al efectului asteptat si promis
printre cetatenii landurilor de Est ar trebui sa ne faca pe toti mai
circumspecti fata de miracole solidaritati etnice superioare celor
sociale, categoriale.
Raspunsul la intrebari similare in statele vecine si prietene din Est e
mai degraba reintarirea Statului. Eliminarea politica a lui Garbaciov,
care a fost cioclul Uniunii Sovietice, a dus insa la instaurarea unui
autoritarism invaluit, dar evident, prin regimul lui Vladimir Putin.
Restul marilor puteri europene prefera aceasta solutie autoritara
pentru a reduce numarul interlocutorilor si a asigura stabilitatea
politico-economica. Proba colaborarii in acest spirit in conflictul din
Afganistan a fost facuta deja.
Incadrarea intr-o alianta europeana in care s-ar putea sa ne aflam cot
la cot cu Rusia nu e o garantie politica sau militara pentru Romania
(sau pentru membrele disjuncte care ar aparea din regionalizarea ei
economico-politica) si deci pentru cetatenii ei, romani, unguri, tigani.
Intr-o alianta politica sau economica, problema puterii reale, ca sursa
a inegalitatii reale, nu este eliminata, ci doar transferata la alt
nivel. Iar cei ce sperau ca desfiintarea lagarului comunist va aduce
pacea si prosperitatea tuturor in Europa, Eurasia sau Orientul apropiat
si mijlociu, s-au dovedit extrem de optimisti. De la 1990 incoace
starea curenta si dominanta a fost razboiul, nu pacea, iar pauperizarea
inegalitara cutremura bazele biologice ale comunitatilor.
Regionalizarea, ca proiect politic, asa cum a fost ea lansata in
Memorandumul intelectualilor de la Provincia”, cred ca este acum,
pentru zona in care traiesc ungurii si romanii, un proiect inoportun.
Nu fiindca asa vreau eu, sau ca as dori sa-l blochez intrucat mi-e
frica de consecintele sale asupra unitatii nationale si statale.
Pur si simplu pentru ca va produce o coalizare aproape inevitabila a
intolerantelor, o ridicare a tensiunii crizei identitare, ale carei
cauze sa afla altundeva, de pilda in generalizarea unor pseudo-valori
consumeriste, a unei pseudo-identitati europene, inexistente si care
cere timp pentru a fi construita natural, nu artificial, ca fenomen de
moda, dar care vor fi transferate automat in aceasta zona de psihologie
a grupului. Coalizarea nelinistita a celor care nu au vazut niciodata
un ungur (viu sau mort !), adica tocmai aceia care reprezinta
majoritatea bazei electorale a regimului actual, va fi folosita usor de
orice discurs populist, in scopuri electoraliste. Combinatia cu
reactiile unor politicieni paranoici de genul lui C. V. Tudor si
Gheorghe Funar, salvatori ai patriei” pe care o infunda in irational si
improvizatie economica si sociala, a dat si va da loc unor tulburari
grave, intrucat, conform principiului etnocentric, ei ar reprezenta de
fapt gandirea politica romaneasca si deci isca nelinisti si panica
confuzionista a celorlalti.
Initiativa este inoportuna pentru ca zona trece printr-o criza
identitara care nu se poate resorbi prin interventii teoretice si
utopice. Criza identitara are un sens destabilizator. El este contrar
acestei solutii lipsita de o fundamentare concreta, o simpla supunere
la moda exportata din cateva cancelarii si din cercuri comerciale si
industriale, ale caror interes real este sa nu intampine nici o
rezistenta, sa elimine diferentele, sa distruga alteritatea.
Un guvern european in sine, ca si un parlament european nu pot afecta
situatia tarilor Europei de Est iesite de sub pulpana totalitara a
Rusiei sovietice, pe cale de a intra sub pulpana poate inca si mai
totalitara a politicii imperiale impuse de guvernele succesive ale SUA.
Veti observa, dar tin sa o fac observata si deci subliniez, grija pe
care o am de a nu scrie America, politica americana, americanii care
cred, fac sau dreg.” Niciodata vocabulele de prea mare generalitate nu
pot acoperi realitatile partiale, situatiile particulare, Globalizarea
ascunde mai mult decat dezvaluie.
Ceea ce poate afecta situatia acestor tari este modul concret de
functionare a unui astfel de parlament sau guvern, raportul dintre
interesele tarilor mici sau mijlocii si interesele celor mari, mari nu
in termeni teritoriali ci in termeni economici.
Ori, eu cred ca tarile Europei de Est au ratat o mare ocazie, de
coordonare si colaborare, de unificare pentru a rezista mai bine
presiunilor economice si de acculturatie previzibile inca din 1990.
Iesite din chingile sistemului sovietic, guvernele tarilor respective,
chiar si guvernele de tip Iliescu, au crezut ca vor putea face jocul
singure, s-au separat ca si taranii care au desfiintat cooperativele
colective, in loc sa le schimbe modul de functionare, s-au reintors la
micul lor petec pe care au incercat sa produca toate cele de trebuinta,
plus ceva pentru a vinde. S-au pus astfel intr-o concurenta acerba si
au provocat caderea preturilor.
S-au dezbarat adica de un sef, dar au renuntat la principiul solodaritatii celor slabi. Si platesc asta.
3. Un guvern european nu este tot una cu un parlament european.
Parlamentul este o structura lenta. Ea nu poate compensa echilibrele
sau dezechilibrele economice, deci implicit raporturile de coordonare
nu pot inlocui decat teoretic raporturile de subordonare. Exemplul
actual al comportamentului guvernului SUA, ale carui mijloace politice
sunt propaganda patriotarda, agresivitatea, egotismul, ingustarea
cercului decizional, dispretul pentru tarile mici si mijlocii, conduce
spre un model de politica autoritara atat in plan intern, cat si in
plan extern.
Pentru a-i raspunde, modelul autoritar se va impune in Europa, in
Eurasia. Nu am iesit inca de sub teroarea istoriei”. Si nu cred ca se
poate iesi curand. Existenta in illo tempore nu mai este posibila.
In aceste conditii independenta si suveranitatea tarilor mici va fi un
deziderat pios. Este naiv sa credem ca putem submina singuri logica
zonelor de influenta, ca putem inlocui” in jocul impus de marile
puteri. Toate guvernele Romaniei, postcomuniste, ideale sau reale, s-au
izbit si se vor izbi de limitele ingaduite de altii, vor incerca sa
navigheze intre Scyla si Carybda. Dan Culcer
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivã de prietenia dușmanului ca și de dușmãnia prietenului.
Viteazul priveºte pericolul; cutezãtorul îl cautã; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|