Who's Online
Exista in mod curent, 70 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Geopolitica: Dan Culcer. In apararea culturii romane
Scris la Thursday, November 12 @ 13:23:31 CET de catre asymetria |
Câtă vreme vom mai asculta invățători cu betigașe în mână care să ne dea peste
degete și peste gură pentru a ne spune cum trebuie sa fie scrisă istoria
României, ce evenimente trebuie accentuate și care uitate, cum trebuie
interpretată chestiunea prin prizma luptei de rasă sau a luptei de clasă.
Noi cei ce am cărat (chiar dacă în fascicole, prin dezmembrare ilegală) in ghiozdane
manualul lui Mihail Roller de Istoria RPR, cei ce am scandat cu gîtlejurile
răgusite de entuziasm "URSS -bastionul păcii e! ", cei ce am învățat la
lecțiile de socialism știitific despre rolul lui Vasile Roaită și a sirenei sale, dar și despre rolul lui Nea Nicu in istoria
mișcării muncitoresti revolutionare si patriotice, de la Burebista pina la
Ceaushima, nu avem dreptul sa uitam si mai ales nu avem dreptul să nu punem
în vedere pruncilor si nepotilor ca aceste amintiri glorioase se afla ca o
rusine de neșters in memoria noastra colectivă. Daca nu o vom face, merităm
să ni se dea o mamă de bătaie la fund fiindcă suntem niște uituci prostiți
de urale și fast, de foame și de pensii mici. Dan Culcer
Reiau un text scris la 26 august 2003, pe marginea cărții medicului Dr. F.I.Dworschak din Canada, publicată la Editura Criterion din Statele
Unite, al cărui director este scriitorul Gabriel Stănescu, o carte
importanta intitulata "In apararea lui Mircea Eliade. Polemici si
comentarii".
Cartea se compune din interventiile critice ale unui "nespecialist"
inteligent si vertical moralmente, pe marginea unor articole sau carti
publicate mai ales in Europa, dar si in SUA. Ele fac parte, participa la o
abjecta campanie de denigrare a operei si existentei marelui savant, ale
carei mize sunt doar pseudo"academice". Dar ele se inscriu, dupa opinia
noastra, intr-o serie de acte politice aparent neorganizate dar concentrice,
care au un scop precis: destabilizarea unor lideri ai opiniei publice din
Romania si pregatirea unei culpabilizari colective, la o jumatate de secol
dupa evenimentele razboiului si la un secol si jumatate dupa Congresul de la
Berlin, in numele acuzatiilor globaliste de "antisemitism" cvasi metafizic,
legionarism endemic, rasism si xenofobie transmisibile genetic (toate
definitiv definite anistoric), acuze aduse unor oameni de cultura romani de
prima mâna dela Eminescu sau B. P. Hasdeu la Vasile Conta, de la Nae Ionescu
sau Emil Cioran la Mircea Eliade.
Aceasta "culpabilizare" în mars nu este neutră sau doar ideologică, ea
serveste de fundal unor acte guvernamentale ale României actuale, privind
asumarea sau neasumarea participarii statului român la Holocaust, unor
actiuni in restituirea proprietatilor unor fosti cetateni români expropriați
în mod "legal" sau abuziv de guvernele legionaro-antonesciene sau comuniste
dintre 1940 si 1963, de recuperarea altor bunuri pierdute de cetăteni români
de religie mozaică, adica furate in cadrul unor actiuni de spoliere
oficializata prin decrete de românizare fortata, in favoarea unor cetățeni
romani privilegiati prin statulul lor etnic de "români puri".
In publicatia "Buletinul informativ despre minoritati etnice" se pot afla
elemente suficiente pentru studierea fundalului politic la care fac
referința.
Ceea ce ne mira inca este virulenta interventiilor, dar mai ales caracterul
lor tardiv, cînd în principiu nimic nu împiedica fie cercetatorii, fie
guvernamentalii azi atit de activi sa faca publice datele despre
angajamentele politice extremiste ale unor personaje ca Cioran sau Eliade,
ca si documentele privind actiunile armatei romane sau ale cetatenilor
romani, între 1940 si 1944, in Bucovina, Basarabia sau Transnistria, de
pilda, cu decenii în urma, adica chiar înainte de 1989. Presa internationala
era si atunci ca si acum dispusa, disponibila si receptiva. Dl. Edgar
Reichmann era deja colaborator al ziarului "Le Monde", Radu Ioanid emigrase,
iar Jurnalul lui Mihail Sebastian se afla la adapost in Occident. De unde
atunci întirzierea aceasta vinovata si inexplicabila? Cei care cred ca avem
de-a face cu o simpla disputa istorica se inseala. Nu avem mijloacele si
nici vocatia de a demonstra aceasta intuitie politica. Dar ma intăreste in
aceasta presupunere existența unor campanii asemnatoare care au avut loc in toate tarile
fostului Pact de la Varsovia. Daca ar fi pentru istorici doar o recuperare a
timpului trecut, cîn regimurile nazional-comuniste au blocat orice actiune
de analiza istorica care nu le convenea, ar fi foarte simplu sa lasam
istoricii sa-si faca treaba.
Xenofobia reziduala si renascuta exista, deci si cazul ei particular care se
numeste "anti-semitism" sau "judeofobie". Ea este pentru mine o reactie
maladiva la uniformizare, una dintre expresiile crizelor identitare de care sufera
lumea. Cu exceptia zonei statului Israel, unde exista un conflict teritorial
endemic.
Oricine citește, am mai spus-o și scris-o, mesajele de pe anumite grupuri de
discutii anonime, se poate mira, ba chiar inspăimânta de vocabularul agresiv
folosit de mulți participanti, în care epitetele "ornante" și jignirile
rasiale sunt curente : din toate direcțiile. Am dat exemple si ele pot fi
gasite cu usurinta, asa ca nu voi participa la difuzarea lor indirectă. Ceea
ce insemna ca s-a produs ceva, si ar foarte important sa studiem prin
chestionare si anchete neutre, ce anume? pentru a explica aceste explozii de
intoleranta sociala, nationala si rasiala, aceste violente rasiale concrete
si reale, de la cele din "martie negru" 1990 la Tirgu Mures pina la
descinderile minerilor, care tot violente "rasiale" au fost, părți ale unui război civil, unde componenta
sociala era mai vizibila. "Cei care nu sunt cu noi, sunt împotriva noastra!"
zic si fac toti cei angrenati în aceste dispute.
Acestea fiind zise, în ce ne priveste, ceea ce ne intereseaza este sa nu amestecam borcanele si să
încercăm să ne ajutam cititorii sa faca distinctia intre diferitele nivele
ale temei. Deci sa discernem ce este disputa intelectuală, insinuare,
contribuție la cercetarea istorică, acțiune economică de recuperare, presiune
juridică... Nu noi amestecam.
Textele din "In apararea lui Mircea Eliade" ne
conving ca autorii cărților sau articolelor comentate de Dr. F.I.Dworschak
participă la confuzie, o întretin, navingînd liber si iresponsabil de la
insinuare la acuza si proce de intentii.
Nu este vorba de a nega simpatiile politice legionare ale lui Mircea Eliade,
dar ele trebuiesc repuse în context si mai ales completate cu cele ale
"adversarilor" politici ai prietenilor săi legionari. Pentru perioada dintre
1919 si 1948, o antologie (pîna acum inexistenta!) cu textele revistelor de
extrema stânga, ilustrând disputele ideologice și optiunile politice ale
semnatarilor, dar mai ales tonul lor agresiv, va permite reechilibrarea
situatiei, și contextul în care stim acum nu doar ca legionarii optaseră
pentru violenta și crimă politică, și că unii dintre ei preferau
protectoratul german(nazist?) celui sovietic (dificila alegere tot între
ciuma și holera!), în situația în care România putea fi anihilată ca stat de către oricare din aceste Reichuri, adică Imperii. Adversarii legionarilor dar și adeversarii statului național român, declarat multinațional (comunistii internationaliști,
agentii KGB si stipendiatii Internationalei a III-a) optasera deasmenea
pentru crima politică si au avut ocazia să o practice după 1944 sub
protectia prădalnicei și glorioasei Armate Sovietice, în calitatea lor de colaborationsti
si trădatori de patrie. Nu insinuez deci ca ar exista o complicitate sau o
legatura directa între universitarul Dubuisson sau universitarul si
prozatorul Norman Manea, între Gheorghe Voicu si Andrei Oisteanu, intre data
publicarii Jurnalului lui Mihail Sebastian (și modul in care a fost folosit
pentru a întretine confuzia) și lectura Alexandrei Lavastine-Leignel, între
Serge Moscovici, socialistul francez Pierre Moscovici si Radu Ioanid sau
Edgar Reichmann, care se citeza reciproc sau se sprijina pe backrgoundul
astfel creat. Desi poate graba cu care se traduce în romaneste cartea lui
Dubuisson (cînd exista studii serioase de istoria sau sociologia religiilor
care nu au fost traduse), ar trebui sa ne puna pe gînduri, si ne putem
astepta (daca nu s-a si facut asta, fara sa avem stire) ca si imensa lucrare
de plagiat creativ a dnei Lavastine sa apara in româneste. De altfel, de ce
nu? Editia româneasca ar putea fi mai ieftina decit cea franceza.
Ma impresioneazâ negativ tâcerea specialistilor nostri în domeniul cercetat
de Eliade. Critici literari, istorici literari romani, cîtiva alti condeiei
au intervenit pe parcursul ultimilor ani fie în legatura directa cu persoana
lui Mircea Eliade, fie în cadrul comentariilor elogioase dar prea putin
critice (in sens istoric) care au fost pirlejuite de editarea Jurnalului lui
Sebastian, fie pentru a prezenta critic, dar la modul foilestonistic, cartea
Lavastinei.
Ma inmarmureste inexistenta unei interventii de expert, ca si cum Romania nu
ar avea nici un specialist in istoria sau hermenetica religiilor capabil
sa-l puna la punct in mod convenabil si academic pe "ilustrul" Dubuisson.
Sau nici un istoric, filosof, cu exceptia Martei Petreu, care sa fi studiat
epoca si opera lui Cioran sau Eliade din prima lor tinerete. Nici o analiza
serioasa a metodei întîi si mai ales nici o analiza a afirmatiilor derivate
prin aplicare "metodei" dialectice a acestor cenzori "post-modern" si
post-mortem. Iar istoricii din România (cu citeva exceptii) tac mâlc.
Ca si cum arhivele României ar fi disparut. Ca si cum subiectul acesta ar fi
monopolul cîtorva. Asta în conditiile in care mii de pagini de fotocopii sau
mii de role de microfilme au fost extrase din aceste arhive si servesc
drepta baza cercetarilor temeinice ale investigatorilor de la Muzeul
Holocaustului sau de la Yad Vashem. Am mai scris-o. Intelectualitatea (mai
ales sociologii, politologii si istoriografii români) are interesul sa nu
lase initiativa din mâna, să nu evite sau amîne aprofundarea acestor
subiecte așa zis delicate. Nu prin interzicerea accesului la arhivele romanesti,
printr-un monopol imbecil, asa cum se practica asta acum doua decenii cind
un cercetator cădea peste un dosar interesant, cum s-o fi mai practicind
inca la noi sau aiurea, dar nici prin a lasa pe sema altora grija propriei
noastre istorii.
Altfel se vor gasi mereu invățători cu betigașe în mină care să le dea peste
degete și peste gură pentru a le spune cum trebuie sa fie scrisă istoria
României, ce evenimente trebuie accentuate și care uitate, cum trebuie
interpretatș chestiunea prin prizma luptei de rasă sau a luptei de clasă.
Noi cei ce am cărat (chiar dacă în fascicole, prin dezmembrare ilegală) in ghiozdane
manualul lui Mihail Roller de Istoria RPR, cei ce am scandat cu gîtlejurile
răgusite de entuziasm "URSS -bastionul păcii e! ", cei ce am învățat la
lecțiile de socialism știitific despre rolul lui Nea Nicu in istoria
miscarii muncitoresti revolutionare si patriotice, de la Burebista pina la
Ceaushima, nu avem dreptul sa uitam si mai ales nu avem dreptul sa nu punem
în vedere pruncilor si nepotilor ca aceste amintiri glorioase se afla ca o
rusine de nesters in memoria noastra colectiva. Daca nu o vom face, meritam
sa ni se dea o mama de bataie la fund fiindca suntem niste uituci prostiti
de urale si fast, de foame si de pensii mici.
Dan Culcer
|
Associated Topics
|
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|