Chiar
dacă era la începuturile activității, „onorabila” instituție a
Securității a lepădat repede voalul de mireasă virgină și a trecut la
atac cu toată cohorta sa de informatori proaspăt racolați sau „clienți”
mai vechi ai fostei Siguranțe. Din cercetările noastre întreprinse prin
puținele dosare care au mai rămas prin arhivele locale, am descoperit
faptul că chiar și unii ofițeri din „vechea gardă” au îmbrăcat noile
haine și obiceiuri, după ce le-au lepădat pe cele vechi. Se pare că nu
prea au avut succes odată ce, la începutul anului 1950, șefii de la
Bârlad au fost înlocuiți cu alții, probabil mai tineri și „școliți”
după noile principii ale „luptei de clasă” impuse de adevărații dușmani
ai poporului, cei
auto-aleși în fruntea nației și pripășiți „prin vot popular” în marea
adunare națională sau guvern. Impunerea comunismului în țara noastră
s-a făcut cu o cruzime de neimaginat. „Mașina neagră” devenise simbolul
opresiunii. în materialele anterioare am prezentat teama morbidă
a oamenilor atunci când vedeau „celebrul” automobil al Securității. Pe
cât de negre le erau mașinile, pe-atât de negre le erau sufletele. Cine
intra în ghearele „lucrătorilor” de la Securitate, nu mai avea scăpare.
Bolșevicii începuseră construcția canalului Dunăre-Marea Neagră și
aveau nevoie de sclavi, de cât mai mulți sclavi. Responsabile cu furnizarea „mărfii” umane au fost Miliția și Securitatea. Din păcate, în fondurile arhivistice locale nu mai există niciun dosar al direcției județene (apoi regionale) de securitate Bârlad, ca să putem pune cap la cap informațiile sosite de la Plăși și, mai târziu, de la raioane.
Dosarele strict-secrete ale Securității (II)
Chiar
dacă era la începuturile activității, „onorabila” instituție a
Securității a lepădat repede voalul de mireasă virgină și a trecut la
atac cu toată cohorta sa de informatori proaspăt racolați sau „clienți”
mai vechi ai fostei Siguranțe. Din cercetările noastre întreprinse prin
puținele dosare care au mai rămas prin arhivele locale, am descoperit
faptul că chiar și unii ofițeri din „vechea gardă” au îmbrăcat noile
haine și obiceiuri, după ce le-au lepădat pe cele vechi. Se pare că nu
prea au avut succes odată ce, la începutul anului 1950, șefii de la
Bârlad au fost înlocuiți cu alții, probabil mai tineri și „școliți”
după noile principii ale „luptei de clasă” impuse de adevărații dușmani
ai poporului, cei
auto-aleși în fruntea nației și pripășiți „prin vot popular” în marea
adunare națională sau guvern. Impunerea comunismului în țara noastră
s-a făcut cu o cruzime de neimaginat. „Mașina neagră” devenise simbolul
opresiunii. în materialele anterioare am prezentat teama morbidă
a oamenilor atunci când vedeau „celebrul” automobil al Securității. Pe
cât de negre le erau mașinile, pe-atât de negre le erau sufletele. Cine
intra în ghearele „lucrătorilor” de la Securitate, nu mai avea scăpare.
Bolșevicii începuseră construcția canalului Dunăre-Marea Neagră și
aveau nevoie de sclavi, de cât mai mulți sclavi. Responsabile cu furnizarea „mărfii” umane au fost Miliția și Securitatea. Din păcate, în fondurile arhivistice locale nu mai există niciun dosar al direcției județene (apoi regionale) de securitate Bârlad, ca să putem pune cap la cap informațiile sosite de la Plăși și, mai târziu, de la raioane.
„Sesizările făcute de Dvs. sunt bune dar foarte vagi”
Asta
scriau cei de la „județeana” de securitate Bârlad, în adresa nr.
145/4569/4 mai 1950, trimisă subordonaților de la Murgeni. Căpitanul
Marin Huidan dorea nume, probabil pentru a-și îndeplini planul la
arestări și trimiteri în judecată a cârtitorilor. Trebuie să precizăm
faptul că în acea epocă fuseseră înființate criminalele „tribunale
populare” care judecau și condamnau în maximum 24 de ore. Dar,
iată ce scria nemulțumitul căpitan: „…la nr.533/29 aprilie a.c. privind
agitațiile ce au avut loc în comunele Epureni și Murgeni, sat Rai, în
legătură cu formarea stânelor de către cooperative, vă atragem atenția
că SESIZĂRILE FĂCUTE DE DVS. SUNT BUNE DAR FOARTE VAGI (subl.ns.). Nu arătați, de exemplu, dacă agitația s’a produs după ce tov. deputat Pruteanu (deputat comunist din MAN n.n.)
a vorbit despre stânele colective, câți locuitori au participat la
adunare, CINE AU FOST CEI CARE AU INSTIGAT MASA ȘI CE PROBLEME AU
RIDICAT (subl.ns.). Deasemeni în satul Rai, arătați că a fost agitație,
dar nu arătați îN CE îMPREJURĂRI S’A PRODUS AGITAȚIA ȘI îN CE A CONSTAT
EA (subl.ns.). Vă veți duce de îndată la fața locului și veți căuta să
verificați cazurile semnalate, complectând lipsurile susnumitului
raport”.
„învățătorul din satul Igești a pus tablourile membrilor CC al PMR pe fațada școlii, dar nu din dragoste”
Un
turnător din satul evocat în titlu și lăsat, probabil, repetent în
clasa a doua de învățătorul locului, a scris și semnat o informare
către Securitatea din Murgeni, fapt care a dus, sigur, la arestarea
intelectualului cu atitudine „dușmănoasă” împotriva regimului
„democratic”. Negăsindu-i vreun cusur evident, iată că semianalfabetul
informator a reușit „performanța” de a citi gândurile intelectualului. Numele acestui odios turnător
îl vom evita, din anumite considerente care țin de legislația
românească actuală, extrem de restrictivă în ceea ce privește aflarea
adevărului. Este vorba de legea 677/2001, „emanată” special pentru
acoperirea securiștilor
aflați, încă, în structurile de putere ale statului. Ceva de genul: dai
vreun nume, intri la pușcărie pentru atingerea gravă a vieții private a cuiva!
Punct. Trebuie, totuși, să continuăm, prin citarea unor pasaje din
această pâră: „…secretarul organizației de bază PMR, C.C., a pus în
vedere învățătorului S.I. pentru ca în ziua de 1 mai 1950 să ia măsuri
pentru a orna fațada școalei din Igești cu tablourile membrilor din CC
al PMR. (…) Acest învățător a ripostat zicând că nu are nevoie să
sărbătorească această zi de 1 mai (…) După mai multe insistențe ale
tov. secretar al PMR din Igești acesta a făcut tot ce a trebuit DAR
FIIND OBLIGAT, NU DIN DRAGOSTE (subl.ns.). Menționăm că acest învățător
se trage din neam de chiaburi, el singur are suprafața de 8 ha. teren
arabil, casă de locuit, precum și alte venituri de la vitele ce le are
pe lângă casă,
plus salarul de învățător. Nu vede bine realizările și succesele în
muncă câștigate de clasa muncitoare și nici nu este atașat ei, este un
om care uneltește în contra socialismului”. Din această delațiune
reiese foarte clar ce s-a întâmplat în continuare cu „uneltitorul”
contra socialismului: pușcăria sau, în cel mai fericit caz, deportarea
așa cum s-a procedat cu mii de intelectuali.
„Randamentul fixat de minister nu corespunde cu realitatea”
Așezați
cu nerușinare pe călduțele scaune ministeriale, membrii guvernului
bolșevic român începuseră, încă din 1949-1950, să traseze planuri și
directive. Proaspeții „ingineri” înscăunați de „partid”
la cârma destinelor agriculturii județene (mai târziu regionale sau
raionale), întocmeau planuri de culturi agricole, absolut obligatorii
pentru toată suflarea satelor dar mai aveau și obligația de a strânge
odioasele cote impuse țăranilor. Pe la comune au fost constituite fel
de fel de comisii și comitete formate, în general, din țărani săraci
setoși de răzbunare pe concetățenii gospodari. Astfel, la treieriș, se
forma o „comisie de batoză” care urmărea ca niciun bob de cereale
păioase să fie luat acasă, înaintea de achitarea integrală a cotelor
către stat. Aceste cote se stabileau în funcție de suprafața de teren
arabil a fiecăruia. Țăranii săraci erau considerați aceia care aveau
între 0-5 ha.; mijlocașii – între 5-10 ha. iar cei care aveau peste 10
ha. fuseseră catalogați ca „chiaburi”, cu toate că acest termen era extrem de relativ, deoarece erau cetățeni care dețineau numai un hectar de pământ,
dar aveau și un cazan de rachiu sau o piuă de suman, ceea ce însemna că
erau înstăriți și că dădeau pe dinafară de atâta bogăție! în cel mai
scurt timp, după instaurarea definitivă a „democrației populare”,
acești oameni au devenit ținta predilectă a ticăloșilor din Securitate
sau Miliție. în informarea 1068/25 iulie 1950, Biroul de Securitate
Murgeni transmitea Bârladului următoarele probleme și nemulțumiri:
„…raportăm că în urma hotărârii Comitetului Central al PMR în legătură
cu colectările din vara aceasta dela început se aștepta în rândurile
țărănimei sărace și mijlocașe un ajutor prețios cum a fost fixate
colectările, ear când s’a pus în practică nu a mai corespuns pe motive
că se credea că randamentul la hectar va fi 1.200 kg. grâu ear în
realitate este în medie de 600 kg. la hectar, în Plasa Epureni S’A PUS
îN CATEGORIA A III A DUPĂ RANDAMENTUL PREVĂZUT LA MINISTER DE 1.200 KG.
LA HECTAR (subl.ns.). Țăranii săraci și mijlocași sunt foarte
nemulțumiți spre exemplu C. Costache din satul Rășcani, comuna Șuletea
a făcut la un hectar și jumătate 715 kg. grâu și după toate cotele
i’a rămas 75 kg. de grâu. Această cotă ce i’a rămas nu’i ajunge decât o
lună de zile iar pe restul anului nui mai rămâne grâu deloc. Grigore
A., tot din com. Șuletea, dintrun hectar semănat cu grâu a făcut 610
kg., DUPĂ TOATE COTELE ȘI MAI RĂMâNâND DATOR CU 100 KG. GRâU EA RĂMAS
30 KG. ȘI ARE 6 MEMBRI
îN FAMILIE (subl.ns.). Aceste nemulțumiri sunt în general cu excepția
acelor care are o recoltă de 1000-1200 kg. le mai rămâne 3-4 sute de
kg. pentru familie. Nemulțumiri mai sunt la prețurile cerialelor față
de produsele de îmbrăcăminte și încălțăminte (…)”. Menționăm în mod explicit faptul că ortografia tuturor documentelor publicate de noi în aceste materiale, nu ne aparține.
„Hoții aceștia fac colhoz”
Unii
prostănaci ajunși mari activiști de partid informau Securitatea în mod
absolut benevol și dezinteresat, numai din dorința de a se răzbuna pe
vreun consătean gospodar, dar care, probabil, îi alungase vaca de pe
ogorul propriu, fără să conștientizeze faptul că o delațiune (ca ceea
ce va urma în continuare)
îl putea trimite pe opinent în străfundurile unei pușcării comuniste
din care, poate, nu se va mai întoarce niciodată! Cităm din
„declarația” acestui semianalfabet, cu o ortografie oribilă:
„…subsemnatu (…) din comuna Bogdănița județul Tutova Răspunzabilul
brațelor de muncă de pe lângă Comitetu Provizor Plasa Untești având
entenerarul conf. ordinului Județului la comuna Bogdana astăzi 20
august 1950 pentru anumite Instrucțiuni, trecând pe la ora 8 dm. spre
Comitetu Provizor auzind mare gălăgie la coperativă am intrat înăuntru
cu tov. D. B. și tov. B. înăuntru eara localu plin de cetățeni prin
care eara și locuitorul Ș.P. din această comună satul suceveni care
ținea cuvântare la Popor și se contra cu alți tovarăși necunoscuți
spunândule că HOȚII ACEȘTII FAC COLHOZ (subl.ns.) că a venit și deputatul Pruteanu și
a spus că nu fac colectiv, nea mințit poporu sunt MARI HOȚI (subl.ns.)
și mai spunea Ș.P. că a destrus boeri și acum ea ființă alți boeri și
că era mai bine cu boerii întrecut dar mare este Dumnezeu și în curând
vom scăpa. Eu fiind singur și văzând că se adresează la mine, CĂ HOȚII
CEI MAI MARI TRIMET PE EȘTI MICI (subl.ns.). Fiind de față ca cunoscut
Tov. Vânzător. Eu am cunpărat un pachet țigări și am plecat la Comitet. (…) Aciasta îmi este declarația pe care o semnez propiu”.
„Acei care au dela 9-15 ha. pământ, ei va da câte 150 kg. lapte la hectar (…)”
Bine-nțeles că „partidul” s-a gândit la toate formele de exploatare a țărănimii
așa că vacile, oile și caprele din gospodării nu puteau fi trecute cu
vederea, deoarece trebuia hrănită înaintata „clasă muncitoare” care
tocmai fusese pusă la construirea socialismului în marș forțat. Nu
trebuie să uităm și furniturile de origine agricolă care trebuiau musai
să ajungă pe mesele popoarelor surori ale măreței URSS, căreia
comuniștii noștri le era îndatorată până peste cap, dar și pe mesele
hoardelor sălbatice de ocupanți care mai zăceau, încă, pe la noi,
zice-se, pentru a ne apăra de agresorii occidentali. Prin urmare,
asupritorii de-un sânge și-un
neam cu noi, ticăloșii bolșevici din guvernul dâmbovițean, au inventat
„cota de lapte la hectar”, de parcă ar fi fost o cultură cerealieră,
tutun sau porumb. într-o adresă trimisă la data de 6 martie 1951 de
Raionul de Securitate Murgeni șefilor de la Bârlad, se scriau
următoarele într-o imbecilă ortografie, caracteristică proaspeților
„tovarăși de nădejde” avansați la rangul de ofițeri sau subofițeri de
securitate, care-și purtau cu semeție și trufie noile țoale, dar și puținul creier din cap: „…în
raza acestui Raion de Securitate în cursul luni Ianoare a.c. Comisiea
de Stat pentru Colectări înpreună cu comisele locale formate din Tov.
Președinți ai Sfaturilor Populare, agentul agricol, agentul veterinar
și delegatul C.S. (comisiei de stat n.n.) au stabilit planul de
colectare a laptelui înpărțit pe două catigori de productivitate a 3 și
a 5 (probabil, a treia și a cincea n.n.) ținându-se
cont de suprafața pământului, în catigoriea a 3 intră aceiea care au
dela 9-15 ha. pământ eii va da câte 150 kg. lapte de ha. cu o singură
vacă, iar dacă are două vaci va da 180 de kg. la ha. tot în catigoriea
a 3 mai intră și ce-i care au 15-20 ha. dând câte 180 kg. lapte la ha.
în catigoriea a 5 intră aceiea care dela 1-9 ha. unde ce-i cu o vacă va
da 20 kg. la ha. iar cu două vaci 80 kg. la ha. Acesta plan de inpunere
și colectare a fost înpărțit și defalcat pe catigori dar pe gospodări
nu sa înpărțit până în prezent de org. administrative
catare (probabil, ca atare n.n.) nici procesile verbale nu sa dat la
gospodari. (…) Pentrucă ca populațiea ce predă cotele de lapte să nu
aibe distanțe mari sau fixat 7 centre de colectare a laptelui, primul
este centrul Raion 1 Murgeni, care mai are încă 6 subcentre ca Fălciu,
Gănești, Țuțcani, Găgești, Dodești și Epureni (…). Cazuri de
manifestări sau nemulțumiri din partea populați nu sa înregistrat până
în prezent DEOARECE NU AU PRIMIT CARNETELE ȘI NU CUNOSC COTA CE AU DE
PREDAT (subl.ns.)”.
Toate
cotele impuse de autoritățile comuniste dedate jefuirii propriului
popor, au produs mari nemulțumiri în sânul celei mai asuprite clase,
țărănimea, atât datorită cantităților mari ce trebuiau predate
cât și prețurilor înjositoare. Sistemul cotelor a dăinuit până în anul
1989, cel puțin la fructe, lapte, struguri și rachiul produs la
cazanele ceapiste. Pe 28 martie 1951,
morți de curiozitate, cei de la Bârlad cer securiștilor de la Murgeni
să le raporteze starea de spirit a tuturor categoriilor de țărani
impuse la cota de lapte, insistându-se asupra faptelor concrete, precum
și asupra numelor „recalcitranților” sau „elementelor dușmănoase”. Se
mai cerea și o listă a „cheaburilor” din raza de activitate
a acestora. „Locotinentul” de securitate Gheorghe Crețu, secondat de
„plotonerul” Coman Sandu de aceeași categorie „profesională”, au
răspuns cu promptitudine acestei cereri, raportând că: „…în raza de
activitate a Raionului de Securitate Murgeni sunt 320 de elemente
cheabure” înaintând suplimentar și un tabel cu proprietarii particulari
de mori și prese de ulei, care erau în număr de 16, răspândiți prin
satele: Aldești, Berezeni, Blăgești, Cavadinești, Dodești, Fălciu ș.a.
„Cârciumăreasa din Murgeni face spirite de glumă cu clienții”
Omniprezența și omnipotența securității erau prezente în toate ramurile de activitate iar comerțul nu făcea excepție, dimpotrivă, deoarece nemulțumirile
populației se refereau și la lipsa unor articole de primă necesitate,
dar și la faptul că oamenii erau obligați să achite contravaloarea
mărfurilor numai în natură. Marele exemplu în acest caz fusese dat
chiar de către alcoolicul și paranoicul „tătuc” de la Moscova, care
impusese României plata despăgubirilor de război exclusiv în mâncare,
băutură, materii prime strategice ș.a.m.d. într-o notă informativă
trimisă Bârladului pe 15 aprilie 1951, Tanda și Manda de Murgeni (lt.
Crețu și plut. Coman), după ce fac o statistică a magazinelor și
„comparativelor” sătești de pe raza domniilor lor de activitate
competentă, trec și la delațiunile propriilor „turnători” aflați, se pare, în permanență în mijlocul „masselor” odată ce dosarele personale de informatori ale acestora creșteau într-o lună cât creșteau altele (non-securistice) în doi ani. Iată ce scriau în raportul lor cei doi „frați de grea suferință” despărțiți de un munte de grade, dar și de câteva clase de școală, nu prea multe, cam două-trei, după părerea noastră: „…privind
aprovizionarea populației cu alimente în general coperativele nu a luat
nici o măsură (…) Zahărul se distribue foarte rar și atunci în
cantități mici ce nu satisface populația (…) Tot în cadrul
aprovizionări cu alimente mai funcționează în cadrul acestui Raion un
număr de 2 restaurante de Stat primul în comuna Murgeni iar al doilea
în comuna Fălciu și acestea restaurante funcționează în mod defectos
privind problema alimentări în majoritate zilnic se pregătesc mâncări
de fasole cartofi și mămăligă mâncări ce la rândul lor nu sunt
consistente find lipsite conplect de grăsime carne etc. Tot odată la
aceste restaurante la bufete nu se găsește nici un fel de alimente ca
brânză, ouă, mizeluri etc. (…) Deasemeni la coperativa restaurant din
comuna Murgeni vânzătoare
se află numita P.M. fost CâRCIUMĂREASĂ ȘI CHIABURĂ UNDE îN REPETATE
RâNDURI FACE SPIRITE DE GLUMĂ CU CONSUMATORI CARE îNJOSEȘTE
COPERATIVA(subl.ns.) astfel când un clent este servit cu mămăligă ea se
exprimă i-ea serveștel pe tov. cu cozonac etc. iar când unalt clent
cere un articol care lipsește din coperativă ca scrunbie, bonboane etc.
susnumita îi spune că ce de era când avea ea prăvălie etc. La fel
gestionarul acestui restaurant se află numitul M.Gh. fără experență și
fără inițiativă, propunem ca aceste elemente necorespunzătoare să fie
înlocuite”.
„Ai răbdare ca să crească iarba, și atunci vom da și noi lapte”
Impunerea
astronomicelor cote de lapte a adus cu sine, imediat, și mari
nemulțumiri în special în rândurile celor de „categoria a III a”, adică
așa-zișilor chiaburi de care comuniștii voiau să scape cu orice preț,
inclusiv prin suprimarea fizică. Directiva monstrului Stalin fusese foarte clară: „distrugeți culacii (chiaburii n.n.) și faceți colhozuri!”
Pupincuriștilor de la noi le-a „căzut” repede fisa, așa că au răspuns
cu promptitudine ultimatumului bolșevic rus distrugând într-un ritm
rapid și ultimele rămășițe a ceea ce fusese în trecut
baza producătorilor agricoli ai României: marii proprietari și țăranii
cu gospodării înfloritoare și rentabile, dând loc unor pușlamale care
și ele se vor sătura în curând de „agricultura socialistă”, mai ales
după ce au văzut cum e să muncești la colhoz pe degeaba. în informarea
nr. 2045/12 iunie 1951, cei doi „corifei” ai Murgenilor pe care i-am
citat mai sus, transmiteau superiorilor de la „regionala” Bârlad în același „stil popular” de mari scriitori cu câteva clase primare, următoarele pâre: „…Comitetul Sfatului Popular al comunei Șuletia
a trimis în ziua de 2 iunie a.c. pe Omul de Servici, anume D.V.P. la
chiaburul Ș.C.R. cu carnetul de pridarea cotei de lapte pentru al preda
chiaburului care nu venise săl ridice, când a ajuns omul de servici la
poarta lui la strigat săvină săi dia carnetul iar el a început a sbiera
spunând că el nul primiește că nu are de unde să dia lapte că nu are
vacă cu lapte, spunând că poate săi ia și calul că el nu predă cotă și
nici nu ia carnetul (…). Sfatul Popular a luat măsuri de a i se dresa
acte de dare în judecată la sabotaj pentru nepredare cotei de lapte.
ESTE UN ELEMENT REACȚIONAR ȘI E CAPABIL SĂ MAI îNVEȚE ȘI ALȚI ȚĂRANI SĂ
NU PREDIA COTELE (subl.ns.). (…) în comuna Mălușteni Raionul Murgeni
este chiaburul G.V.U. care posedă 16 ha. de teren, inventar agricol și
o casă, în trecut a fost simpatizant liberal, în ziua de 6 iunie sa
manifestat față de COLABORATORUL NOSTRU (subl.ns.) că cotele cu care
este inpus pe obligația de predare este prea mare
și ce are să se facă el că nare de unde să dia cât este inpus a mai
spus că este inpus să plătească și suma de 95.000 lei inpozit
manifestânduse că DOAR SĂ VâNDĂ BOII ȘI PE EL CASĂPOATĂ PLĂTI INPOZITU
(subl.ns.). La fel tot în comuna Mălușteni se mai opservă nemulțumiri
în rândul țăranilor vociferând că Satul lor a fost trecut categoria a
treia și recolta este de proastă calitate, țăranul mijlocaș Haralampie
B. care spune că grâul nici nu sa copt și ăștia a și început a face
arie să scoată mașinele. (…) Pe ziua de 28 mai a.c. chiaburul M.C. din
comuna Aldești satul Prodănești aspus colectorului de lapte Strătilă
dela Cometetul de Stat Raional că SĂ MAI AIBĂ RĂBDARE CA SĂ CREASCĂ
IARBA ȘI ATUNCI VOM DA ȘI NOI LAPTE (…)”. Cum au tratat securiștii
acest grav „afront” adus „luminoasei” orânduiri socialiste?
Printr-o propunere: „…de noi sa luat măsuri ca cazul să fie semnalat
Org. competente pentru a-i se dresa acte de dare în judecată acestui
chiabur”. (Va urma).
Notă:
pentru realizarea acestui material, autorul a folosit documentele
conținute de dosarele: 1/1949-1951 și 8/1951 din fondul „Biroul de
Securitate Murgeni”, aflat la DJAN Vaslui.