Who's Online
Exista in mod curent, 74 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Geopolitica: Ion Coja. "Tinutul secuiesc"?
Scris la Tuesday, February 24 @ 13:23:56 CET de catre asymetria |
Discuțiile
pe marginea cererii (1) de a se recunoaște (sau nu!) existența
unui „ținut secuiesc” pe teritoriul statului numit
România și (2) de a i se acorda acestui ținut un
statut legal, ca entitate administrativă și teritorială,
au un caracter prea puțin documentat. Pe marginea unui asemenea proiect geopolitic scriitorul și publicistul Ion Coja face câteva observații logice. întrucât revista Asymetria și eu însumi suntem adepții dialogului, îi invităm pe cititorii acestui text să se exprime.
„Ținutul
secuiesc”?
Discuțiile
pe marginea cererii (1) de a se recunoaște (sau nu!) existența
unui „ținut secuiesc” pe teritoriul statului numit
România și (2) de a i se acorda acestui ținut un
statut legal, ca entitate administrativă și teritorială,
au un caracter prea puțin documentat. Din puținul surplus
de care dispun fac următoarele observații:
Primul
lucru care trebuie lămurit este numărul secuilor
din România și din teritoriul revendicat pentru a fi
declarat „ținut secuiesc”. La ultimul recensămînt
au fost înregistrați puțin peste 5.000 (cinci mii) de
secui. Această cifră practic pune punct discuției.
Sunt prea puțini secuii din România ca să li se
acorde un statut atât de deosebit. Dat fiind scandalul provocat
și care urmează să ia chiar amploare la Uniunea
Europeană, cred că am putea închide ochii și –
treacă de la noi!, să le atribuim un „ținut”
de o întindere proporțională cu numărul
secuilor. Nu mă pricep să calculez, regula de trei simple
este pentru mine un fel de asimptotă. Să calculeze vreun
expert de la UDMR ce întindere ar urma să aibă
ținutul celor cinci mii de secui....
Mai
mult, acești 5000 (cinci mii) de secui nici nu sunt recunoscuți
că ar exista. în nomenclatorul minorităților din
România, secuii nu sunt înregistrați. Drept care ei
nici nu au reprezentant în Parlament, alături de celelalte
minorități, dintre care nici măcar una nu revendică
un teritoriu propriu. Ba chiar dacă stai de vorbă cu
reprezentanții celei mai numeroase minorități
naționale din România, cu liderii maghiarimii, ușor
de identificat printre liderii UDMR, primești informația că
secuii sunt maghiari, că, deci, secuii nu există.
Așadar, ne aflăm în plin absurd: o entitate etnică
inexistentă cere să i se acorde cele mai largi drepturi
civile. Absurdul este și mai ...adânc: cei care pretind să
se recunoască existența unui ținut secuiesc sunt
tocmai cei care neagă existența secuilor, adică
liderii UDMR!!
Cam
aceasta este situația dacă iei în serios actele
existente. Numai că aceste acte au fost falsificate, iar cei
care le-au falsificat sunt ungurii, de la Budapesta și din UDMR,
care aveau diverse interese să-i declare pe secui maghiari,
inclusiv interesul ca în felul acesta să crească
peste 5% numărul maghiarilor din România.
Astfel
că al doilea reper pentru discuția noastră
este răspunsul pe care îl vom da la întrebarea
secuii sunt unguri sau sunt de altă etnie?
Susținând
că nu există secui ca etnie, Budapesta și UDMR pun din
nou capăt discuției. Dacă secuii sunt unguri, „la
fel de unguri cum sunt oltenii de români” (l-am citat pe
Atila Verestoy), atunci a înființa un ținut secuiesc
în România e totuna cu a înființa un ținut
unguresc, adică o Ungarie ceva mai mică, pe teritoriul
României! Nimeni în Europa nu ne-ar da voie să facem
așa ceva!... Și iarăși nu mai avem ce discuta!
Eu
știu însă că secuii și ungurii sunt
două neamuri diferite. Și acesta ar fi al
treilea reper al discuției. O discuție pe ideea că
secuii nu sunt unguri este o discuție pe care Budapesta și
UDMR nu o acceptă. Dar pe care mulți locuitori
maghiarofoni, care se consideră secui, abia o așteaptă.
Acești secui, care se consideră secui, iar nu maghiari,
sunt de ordinul sutelor de mii, circa cinci sute de mii, după
informațiile mele. Au fost menționați în toate
statisticile austro-ungare până la 1919, la Trianon, când
despre ei nu a mai vorbit nimeni. Au fost declarați unguri fără
să-i întrebe nimeni ce sunt. Drept care proclam acest
adevăr: dacă este nevoie să se țină un
referendum în secuime, acela trebuie să fie un
referendum prin care secuii să fie întrebați ce sunt:
secui sau maghiari? în funcție de răspunsul
ce se va da la acest referendum putem face pașii următori,
dintre care unul poate fi și luarea în discuție a
cererii pentru un „Ținut secuiesc”. Acești pași
ar fi consecutivi unui recensămînt corect al secuilor, al
cetățenilor români care se consideră secui, iar
nu maghiari. Câți sunt acești secui?
Înainte
de a se ține un astfel de referendum, maghiarofonii din
Transilvania ar trebui să știe ce au de pierdut atunci când
renunță să se mai considere secui. Nu știu cu ce
avantaje reale sau numai promise i-a păcălit Budapesta și
UDMR pe bieții secui. Dar știu bine ce au pierdut prin asta
secuii. Și constat că li se ascunde secuilor ce au
avut de pierdut atunci când s-au declarat maghiari! în
principal, este vorba de legislația comunitară, europeană,
care sprijină foarte mult și în mod justificat acele
entități etnice minoritare care nu au sprijinul unei țări
mamă. Așa cum sunt, de pildă, bascii din Spania și
din Franța. Ei se bucură de drepturi și facilități
care nu sunt recunoscute germanicilor din Alsacia sau italienilor din
Corsica. Etnicii care nu au o țară „de sprijin”
sunt amenințați cu pierderea identității etnice,
ceea ce este sinonim cu dispariția etniei respective. De aceea
ei trebuie susținmuți de întreaga comunitate
internațională. Dacă dispar românii din Ungaria
sau maghiarii din România, asta nu înseamnă
dispariția etniei românești sau ungurești. Dar
dacă dispar secuii din România, dispare însuși
neamul secuiesc. Or, pe cale de disparție nu sunt maghiarii din
România, ci secuii din România, secuii în general!
Iar asta nu din pricina unei politici criminale, de genocid a
românilor, ci secuii sunt pe cale de dispariție din
pricina Budapestei, a liderilor secui care și-au trădat
neamul și au intrat în jocul meschin și iresponsabil
al UDMR.
Secuii
pot vedea exemplul țiganilor, care primesc un sprijin atât
de mare de la comunitatea europeană. Un sprijin asemănător
li se acordă și bascilor, în Spania. Pretenția
de autonomie teritorială, dacă are vreo șansă să
fie luată în serios, va fi condiționată de acest
statut, statutul de minoritate lipsită de un stat-mamă.
Câtă vreme secuii se declară maghiari, ei recunosc că
au o țară-mamă, care, la nevoie și atât cât
este permis de legile internaționale, le va apăra
interesele. Dacă lipsește un astfel de stat protector,
Uniunea Europeană, prin legi ad hoc, și-a asumat obligația
de a fi protectorul acestor etnii. Li s-a prezentat secuilor această
alternativă? Tare mă îndoiesc... Facem așadar un
reper al discuției noastre și din această
jalnică împrejurare: secuilor li s-au ascuns
dezavantajele faptului că au acceptat să se declare
maghiari.
Recent,
în „Ziua”, Laszlo Tokes a reclamat „genocidul
pașnic” care s-ar fi abătut asupra maghiarilor
din România. A spus multe ne-adevăruri, minciuni propriu
zise, pentru care interlocutorul său, Cristian Unteanu, a ezitat
să-l taxeze de fiecare dată. Bunăoară, faptul că
în 1918 românii reprezentau 55% din populația
Ardealului, iar azi sunt mult mai mulți, nu are nicio relevanță,
când se știe că au plecat sașii, șvabii și
evreii din Ardeal. Singurul calcul corect este prin comparație,
între numărul maghiarilor din Ardeal și numărul
maghiarilor din ...Ungaria! După o statistică din anii
1980-90, se pare că evoluția demografică a maghiarilor
din Ardeal era mai bună decât a maghiarilor din Ungaria.
Iar rezultatul acestei comparații trebuie apoi raportat la
evoluția demografică a celor 300.000 (trei sute de
mii) de români care au rămas în Ungaria după
Trianon. Numărul românilor din Ungaria a scăzut
de 10 (zece) ori în mai puțin de 80 de ani. Acesta este un
veritabil „genocid” și ar fi un alt reper
al discuției la care ne invită cei ce ridică problema
„ținutului”.
în
fine, retorica maghiară invocă și angajamentele luate
de români la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Se eludează
adevărul: prin Proclamația de la Alba Iulia, românii
stabileau un minim de reguli și norme la care statele europene,
în noua lor configurație de dupa război, erau
invitate să adere, să le respecte. O bună parte din
prevederile acelei proclamații au devenit legislație
românească. Din păcate, Ungaria de după Trianon
a nesocotit invitația lansată la Alba Iulia și a
continuat funesta ei politică de maghiarizare a minorităților
din Ungaria. Ba chiar și a unor minoritari din afara Ungariei!
Vezi cazul șvabilor din România, maghiarizați prin
biserica reformată, sub amenințarea că dacă nu
acceptă protecția statutului de maghiar, vor fi persecutați
de statul comunist ca „naziști”, vor fi deportați
în Siberia etc.
Chiar
în zilele noastre se duce mai departe o strategie extrem de
abilă și de perversă pentru maghiarizarea unor români
din ...România! Da, da, din România! Un exemplu: există
în București un liceu cu predare în limba maghiară.
Nu pentru copiii din familiile de maghiari trăitori în
capitala României! Acești copii învață și
se simt foarte bine în liceele românești. La liceul
cu predare în limba maghiară sunt aduși copii de
ceangăi din Moldova. Acestora, pe cheltuiala statului român,
li se asigură șederea în București și toate
celelalte cheltuieli, dacă acceptă să se declare
maghiari! Cum să nu accepți, când acasă foamea
și lipsurile te dau afară din casă?... Bașca să
faci liceul la București!
Altă
„șmecherie” udemeristă îi vizează pe
copiii orfani, adunați din toată țara în Harcov,
unde li se inculcă conștiința maghiară, odată
cu limba în care li se adresează personalul acestor
orfelinate. Netrebnicia unor astfel de procedee este fără
pereche în lumea civilizată, creștină.
Rezultatul: pedeapsa transcendentă acestei lumi mizere. Altfel
cum să-ți explici că, în ciuda a două
secole de preocupări constante pentru deznaționalizarea și
maghiarizarea minoritarilor, demografia Ungariei este în
prăbușire, pe o linie mereu descendentă? Azi,
populația Ungariei a coborît sub cifra de 10 (zece)
milioane, prag psihologic greu de suportat, cu atât mai
mult cu cât etnia care s-a declarat prima maghiarizată,
țiganii, își iau cuvîntul înapoi și
își afirmă tot mai zgomotos pretențiile la o
identitate proprie distinctă. Mâine-poimâine, după
modelul Ținutului Secuiesc, vor pretinde și autonomie
teritorială, un Ținut Țigănesc, în virtutea
faptului că, procentual, țara cu cei mai mulți
țigani este Ungaria? Deocamdată, țiganii au
autonomie teritorială urbană: cartierele de țigani în
care maghiarii nu au voie sau nu au curaj să calce...
Este
obișnuită în publicistica și literatura maghiară
teama de extincție a etniei ungare. Nu doresc niciunui neam
această soartă. Dar afirm, reafirm, de fapt, ca o figură
de stil retorică: Dacă chiar vor dispărea din istorie
maghiarii, ultimii supraviețuitori ai maghiarimii vor fi în
Transilvania, la Cluj Napoca sau Târgu Mureș...
în
sfârșit, un scurt comentariu la mereu invocatele modele
europene după care ar trebui să ne luăm și noi
dacă vrem să soluționăm corect „problema
maghiară”. Exemplul Tirolului, al suedezilor din Finlanda
și alții. Acest modele nu constau numai din drepturile
acordate cu generozitate unor minoritari. Mai există ceva:
dovezi nenumărate de loialitate ale minoritarilor față
de populația majoritară, dovezi adunate de-a lungul câtorva
secole!.. Avem așa ceva din partea maghiarilor din România?...
Dacă
există un model după care să concepem politica
noastră, cel mai bun credem că este modelul unguresc. Să
învățăm de la unguri cum să ne purtăm
cu ne-românii! Să preluăm tehnicile și
strategiile de deznaționalizare puse la lucru în Ungaria
Mare vreme de un secol, iar însăși Vatra Românească
să o reorganizăm după modelul societății
EMKE... După aceea să vedem cine mai vrea „Ținut
secuiesc”...
Ion
Coja
Nota: Iată concluziile studiului de demografie Les processus de migration et les particularités de l’intégration des immigrés – le cas de la Hongrie semnat de Pál Péter Tóth; textul integral în format pdf se afla pe Internet. Intre cele doua zone, judetele locuite de Secui si Ungaria exista o legatura; cea descrisa mai jos de demograful ungur.
Dan Culcer
La migration vers la Hongrie est déterminée depuis 1920 par l’émigration (le déplacement) des
personnes de nationalité hongroise vivant dans les pays voisins en Hongrie. Ce phénomène, tout en augmentant le nombre de la population en Hongrie modifie sa structure par ses caractéristiques démographiques, provoque d’une manière directe ou indirecte (par l’élargissement des frontières des territoires d’enclaves ethniques) le rétrécissement progressif des territoires habités par les Magyars. Dans le cas ou ces processus ne se modifient pas dans l’avenir, la Hongrie ne va pas seulement „consommer” ses réserves internes mais par la oncentration vers le centre des descendants des personnes qui vivaient a l’époque dans les périphéries d’antan, elle „vide” en perspectives aussi les territoires peuplés actuellement encore par une population magyar. Ce processus qui se renforce automatiquement n’est pas seulement une caractéristique spécifique du mouvement migratoire international touchant la Hongrie, mais
une particularité qui détermine et simplifie l’intégration des „étrangers” immigrants en Hongrie.
|
Associated Topics
|
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|