Who's Online
Exista in mod curent, 20 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Fulgurații: Gavril Sedran despre poezia lui Ioan Muslea
Scris la Monday, February 23 @ 13:04:44 CET de catre asymetria |
In pofida amețitoarei oferte de carte, convergența de interese între mandarinii corporațiilor scriitoricești și baronii industriei de beletristică face ca șansa autenticității sà fie redusă la un infim interstițiu. Avantgardele de toate nuanțele sau inovațiile succedîndu-se neîntrerupt sânt recuperate ca argumente de vânzare.
Elementele de contracultură, câte au supraviețuit, sânt înnecate în informalul culturalului massificat. Rămâne ca unic grad de libertate marginalitatea care, deliberat aleasă, fără să ignore performanța și exigențele profesioniștilor, se definește prin respingerea motivării acestora.
Ioan Mușlea a optat pentru un infim insular teritoriu. Publicăm Cuvântul după… cetire, scris de poetul Gavril Ședran, pentru cartea În către pierdere, semnată de Ioan Mușlea, în curs de apariție la Editura EIKON din Cluj.
Cuvânt după…
In pofida amețitoarei oferte de carte, convergența de interese între mandarinii corporațiilor scriitoricești și baronii industriei de beletristică face ca șansa autenticității să fie redusă la un infim interstițiu. Avantgardele de toate nuanțele sau inovațiile succedîndu-se neîntrerupt sânt recuperate ca argumente de vânzare. Elementele de contracultură, câte au supraviețuit, sânt înnecate în informalul culturalului massificat. Rămâne ca unic grad de libertate marginalitatea care, deliberat aleasă, fără să ignore performanța și exigențele profesioniștilor, se definește prin respingerea motivării acestora.
Ioan Mușlea a optat pentru un infim insular teritoriu. « Locuiesc o himeră, un text », zice el undeva. Publică, o sută de texte (câte unul pentru fiecare față a dihaniei ?) neorganizate în cicluri, purtând titluri rareori și acelea cu totul ermetice : delicvescență a cărții răsfrângând decrepitudinea epocii.
Texte obscure, saturate de vizual și imagini sonore, ținând mai degrabă de arta filmului decât de aceea a cuvântului. Schițe pregătitoare în clar-obscur, notații disparate, bâjbâieli, reveniri, apărând și dispărând ca dintre cartoanele gelos asunse ale unor cabinete de artă, litanii pâlpâind in liziera beznei numai pentru a se stinge degrabă în beznă.
Texte ce nu se lasă povestite, intraductibile ( nu e oare însăși definiția poeziei ?) rezistând comodelor lecturi de tip referențial și aprecierilor critice autoproiective. Monologuri desigur, dar în prezența permanentă a unui interlocutor mut (sic), continuu solicitat. Verbele adesea sânt conjugate la persoana a doua (citez : nu puteai ști, puteai citi, nu poți cuprinde, aproape ajuns-ai, nu le vroiai, nu le chemaseși, nu puteai vorbi) într’o continuă dedublare a autorului și identificare complice cu cititorul. In unele texte se merge mai departe, instabilitatea verbului fiind exploatată în sensul lunecării dinspre eu spre noi. Ar fi revelatoare o analiză statistică permisă de practica numerizării.
Câteva mostre : hălăduim înghesuiți, chirciți, striviți ; mai credem neștiutori, temători ; cernem lumina zgârcită… Intr’un text procedeul e complet transparent : « De către Real de tot să mă/ne pătrundă fiirea mistuindu-mi/ne… de tot cutropindu-mă/ne »
Coerența lexicului se substituie discursului, funcționând prin reverberații și sugetive ecouri : fundătură, obrăzar, bâlci, zălud, smintit, clămpănit, lătrat, scheunat, chiloman de mehter, irozi bâțâindu-se, panarama, nălucire, potriveală, stihii, zmângăleală. Sintagme precum chiloman de mehter (turcisme), panaramă, zmângăleală (perle de mahala) indică reperele stilistice. Multe dintre texte încep prin adverbe (așa, chiar dacă, în darn, într-o doară, de mult, de-atâta vreme, atoate, oricând, pentru, în care, de la un timp, abia, nu odată,…) sau verbe (ar mai fi, l-am zălogit, ai să te miri, le molfăia, încep să cred, e o tăcere, e adevărat, locuiesc, știu,…) subliniind caracterul fragmentar și de neîntrerupt monolog, și transgresându-le, o iremediabilă singurătate.
Poetul se-nfruntă cu Realul, năclăiala imundă, nămolul, mâzga, mâlurile, gunoaiele, homunculii, strigoii, hidrele, viermii și larvele, cu măștile grotești (zmângăleala ca o pastă) sau tragice (chipul acela strivit și cu buzele arse, crăpate ale poemului cândva interzis), cu turmele smintite sau cu șirul fără sfârșit de lingăi, histrioni, milogi, măscărici, curve… In căutarea de sine poetul invocă « puterea cuvintelor ». Continuă revenire la crima originară, genealogia modernității, în dreapta linie a unor Poe, Baudelaire, Mallarmé, Artaud. Incercarea de a numi o pierdere, o zbatere, o căutare a omului vâlvă, ca atâtea respingeri ale omului recent, precar.
Simptom a nevrozei veacului ? mărturisiri impudice (imodeste) ? împrumuturi mârșave ? dare-n spectacol ? horcăit ? cum se lamentează poetul. Expresie aș spune (prafrazându-l pe Mallarmé din eseul lui despre Poe) a luptei cu vidul a unui destin de excepție negat de circumstanțe. Despre un alexandrin, un alexandrin a scris.
Gavril ȘEDRAN >
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|