|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 70 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Poeme: Liviu Ioan Stoiciu. Poeme noi si vechi. Scris la Monday, September 29 @ 00:00:00 CEST de catre asymetria |
Invitație la lectură și la trezie intelectuală Poetul Liviu Ioan Stoiciu ne-a încredințat în primăvara lui 2008, la rugămintea noastră, un ciclu de poeme noi și vechi. Din pricini prea tehnice pentru a fi aici explicate, Asymetria nu a publicat aceste texte în primăvară, atunci când ele fuseseră solicitate. Amânarea este spre bine, dacă se poate spune așa, fiindcă putem reaminti citirorilor noștri nu doar cine este LIS ci, invitându-l la un exercițiu de memorie, putem provoca poate o criză de conștiință morală și profesională fostului critic literar Nicolae Manolescu, actual ambasador al României pe lângă UNESCO, președinte al Uniunii scriitorilor din România. Un poet dat în judecată de un critic literar sau cum critica socială, travestită în calomnie, urmează să fie gâtuită Un om, un critic literar, un ambasador, președinte al unei asociații profesionale scriitoricești, cvasi-sindicală, pe nume Nicole Manolescu, chemat prin multiplele sale funcții să apere opera și ființa scriitorului român, adică libertatea de creație și de opinie, mijloacele sale de subzistență în epoca restaurației capitalismului barbar în România, se află a doua oară într-un cincinal, în situația de a cere direct sau indirect reinstituirea cenzurii în România și de a priva de resursele sale materiale limitate un scriitor, în numele unor interese străine, fie comunitare, fie private. Totul pornește de la cîteva articole de presă. Punem la dispoziția cititorilor Asymetriei o colecție de documente. Vom explica într-o notă de subsol situația. Ne întoarcem la poezie și vă invităm la lectură. Dan Culcer Liviu Ioan Stoiciu I. Poeme ale începutului (Scrise între 14 și 17 ani, între 1964 si 1967) Sunt trist - Retro 14 - Din ceața albă a căldurii, de sub un strat de ceară, se aud combine și tractoare până pe malul Siretului : unde eu am venit la la scăldat. Mulți sunt la prășit acum, la depășit planul. Sunt trist, nu știu de ce. Toate curg - Retro 15 - Umbra ierbii se ridică, apele se varsă-n infern, o vrabie și-un vrăbioi se bat pe paie sub salcâmul din ogradă — tu, iubito, când te întorci de la pol ? Pe zona căii ferate, paște turma… M-am tot gândit la visul de astă noapte să-l desenez pe hârtie, el învie morții, am auzit în somn. Zburam, deși mergeam pe picioare, nu țin minte ce nu aveam și ce spuneam, din cer cobora un cântec de muzică populară. Cireșele de mai atârnau gânditoare. Un plop îmi aținea calea, slab la minte… Erau vremuri amare. Și asuda pădurea : îi era cald ? Toate curg — o căprioară se privește-n apă, are o gură cât o șură. În abisul templului uitat luna e al treilea meu ochi, de fiară, care vânează. Am în nări miros de cărbune, nu de sânge. Mă așez pe bancă, merge trenul, obosesc, tot pe linie de șes, are farurile stinse, dimineața, strig : gară ! Acum… Nu oprește. Gară nu-i, n-a fost nici ieri, nu va fi nici mâine. Te văd cu tocul în mâna dreaptă : ce scrii ? Te știu nervos, miști mereu degetul mic, pătat de cerneală, ai un tic ? „Mă caut“. Ștergi cu o linie ce-ai scris : jos, la poale, într-o râpă, sub o umbră de arțar, e-o fântână. Și scrii în loc, deasupra : într-o râpă e o carte. Nu vezi bine printre crengile nucului, în coama casei părintești : e un punct negru, care crește, crește, ce nebunie, în el e diavolul cu o funie de spânzurat, fii atent, ți-o va arunca ție în cap, schimbă-ți imediat gândul rău, dacă vrei să scapi. Pe o insulă a morții. Sună trecutul. Ce ți-a rămas ? O candelă veche, care arde, o pâine murdară, un cuib, înmugurit azi. Și duduia asta tristă, care stă rezemată cu fruntea de tăciunii din vatra stinsă, în mâini cu o inimă ofilită : ar vrea să se mărite și n-o fură nimeni, mi-e frică să nu fugă singură pe ape. În fundal - Retro 16 - I Un fulger înfipt într-un morman de carne, zgârci și oase, apă vie scursă, rădăcini ieșite printre buze. În fundal, funeralii. Aer irespirabil, cu coarne… Stă zâmbind plafonului, întins în sicriul cu lacune ale memoriei. O, dulce seninătate. Sfinți somnoroși, pereți mâzgăliți cu obscenități. Lumânare topită pe jos, pe marginea canalului. Lașule ! Un canal de suspine. N-a vrut să mai trăiască, dar a înghițit o otravă ușoară, a scăpat : acum trebuie iar să se îndrăgostească, să suporte arsurile gastrice, hiperacide, să sufere de sete și de foame, să numere stelele când are insomnie, să nu creadă în strigoi. Străchini și oale, cercei și statuete de lut ars cu organele sexuale mărite, de făcut vrăji. Sfială. Roșeață în obraji și atâția dinți sănătoși, care îl dor — mai bine murea. II. S-a adunat pleava. Roade marginea paharului. Un câine zgribulit îl latră în fața bodegii, la munte : duhnește a rachiu și a țigară proastă, luminat de un bec de neon din stradă. A ieșit să ia aer. O babă e trântită pe jos la intrare, nemișcată, speră că e în viață, o scutură. Las-o, bă, în pace, că e beată-mangă. Baba ține o păpușă de cârpă în brațe, îți seamănă ție. Începe să plouă. Reintră înlăuntru. Bodega are acoperiș de tablă, fără pod, ploaia face un zgomot mare. Stă și meditează. E acum întors pe un mal surpat : anii mei au trecut ca apa Trotușului până azi, s-au vărsat în mare, claie peste grămadă, dacă nu cumva au intrat direct în pământ. Se ia cu mâinile de cap. Îmi e dor de laptele de capră din copilărie, îi spune la ureche chelnerului. Mai bea o gură de rachiu. Cu cât bea, cu atât se îndepărtează de cascadă, îl obsedează. Mâine o să se arunce în lacul de acumulare. III. Un pui de vrabie încearcă să-și ia zborul, pe iarbă, în ogradă la noi, mi-e milă de el, fug în casă și prind pisica, să fiu sigur că nu-l vede, să-l înhațe. Mi-e teamă de mine - Retro 17 - I. La gura sobei. Tu te ridici pe vârfuri, Napoleon a spus să lași să treacă o noapte peste calomnia din ajun, tatăl tău a îmbătrânit, ce vrei, scuipi de deochi, tu nu știi Tatăl Nostru ? Dau din cap. De ce nu-l repeți în gând ? Te ajută să uiți. Îmi săruți buzele uscate, sunt urme vechi de mușcătură. Mi le mușc singur. Îți cade o lacrimă pe un tăciune aprins. Câmpia din jurul Cantonului 248, iarna, are feși de doliu indiene întinse de-a lungul și de-a latul, ție îți arde de joacă ? Am înghețat acolo. Întors de la abator. Unde bătrânul măcelar l-a întrebat pe tata de ce a adus vaca așa slabă. II. Frăsină, să nu muști, fă, decât o gură din mărul trimis, nu mai mult, sunt om serios, te aștept lângă brutărie, la Adjud, e acolo un magazin de solduri, să nu dai bacșiș, dacă faci cumpărături, eu nu știu să dansez, reține că nu sunt câini turbați în oraș, bărbații pe aici își iubesc soțiile și atât. III. Mi-e dor să nu mor, azi am aflat câte ceva despre Dumnezeu. Am călcat în gol. Mestecă în zațul cerului cu o pană de gâscă, vrăjitorul Vasile ghicește viitorul : în absența mea centrul de greutate îl voi fixa pe o cruce. Și tu nu mai vii, ești negația mea. Mi-e teamă de mine. În piață, o păpușă ca tine e doi lei bucata. Înecatul se plimbă pe malul râului, acoperă găurile cârtițelor, în fotografie nu se distinge nimic. În fotografie e o căldare în care se învârte crocodilul meu, crocodilul meu, din când în când cască. Bine că nu e crocodilul meu în poșeta ta ! În amurg. II. Poeme ale sfârșitului (Poeme la zi) Lumeee ! Lumeee ! Cu lingurile de cireș în floare, ridicate deasupra sufertașelor : un grup de spălătorese în bluze largi, pestrițe. Spălătorese ciripitoare : că e un cult al puterii dumnezeului fiecăreia dintre ele în aer… Lumeee ! Lumeee ! Ce-i afară zugrăvit, înăuntru-i viu și natural — moștenit din trecutul îndepărtat… Un țigan își apropie arcușul de o ureche, îl zbârnâie. Aici, unde tata, cinstind vecinii cu plosca de vin, îi invită : poftiți să faceți un bine să veniți până la mine. „Că fac azi botezăciune“. Îl aud : stăpâne, mai adă ș-un câine. Ia mai tăceți, fă… Îți spun că toate acestea au durat îndeajuns de mult. Că între timp s-au așezat. Și că sunt atâtea feluri de civilizații. După foame, mizerie, sclavie, umilință, prostituție publică, nerușinare, frică de poliția politică… A fost un dezastru — și nu s-a terminat : am fost asigurați că vârsta scheletului nostru, în viitorul apropiat, va fi stabilită prin datarea restului de frunze, spori și polen descoperite în preajma scheletului, pentru a nu se greși locul de proveniență… Oftează. În țârâieli de arcuș, apăsat când pe o coardă, când pe alta a scripcii… Spălătorese, în grup : pe furiș își șterg lacrimile. De unde au adunat atâta deznădejde ? buba rea Situația asta nu mai poate continua ! Lipsită de turn, întărită de jur împrejur cu contraforturi, cu învelitoare neîntreruptă de șindrilă pe toată lungimea sa… În care fariseii țin sfat ! Pe seama unei replici prostești. Exilați. Sunt, totuși, pe o insulă, se pot reabilita. Situația asta are în ea un germen al disoluției : haideți să bem paharul de amar până la fund ! Și să o luăm de la capăt. Uraaa… Dați ordin trompeților ! Faceți agheasmă în casă, țineți sfintele posturi. Și să vă închinați. Că am fost abandonați de destin pe o insulă fără suflet. Abandonați de destin. Pe o insulă, lăsați ai nimănui. Uitați-vă ce strălucitoare a mai crescut pe aici buba rea. întrebări În curgerea aceea bâzâitoare, rânduite în șir, cu făcliile aprinse, la distanță mare unul de altul, să nu fie stropite de rășina încinsă : suflete ale morților rătăcite într-un stol migrator de lebede, în toată slava lui, de dinainte de era noastră… „În timpul zborului mă aflasem culcată pe spate, dar nu știu pe ce, parcă pe un nour, nour negru, moale, mă aflasem cu mâinile așezate pe piept, vie“ Culcată pe un pat de pietriș de râu și lut galben : o oală de provizie, cu gura răsfrântă, lucrată la roată. Oală cât un om de mare, dezgropată de tata și de mine, în vie, când am săpat un beci, dezgropată și întrebată, la deal, întrebată când de mine, când de tata, cu frică : tu ești, Ioană ? Tu ești, mamă ? Întrebări care au ajuns să se sfâșie până la urmă între ele, crescute la școala supunerii… ecou Treceau în penumbră, răscumpărați, unde își pierdeau misterul : îndepărtați repede unul de altul, asemenea punctelor de pe un balon bine umflat… Pe drumul cunoașterii de sine. Cu senzația unui îngheț interior, nemaisesizând nimic dimprejur. Puși să-și caute fericirea în farfurii cu boabe de grâu în care găseau inelele de cununie. Săraci cu duhul… Din depunerile următoare, de până la 1,20 metri adâncime, la 40, 50, 60, 70 de ani, având să apară ba o cană cenușie, ba o strachină fragmentată, buze de fructiere, sau două capace de vase cu cap de animal. Sub influența aceluiași ecou îndepărtat al exploziei primare. în lanțuri Îndurare ! Ședea pe un tron cu pumnii strânși, domnitor peste noi toți, vestigiu arhaic, abia acoperit de iarba ruinelor. Că tot ce se dezleagă pe pământ, se dezleagă și în cer. Nu ? Multe stele au pâlpâit acum, confirmând că ne-am răzbunat strămoșii : iertați-l ! E un vestigiu nesăbuit. Îmbrăcat într-o blană întreagă de urs, blană împodobită cu ținte, curele și canafi : ținut de noi în lanțuri, biciuit. Cât ai bate din palme. Ce bâlci ! Pus să danseze. Urs : ca mine, ca tine. Se preface că nu știe nimic. Urs care a visat la marile migrații spre apele polului sud și că a ajuns până la rădăcina vieții : în lanțuri, urs… Nota: Un poet dat în judecată de un critic literar diplomat sau cum critica socială, travestită în calomnie, urmează să fie gâtuită Un om, un critic literar, un ambasador, președinte al unei asociații profesionale scriitoricești, cvasi-sindicală, pe nume Nicole Manolescu, chemat prin multiplele sale funcții să apere opera și ființa scriitorului român, adică libertatea de creație și de opinie și mijloacele sale de subzistență în epoca restaurației capitalismului barbar în România, se află a doua oară într-un cincinal, în situația de a cere direct sau indirect reinstituirea cenzurii în România și de a priva de resursele sale materiale limitate un scriitor, în numele unor interese străine, fie comunitare, fie private. Prima dată acțiunea lui Nicolae Manolescu a fost realizată la loc umbros și de taină, reuniunea Comitetul Director al USR din august 2005. Concluziile qcestei reuniunii au fost stilizate într-un comunicat. Atunci a impus postcenzura și implicit pentru viitor, cenzura, la revistele Uniunii, pedepsind cu retrogradarea un redactor-sef-adjunct al revistei Viața românească din București, pentru ipotetica vină de a fi publicat, fără a fi cenzurat, un fragment din Jurnalul scriitorului Paul Goma. A făcut asta la sezisarea unor evreu vigilent, dintre cei care îl consideră pe Paul Goma antisemit fiindcă scrie opinii neconvenabile (pe care unii membrii ai comunitățiia le ocultează încă activ) despre acțiunile teroriste ale anumitor comuniști evrei și kagebiști din Basarabia românească, în 1940, cu ocazia ocupării acestui ținut în cadrul colaborării frățești, temporare e drept, dintre Hitler și Stalin, dintre comunism și nazism, cunoscută sub numele de Pact Ribentropp-Molotov. A doua oară ambasadorul nostru, reprezentant al României pe lângă UNESCO, organizație internațională al cărui obiect de activitate este cultura («respect universel de la justice, de la loi, des droits de l'homme et des libertés fondamentales pour tous») a uitat datoria sa de rezervă și a folosit abuziv autoritatea instituțională a Uniunii scriitorilor și funcția pe care o deține, prin alegeri totuși și nu prin descendență dinastică, ca urmaș în funcția prezidențială a turnătorului confirmat, scriitorul Eugen Uricaru alias «Udrea», pentru a bloca (sau a încerca să frângă) pe cale judecătorească pixul scriitorului Liviu Ioan Stoiciu, scriitor acuzat de calomnie pentru că a cutezat să se întrebe public despre anumite disfuncții ale Uniunii și ale Consiliului Uniunii, din care amândoi fac parte, acuzatorul Manolescu Nicolae, ca președinte, iar pârâtul Liviu Ioan Stoiciu, ca scriitor ales democratic de Conferința națională a scriitorilor, organ suprem de conducere, pare să uite acuzatorul, ca membru al Consiliului Uniunii. E vreo legătură între aceste două situații, în afară de persoana acuzatorului și de interesele acestuia la un moment dat? Nu știm. Dar e sigur că în ambele cazuri este vorba de autoritarism și abuz, de acțiunii discordante, acțiuni subiective manipulate, motivate juridic, legal, ca să pară acțiunii principiale. Unii comentatori din presă îi acordă, în al doilea caz, circumstanțe atenuante acuzatorului, sub pretextul că acesta, literat totuși, nu ar fi fost la curent cu depunerea plângerii, doar așa explicându-se greșelile din textul acuzațieiei, redactată de vreun agramat lăsat de capul său. Nu-i putem acorda această scuză. Ori e manipulat de cineva dintre colaboratorii săi împuterniciți de la Uniune, care profită că domnul Ambasador Manolescu e la Paris și are de cenzurat textul sitului ambasadei sale, de o vreme declarat «în lucru», și atunci se pune problema cine conduce cu adevărat Uniunea Scriitorilor din România ? Ori e responsabil și își asumă acțiunea în justiție contra colegului său de Consiliu, și atunci ne aflăm în fața unui grav act de cenzură și de încălcare a Constituției României, care garantează, în acord cu codurile internaționale pe care trebuie să le apere ambasadorul Manolescu, libertatea opiniei critice. Nici o frază din textul publicat de Liviu Ioan Stoiciu nu are caracter de calomnie. Sunt interogații neretorice și publice privind situații reale și ipoteze privind perspectivele de funcționare ale Uniunii în raport cu zvonuri persistente relative la reforme instituționale, relative la Uniune, pregătite de echipa Manolescu fără transparența necesară activității unei asociații de drept privat, al cărui membru de drept și de fapt este Liviu Ioan Stoiciu. Și atunci unde este calomnia ? Manolescu Nicolae are dreptul să răspundă prin presă, în speranța că nu va fi cenzurat de ucenicii săi întru cenzură. Să nege public orice intenție de reformare abuzivă, adică fară acordul Conferinței naționale, a Statutului Uniunii care ar putea favoriza o astfel de acțiune în privatizare. Și să se aștepte viitoarea Conferință națională a scriitorilor, unde se va discuta și valida Proiectul de Statut, care a fost pus în discuție recent într-o manieră din cele mai discrete, contrară normalității care implica o dezbatere publică și organizată la nivelul obștei scriitoriceti. Există totuși temeinice motive de neliniște dacă citiți un pasaj din Proiectul de Statut, care conține o formulă abuzivă, nicidecum ambiguă, privind prerogativele excesive pe care ar vrea să și le acorde Consiliul. Art. 27. CUSR (Consiliul Uniunii scriitorilor din România)- are următoarele atribuții: a) modifică Statutul U.S.R., în funcție de modificarea legii și/sau ori de câte ori consideră necesar; Așa cum am scris deja, Consiliul Uniunii poate face doar propuneri care se vor vota la urmatoarea Confderință Națională, dar nu poate modifica un Statut între două conferințe naționale.) Reluăm în alte pagini ale Asymetriei textul incriminat din revista Tiuk, semnat de Liviu Ioan Stoiciu, actul de acuzație semnat de Nicolae Manolescu, un curriculum vitæ pentru scriitorul Liviu Ioan Stoiciu și alte documente utile pentru înțelegerea cazului. Ne întoarcem la poezie și vă invităm la lectură. |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |