Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conžinuturi
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 42 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare īn labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Dialoguri: Dan Gogleaza despre educatia sexuala si divort, emigratie si prelucrarea trecut
    Scris la Tuesday, November 06 @ 14:15:15 CET de catre asymetria
    Societatea de māine "Prelucrarea trecutului este importanta pentru a īnchide cercurile dependentelor de gīndire"
    Prelucrarea trecutului este importanta pentru a īnchide cercurile dependentelor de gīndire si a obisnuintelor unor cercuri vicioase nesanatoase, care ne mentin prizonierii propriilor promisiuni sau a dezvoltarii unor caractere deficitare.
    Trecutul neprelucrat genereaza de regula nostalgii si daca se face prea tīrziu apar falsificarile. Apoi se īntretine mentalitatea ca poti ramīne nepedepsit daca te afli destul de sus pe scara sociala, se reduc sansele statului de drept si īncrederea īn dreptate.
    Prelucrarea este dificila deoarece nu poti schimba fara dureri premizele unei gīndiri care s-a autojustificat decenii si a format un sistem rigid (Rechtfertigungsystem) de justificari simpliste. Procedurile de "spalare a creierului" din trecut nu trebuie sa ni le imaginam ca atare, este vorba de a cenzura informatiile emanciparii prin reducerea explicatiilor la lozinci superficiale conforme bibliei marxiste si ale unor evanghelisti precum Ceausescu sau cei din Cuba, China, Corea, etc.

    Dan Gogleaza

    Interviu cu psihoterapeutul Dan Gogleaza
    O discutie despre: educatia sexuala si divort, emigratie si prelucrarea trecutului - cu psihoterapeutul Dan Gogleaza

    Motto: "Was immer ich tue, verändert die Welt! Ich bin die Welt, und die Welt ist ich!" – Heinz von Förster

    (Egal ce fac, schimba lumea! Eu sīnt lumea si lumea sīnt eu! - traducere libera)

    Prescurtari:
    AD : Alexandru Draghici ; DG: Dan Gogleaza AD - Īn Romānia pīna īn 1989 educatia sexuala si contraconceptionalele au fost interzise, masura prin care regimul ceausist a fortat natalitatea, de multe ori nedorita sau neplanificata. Avīnd acest trecut persoanele venite din Romania au fost socate de deschiderea societatii germane īn ceea ce priveste educatia sexuala si planificarea familiala. Ati putut observa efecte ale acestei frictiuni sau probleme de adaptare la pacientii romāni avuti īn terapie?

    "Emanciparea sexuala si natalitatea stau īntr-o relatie invers proportionala"

    DG - Nu se poate spune ca a fost interzisa oficial, doar proscrisa ca si psihoterapia de altfel, tabuizata, minimalizata, reprimata, prelucrata ideologic si tratata de sus cu puritanismul tipic moralei proletare. Toate acestea s-au petrecut numai īn aparenta, deoarece a nu face educatie sexuala, īn sensul de a nu emancipa, īnseamna a manipula prin noninterventie, adica a cenzura si a profita de pe urma necunoasterii. Educatia īn general este un segment al executivului puterii de stat si expresia a ceea ce ideologia dominanta crede ca sīnt nevoile umane. Omul nou vizat de comunisti avea o "misiune istorica", era "producatorul" propriului destin la comanda partidului, un paradox evident, iar femeia adulata īn rolul ei de sporire a masei proletare. Lipsesc studiile asupra rolului femeii īn comunism, desi acesta a fost unul major si comunistii au stiut sa se foloseasca abil de rolul ei de influenta īn cadrul familiilor. Daca doresti sa emancipezi sau sa ai o societate pioasa si conservativa atunci nu trebuie decīt sa ai mesajele cuvenite adresate femeilor.
    Cum educatia sexuala influenteaza natalitatea, adica politica demografica, analiza ei si a interferentelor cu alte domenii ale vietii unei societati ne poate oferi o imagine inedita asupra sistemului. Emanciparea sexuala si natalitatea stau īntr-o relatie invers proportionala si nu pot fi discutate separat de celelalte probleme ale cuplului, de atitudinea fata de viata, familie, procreatie, de problemele psihoemotionale implicite intersectate cu cele culturale, religioase sau cu conflictele schimbarilor cu care ne confruntam.
    Īnainte de a da vina numai pe suprastructuri sociopolitice ar trebui poate sa analizam si ceea ce au facut sau nu au facut oamenii de cultura, specialistii sau formatorii de opinie īn acest sens. Daca vizati comparatia cu Germania, atunci sa analizam cum s-a desfasurat educatia sexuala īn centrul Europei si mai ales cine a facut-o. Noua ne-au lipsit acei gīnditori de tip "Aufklärer" (pentru care nu avem un cuvīnt echivalent īn romāna), care si-au facut o datorie morala din iluminarea natiei lor.

    "Primul mare "iluminist" pe tema sexualitatii a fost Sigmund Freud"

    Primul mare "iluminist" pe tema sexualitatii a fost Sigmund Freud care a elaborat o teorie a sexualitatii, ce a intrat īn conflict cu morala catolica. Drumul deschis de el a culminat īn 1968 cīnd, miscarea studenteasca europeana, a īncercat o fuziune a marxismului cu psihanaliza īntr-o viziune romantica, promovīnd eliberarea sexuala de tabuuri sub lozinca "make love not war."
    Sīntem īnca sub efectul tolerantelor sexuale declansate atunci, desi unele s-au bazat pe acceptii dovedite actual ca fiind false, cum ar fi ereditatea biologica a homosexualitatii.
    Comparativ cu situatia Europei de vest, la noi educatia sexuala a fost limitata la reproducere, fiind si calea cea mai simpla de a face sa creasca natalitatea. Ce īnseamna educatie sexuala daca nu īn primul rīnd a sti sa controlezi graviditatea? Cresterea placerii sexuale īn detrimentul natalitatii nu era si placerea conducerii comuniste, astfel ca educatia a fost lasata pe seama transmiterii orale (Mundpropaganda) a unor acceptii complet eronate sau mituri apartinīnd secolului XIX care au īntretinut fobii, obsesii si dezvoltat complexe.
    Concret, daca esti lasat sa te descurci singur cu instincte puternice, cum este cel sexual, atunci urmezi cai ocolite sau "tragi cu ochiul" pe gaura cheii la intimitatea din dormitoarele adultilor sau al parintilor. Asta īn cazul īn care existau dormitoare separate si nu promiscuitatea obisnuita familiilor care nu puteau īncalzi iarna 2-3 camere, caz frecvent la generatiile de dupa razboi. Autoinitierea "prin gaura cheii" sau surprinderea parintilor "in actu" sīnt dupa Freud scenele originare ale unei viziuni deficitare asupra sexualitatii si sursa dezvoltarii unor comportamente nevrotice īn general.
    Romānii emigrati īn Germania apartin mai multor generatii, īnsa majoritatea au pastrat de regula aceleasi tabuuri. Desi acum sīnt mai bine informati, nu au devenit si mai deschisi. Depasirea tabuurilor este īnceputul cresterii placerii prin trecerea de la sentimentul de penibilitate, jena, rusine, la cel de stimulare a fanteziei erotice. Problemele sexuale sīnt declansate sau īntretinute de teama de a vorbi despre sex, de tabuizarea intimitatii si de lipsa prelucrarii problemelor, chiar de percepere a lor.

    AD – Vreti sa spuneti ca sīntem o generatie nevrozata aflata īnca sub presiunea unor teme neprelucrate suficient? Cum de nu ne dam seama?

    "Prelucrarea trecutului colectiv a īnceput la noi abia dupa decembrie 2006"

    DG – Din cauza circularitatii acestor fenomene: nu prelucram pentru ca nu ne dam seama sau ne dam seama (Einsicht) si nu prelucram pentru ca trebuie sa ne autoimplicam īn prelucrare, adica a recunoaste vina proprie, asadar mai bine reprimam. Sīnt cam multe temele reprimate de generatiile mai vechi si acesta este unul din motivele de a continua reprimarea, de a te preface ca nu le ai. Atitudinea nu se va schimba decīt partial si treptat si trebuie īnceput cu cei care fac educatia: profesori, psihologi, medici, mass-media. Īngrijorator este faptul ca s-a profitat de nesigurantele grave ale societatii postdecembriste si generatiile tinere nu au avut de la cine īnvata ceea ce este o masura a normalitatii si fac excesele cunoscute. Orice prelucrare īncepe cu dezvaluirea adevarului despre noi asa cum el este, a constientizarii dimensiunilor si implicatiilor indiferent de urmarile pentru persoanele implicate. Prelucrarea trecutului propriu sau a celui colectiv, nu poate fi facuta fara un cadru teoretic clar si adaptat la mentalitatea unei culturi, fara cunostinte, ipoteze, clarificarea sensului pentru care o faci si a finalitatii. Ea trebuie legata de scopul obtinerii unei constiinte largite de sine sau colective, de schimbare a erorilor de gīndire si a premizelor care au determinat problemele, chiar de restabilire reperelor morale ale unei traditii.
    Nu am īn vedere aspectul religios sau īngust al moralitatii, ci o atitudine deschisa, cinstita si corecta fata de greselile trecutului. Prelucrarea trecutului colectiv a īnceput la noi abia dupa decembrie 2006 prin atitudinea oficiala a statului romān de condamnare a comunismului si a Raportului Tismaneanu. Ea trebuie continuata si completata prin analize efectuate īn cadrul fiecarei bresle profesionale sau institutii. Cum legea lustratiei nu s-a aprobat si adevarul din dosarele de la CNASAS este īn unele cazuri trunchiat va fi un proces controversat care ne va preocupa urmatoarele decenii.

    AD - Este binecunoscut faptul ca prelucrarea trecutului (Vergangenheitsbewältigung) este necesara igienei psihice fiecarui individ. In ce masura credeti ca neefectuarea ei afecteaza persoanele care au venit din Romania? Ma refer aici cu precadere la faptul ca multi au venit dintr-o societate totalitara, inchisa, care ne-a marcat constient sau inconstient.

    "Prelucrarea trecutului este importanta pentru a īnchide cercurile dependentelor de gīndire"

    DG – Prelucrarea trecutului este importanta pentru a īnchide cercurile dependentelor de gīndire si a obisnuintelor unor cercuri vicioase nesanatoase, care ne mentin prizonierii propriilor promisiuni sau a dezvoltarii unor caractere deficitare.

    Trecutul neprelucrat genereaza de regula nostalgii si daca se face prea tīrziu apar falsificarile. Apoi se īntretine mentalitatea ca poti ramīne nepedepsit daca te afli destul de sus pe scara sociala, se reduc sansele statului de drept si īncrederea īn dreptate.

    Prelucrarea este dificila deoarece nu poti schimba fara dureri premizele unei gīndiri care s-a autojustificat decenii si a format un sistem rigid (Rechtfertigungsystem) de justificari simpliste. Procedurile de "spalare a creierului" din trecut nu trebuie sa ni le imaginam ca atare, este vorba de a cenzura informatiile emanciparii prin reducerea explicatiilor la lozinci superficiale conforme bibliei marxiste si ale unor evanghelisti precum Ceausescu sau cei din Cuba, China, Corea, etc.
    Alte dificultati sīnt cele legate de evolutia omului care si-a aparat cu forta nu numai uneltele ci mai ales produsele gīndirii, am ucis pe cei de alte convingeri sau chiar ne-am sacrificat pentru reprezentari dovedite iluzii sau utopii. Interesant de remarcat īn acest context este faptul ca gīndirea sustinuta de vocea interna a fost la īnceputurile ei atribuita unei forte exterioare (transcendentale), īntrucīt diferentierile cerebrale nu erau atīt de stabile īncīt sa suporte o introspectie, problema care se mentine si astazi.
    Asadar constiinta de sine obtinuta īn urma introspectiei si credinta ca sīntem posesorii gīndirii care se gīndeste pe sine ca gīndire, nu este mai veche de circa 3500 de ani. Sīntem marcati neurobiologic de aceasta evolutie tardiva a constiintei dar si de un asa zis "defect" al constructiei cerebrale de a forma sisteme īnchise pe principiul circularitatii. Este ceea ce eu denumesc sistemul autosugestiv de mentinere a vietii si care este unul fundamental īn formarea lumilor interne. Va puteti imagina cīte lumi si cīte universuri existentiale se pot prabusi dramatic la o prelucrare?
    Principiul circularitatii este universal si la nivel psihologic implica co-responsabilitatea participarii la orice actiune si o responsabilitate integrala a interpretarii actelor celorlalti. O extensie a lui este reciprocitatea si reversibilitatea actelor umane: "o mīna spala pe alta." Cum acest principiu elimina scuza nevinovatiei si inocentei, aplicarea lui intra īn conflict si destabilizeaza lumile interne deja fixate prin sistemul propriilor recompensari (Selbstbelohnungsystem). Acest sistem de mentinere a propriului status quo īmpiedica atīt autoanaliza sincera cīt si comunicarea deschisa dintre oameni prin voalul protectiv format din reprezentarile subiective despre adevar, dreptate sau bine. Nenorocirea cea mai mare este data de faptul ca tocmai acest voal protectiv este perfectionat permanent din cauza recurentei sale pozitive asupra crearii senzatiei de confort sau a sentimentului fericirii. Dificultatea schimbarii acestor protectii si chiar a īntelegerii lor este data de un alt principiu care ne face viata un calvar, cel al autonomiei domeniilor psihice. De ex.: cel mai autonom sistem dezvoltat de om este limbajul si acesta este motivul de fond pentru care dilema aparitiei lui ("La īnceput a fost cuvīntul") nu poate fi rezolvata iar controversele se folosesc de tautologii vicioase.
    Un exemplu de circularitate patologica la nivel macrosocial si cu efecte imprevizibile īn viitor este dat de "escalarile complementare" (īn sensul lui Gregory Bateson) ale conflictului dintre radicalizarea islamismului care se simte amenintat de radicalizarea interventiilor USA, la rīndul lor justificate de radicalizarea fundamentalismului islamic devenit tot mai fanatic cu cīt masurile represive au fost mai categorice. Īn acest conflict, de o circularitate perfecta, elementul care dinamiteaza escalarea este sentimentul amenintarii. Nenorocirea este ca un asemenea sentiment devine real īn consecinte (causa finalis la Aristotel), adica īsi are cauza īn finalitatea reprezentata devenita o "profetie care se autoīmplineste." Daca atīt USA cīt si islamistii nu ar fi trecut niciodata la agresiuni reciproce atunci fiecare ar fi fost obligat sa-si trateze halucinatiile propriei psihoze pe costurile proprii. Conflictul fiind declansat fiecare īncearca sa-l trateze pe celalalt cu infuziile pe care ar trebui sa si le autoadministreze. Nu va aminteste acest lucru de psihiatria absurda de acum 50 de ani sau din alte sisteme?
    O alta pacoste este continuta de "necesitatea continuarii tratamentului" din aprecierile structurilor deja create īn acest sens si care sīnt nevoite sa-si justifice existenta sau sederile prelungite īn tarile respective sau de cei de la putere care devin tot mai greu de īnlocuit.

    Sansa iesirii din acest cerc vicios destructiv al "cauzalitatii circulare" (H. von Förster) este constientizarea propriei greseli de interpretare si acceptarea inutilitatii propriului gest, adica īntreruperea modului absurd de obtinere a autoconfirmarilor. Problema de fond al iesirii din impas este dilema "cine face primul pas?" si paradoxul unei actiuni simultane de īnghetare a conflictului cauzat de schimbarea interpretarii gesturilor oponentului. Convingerea īn propria "normalitate" se alimenteaza si bazeaza pe "anormalul" actelor celuilalt. Cu cīt dezorganizarea psihica a unei persoane este mai mare cu atīt mai mult ne simtim confirmati īn propria "normalitate", asadar patologicul da masura normalului si nu invers. Orice convingere, indiferent de caracterul de adevar al acesteia, poate constitui baza crearii unei circularitati autojustificative cu rol decisiv īn scaderea tensiunii cerebrale
    . Aici nu fac decīt sa enunt cīteva din fenomenele psihologice de fond fara de care cu greu ne putem īntelege pe noi cei ce ne dorim prelucrarea trecutului.

    AD – Vreti sa spuneti ca aplicarea acestor principii asigura īntelegerea de sine si deschide calea īntelegerii celuilalt?

    "Traim limitele propriilor descrieri"

    DG – Nu se poate altfel si nici nu ar avea sens daca nu am raporta la noi ceea ce vrem sa īntelegem. Nu ne nastem cu programul īntelegerii sociale ci doar cu unul egocentric si profund egoman. Reactiile circulare ale īntelegerii mediului apar pe fondul celor interne. Primul obstacol al sistemului nervos este propriul corp, pe care si-l conecteaza īnainte de a se conecta la mediu sau la alte persoane. El este deja marcat de structuri ale trairilor din relatia corp-creier si cu prima persoana din viata noastra: mama.
    Apropos, nu ne nastem cu gene feminine cum s-a crezut, īnsa toti ne impregnam o structura feminina de reactie emotionala la mediu si īn aceasta relatie se naste empatia ca sentiment pentru ceilalti. Empatia este influentata apoi de proiectiile propriei emotionalitati asupra mediului si de posibilitatile de descriere a unei realitati externe prin limbaj. Pe baza acestui schimb cameleonic se dezvolta constiinta de sine care este un fel de "hopa-Mitica", un Perpetuum-Mobile de circularitati autosugestive din interiorul unui limbaj, un monolog narcisic al eului. Evolutiv vorbind, am ajuns sa traim īn limbajul descrierilor realitatii si aceasta este subiectivitatea care ne da cel mai mult de furca si pe care nu o acceptam fara tensiuni interne. Limbajul este lumea omului si īn afara lui nu poti vorbi despre om. Traim limitele propriilor descrieri si īn contextul definitiilor pe care le dam fenomenelor interne sau externe, printr-un proces circular cu tendinte autonome, care uneori ne poate scapa de sub control.
    Circularitatile acestor descrieri pot fi anxioase, psihotice sau depresive si aceasta autologie reversibila anuleaza definitiv circumtantele atenuante ale vinovatiei sau repsonsabilitatii limitate. Prelucrarea trecutului va trebui sa tina cont de adevarurile mai noi despre fiinta umana, tocmai pentru a nu aluneca pe terenul justificarilor interminabile si de a da vina pe manipulare, pe spalarea de creier, pe cenzura, pe influente, etc. O influenta sau sugestie externa nu are niciodata un efect daca ea nu este preluata īn limbajul interior devenind astfel o autosugestie.

    AD – Daca am īnteles bine, īnseamna ca fiecare īsi formeaza o lume īn care se autoconfirma prin ceea ce-si spune ca este sau ca a trait.

    DG – Nu putem spune ca am trait ceva cu adevarat daca nu o putem exprima si verbal. Daca trairea este pozitiva o suportam si fara explicatii, īnsa daca este negativa atunci trebuie s-o definesti pentru a o depasi si mai ales pentru a sti ce ai depasit. Este exact ca la un razboi care nu aduce nimic daca nu ai si o declaratie de independenta, trebuie sa obtii iluzia ca moartea ta a avut un sens, ceea ce este absurditatea pura, īntrucīt numai viata poate avea un sens.
    Haosul emotiilor nu numai ca este organizat prin limbaj ci si īmbogatit de acesta, ambele domenii traiesc o simbioza care nu exclude autonomia. Toate acestea sīnt cuplate la un sistem cerebral de autorecompensare raspunzator de producerea satisfactiei si sentimentului fericirii.

    AD – Ce legatura au toate acestea cu tema noastra? "Personal sīnt pentru o vina colectiva..." DG – Nu putem face una fara cealalta. Cine vrea sa faca ordine īntr-o tara, va trebui sa faca ordine īn propria familie si īn primul rīnd sa-si puna īn ordine propria viata, adica sa-si faca introspectia. Aici se afla centrul universului, iar biserica a intuit de mult valoarea confesarii, a marturisirii si izbavirii de pacate. Īn natura nimic nu este despartit si prin introspectie refacem armonia originara. Din nevoi cognitive mintea noastra a operat despartiri si diferentieri pentru a īntelege natura mai bine si a usura memorarea. Daca nu vrem ca generatiile de dupa noi sa ne puna la zidul infamiei, sa ne renege sau sa ne bruscheze, asa cum a facut-o generatia “68 cu tatii lor, atunci va trebui sa ne prelucram trecutul cīt īnca se mai poate si cīta vreme noi, cei care am construit comunismul īntr-o forma sau alta, mai sīntem īn viata. Personal sīnt pentru o vina colectiva si nu pentru judecatile de tipul "numai individul X a facut infractiunea Y." Nu numai Ceausescu singur a generat tipul de comunism de la noi, ci si noi l-am facut posibil sau, altfel spus, ne-am autocauzat soarta provocīnd-o de fiecare data īntr-un lant cauzal si prin anumite trasaturi de carcater, un lant national al slabiciunilor, care ar trebui examinat atent si serios. Ar trebui poate adaugata si debusolarea culturala (un popor ramas īn urma emigratiei de dupa razboi fara intelectualii ei de marca) care a jucat un rol īn schimbarea mentalitatii, la abandonarea traditiei de gīndire si simtire. Ar trebui analizat si complexul national al tradarii sau teroarea adminstrativa de la nivelul institutiilor, cu functionari incompetenti ce luau decizii absurde īntretinīnd o psihoza, care īn final l-a si īmpuscat pe Ceausescu. Astfel de analize sīnt necesare pentru ca agresiunea societatii postdecembriste este halucinanta, mass-media cultiva nonvalori si mentine dispretul fata de om iar politicienii sīnt un exemplu patologic de sarcasm.

    AD – Credeti ca prelucrarea trecutului colectiv sau a copilariei poate asigura īntelegerea de sine necesara echilibrului psihic?

    "Identificarea sau raportarea la masculinitatea tatalui este factorul hotarītor al identificarii psihosexuale"

    DG - Igiena psihica individuala, īn forma unei psihoterapii, nu e neaparat necesara daca educatia a mers bine si atunci cīnd mama reuseste sa-si dozeze iubirea si apropierea fata de copilul ei. Dar, daca ai avut o copilarie conflictuala, deprivata si lipsita de apropiere sau īn care a fost prea multa apropiere pīna la abuz, atunci ea este necesara. Īnsa psihoterapia nu trebuie numai sa "repare" raul produs deja ci mai ales sa-l previna, ajutīnd la dezvoltarea armonioasa a personalitatii. Nu de putine ori problemele actuale ale unei persoane nu sīnt neaparat declansate de dificultatile sau conflictele momentane, desi asa pot fi resimtite, ci de traumatisme mai vechi si nu neaparat constiente. Concret: evolutia sexuala a unui copil, indiferent de sex, este marcata de reactiile mamei din primii ani ai vietii. Dezvoltarea eului īncepe prin senzatii corporale, prin satisfacerea nevoilor de hrana si apropiere emotionala īntr-o relatie simbiotica cu mimica mamei, care oglindeste involuntar si fixeaza gesturile, expresiile dar si cuvintele pe care le pronunta aceasta. Orice neīmplinire, supraīmplinire sau abandonare (deprivare senzoriala) lasa urme profunde īn buclele neuronale ale sistemului raspunzator de "panica de a fi parasit" (Verlassenheitspanik-System) si fixate definitiv īn reprezentari interioare.
    Interesant, privind educatia sexuala la acest nivel, este ca mama are īn repertoriu o mimica pentru orice actiune imaginabila a copilului, īnsa nici una pentru cele legate de instinctul sexual, cum ar fi o erectie spontana, manipularea organelor genitale sau masturbarea. Nu numai ca ele se prefac ca nu observa astfel de acte, ci pot avea reactii care-l pot traumatiza pe copil pentru toata viata. Īn a doua faza a evolutiei sexuale de la pubertate, identificarea sau raportarea la masculinitatea tatalui este factorul hotarītor al identificarii psihosexuale. Este faza integrarii lumii instinctelor īn structurile supra-eului si dezvoltarea unei individualitati adaptate social. Studiile longitudinale asupra deprivarii de tata (Vaterdeprivationsforschung) au constatat de curīnd ca absenta acestuia īntr-o familie sau respingerea modelelor masculine īntr-o cultura sīnt factori care tulbura identitatea sexuala atīt la fete cīt si la baieti. Exista īn acest sens si un diagnostic de Parental Alienation Syndrome (am avut chiar cīteva cazuri relevante īn terapie) care vizeaza īnstrainarea de tata. Efectele deprivarii tatalui sīnt, pe līnga tulburarile psihosexuale, un comportament antisocial agresiv pīna la criminal, comportamente autodestructive pīna la automutilare, tulburari relationale, deficite cognitive, teama de ratare, atitudine negativa fata de familie si copii. Absenta tatalui o determina uneori pe mama sa īncerce compensari sau sa-l foloseasca pe baiatul mai īn vīrsta ca īnlocuitor (Partnerersatz) sau confident, īmpingīndu-l īn roluri nepotrivite (Rollenmissbrauch) vīrstei, sexului si pozitiei īn relatie si care destabilizeaza maturizarea normala aceelerīnd-o sau trecīnd-o pe cai īntortocheate. Īn acest context se pot face unele corelatii īntre deprecierea rolului tatalui dupa 1968 (die vaterlose Gesselschaft) si extinderea tulburarilor de identitate sexuala.

    AD – Care ar fi problemele īntīmpinate de romāni la integrarea īn societatea germana si cum au fost resimtite īn plan psihic?

    "Reactia psihica la o schimbare de gradul trei, cum este emigrarea, este de regula depresia si simptomle psihosomatice"

    DG – Aceleasi pe care le au toti cei care se rup de tot ceea ce a īntretinut viata lor anterioara si se autodezradacineaza. Cīnd ai emigrat sub comunisti, cazul meu, stiai ca nu mai exista cale de īntors si erai pentru cei ramasi acasa ca si decedat. A te naste a doua oara īntr-o societate ca Germania, unde bariera limbii este greu de trecut, nu este un proces simplu si fara urmari. Dilema adaptarii este data de cerinta unei plieri, contopiri eficiente cu noul mediu fara ati pierde identitatea! Īnsa cum s-o mentii cīnd renunti la toate rolurile socioprofesionale avute anterior, la statusul īntr-o familie mai larga, la toate conditionarile care-ti mentineau viata, inclusiv la limba materna! Socul adaptarii este dat de constrīngerea si absenta alternativei (este o Zwangsanpassung, adaptare fortata) care se resimte pe toate planurile. Se zdruncina din temelii sistemul de convingeri sau valori, ceea ce mareste nesiguranta, anxietatea si panica de a nu reusi adaptarea. Decisiv īn procesul adaptarii este raspunsul la īntrebarea "pentru ce ai emigrat si ce ti-ai dorit sa gasesti?" Eu am avut un scop simplu definit si realizabil zilnic de mai multe ori: sa beau o cafea si sa citesc īn liniste fara sa tresar la sunetul soneriei sau al telefonului!
    Nu cunosc studii care sa evidentieze diferentieri ale adaptarii comparativ cu alte tari, īnsa ele nu sīnt la fel de grele īn Franta, Italia sau Spania, unde limba se īnvata din mers si mentalitatea este mai apropiata de a noastra. Germanii sīnt un popor obsedat de perfectiune, categoriile absolutului, ale imperativelor categorice sīnt opera lor. Diferenta dintre noi si ei poate fi redusa la cea dintre vremelnicie si temeinicie.
    Reactia psihica la o schimbare de gradul trei, cum este emigrarea, este de regula depresia si simptomle psihosomatice. Problema apare īn momentul īn care devii constient de suferinta, cīnd cauti justificarea unei ratari sau cauti o solutie de moment (kurzfristige Lösung), adica vremelnica.
    Autojustificarea obisnuita este cea de tipul "vina vecinului", adica problema sīnt ceilalti, recte o societate "rece si neprimitoare" sau un partener (sot sau sotie) care nu te īntelege si te pune sub presiune. Personal si eu m-am asteptat sa īntīmpin "caldura colectivului" cu care ne obisnuisem acasa īnsa am īnteles repede, dintr-o experinta edificatoare cu autoritatile de aici, ca rezolvarile concrete sīnt de preferat promisiunilor desarte si "īmbratisarilor tovarasesti."

    AD - Īn ce masura eforturile integrarii afecteaza stabilitatea unei familii care emigreaza īn Germania? Daca se emancipeaza īsi mai doreste copii?

    "Emanciparea īn general īnseamna īn primul rīnd deschiderea fata de tabuuri"

    DG – Emigram mai īntīi corporal, sufletul ramīne acasa si dureaza uneori o vesnicie pīna ne urmeaza, astfel ca traim īn si din amintiri. Interesant este ca īncepem sa ne amintim involuntar lucruri demult uitate. Inconstientul reia secvente ale trairilor anterioare pentru a suplini pe cele frustrante si mai ales pentru a sustine sentimentul identitatii aflat īn deriva.
    Se schimba paradigmele de evaluare, renasc interese sau placeri acolo unde au fost respingeri sau repulsii, de ex.: acasa stingeam radioul la muzica populara īnsa īn Germania am īnceput s-o ascult cu nostalgie! Personal mi-au trebuit peste zece ani ca dorul de acasa sa nu ma doara si dupa 89 nu a trecut niciodata un an fara sa merg īn Romānia. Prietenilor care ma ironizau usor cu concediile mele mereu acasa le spuneam ca ma duc sa-mi ud radacinile inconstientului, foarte necesar recalibrarii psihice.
    Īntr-o familie pot apare schimbari de satus si rol, dupa cum se obtine mai repede o anumita pliere la mediu. Daca unul reuseste sa īnvete mai repede limba, sa se simta mai bine cu mentalitatea si rigorile de aici, sau cīstiga mai mult decīt celalalt, pot apare disensiuni si pot fi reluate conflicte mai vechi refulate. Flexibilitatea suprasolicitata de ritmul adaptarii determina un fenomen recurent de rigidizare a altor conduite si convingeri mai vechi, adica devenim mai conservativi decīt eram. Cu cīt te simti mai pierdut īntr-o societate cu atīt mai mult se va compensa, din nevoia de stabilitate psihica, īn sensul rigidizarii unor convingeri care pot friza uneori absurdul si una din cauzele principale ale problemelor minoritatilor de emigranti.
    Emanciparea īn general īnseamna īn primul rīnd deschiderea fata de tabuuri si exprimarea unor gīnduri sau dorinte īntr-o relatie. Din pacate aceste tabuuri sīnt depasite dupa ce un cuplu se desface si nu īnainte. Asadar, a nu emancipa īnseamna nu numai a influenta natalitatea īn sensul cresterii ei, ci si a peri*****a mentinerea familiei. Familiile emigrante se īnscriu īn tendinta generala de a avea 1 maxim 2 copii, pentru ca trebuie sa-i cresti singur fara ajutorul rudelor ca acasa si se īntrerupe cariera profesionala.
    O societate poate lua masuri ce tin de politica demografica si chiar folosi forta executivului educational pentru realizarea unor ambitii ideologice. Adevarul este ca proiectul comunist de sporire a populatiei Romāniei la 30 de milioane de locuitori ramīne o necesitate neīmplinita, care, īn actualul stadiu al depopularii prin emigrare si scadere a natalitatii, īsi arata consecintele dramatice. Comparativ cu tara noastra RFG (fara DDR) avea un teritoriu cu circa 5 mii de kilometri patrati mai mult īnsa o populatie de peste 68 de milioane. Factorul fortei economice a populatiei nu este unul de neglijat si faptul ca īn Romānia se importa forta de munca din China ar trebui sa ne faca sa vedem greselile postdecembriste.

    AD – Acreditati ideea ca fortarea natalitatii de Ceausescu era o masura vizionara?

    "Ceausescu a fost incontestabil un vizionar utopic"
    DG – Ceausescu a fost incontestabil un vizionar utopic care nu vedea copacii din cauza padurii si care s-a angajat pe prea multe planuri, netinīnd cont de puterea noastra materiala si spirituala de a realiza proiectele vizate. Supraaprecierea nonstop si peste tot este īn consecinte mai grava decīt subaprecierea. Comparativ, o depresie este de preferat unei psihoze, īn primul rīnd din cauza reusitelor mai mari de vindecare īn cazul primei.
    Prelucrarea trecutului trebuie sa fie nu numai autoanalitica ci si rational-obiectiva, altfel nu vom reusi decīt sa fim la fel de absolutisti ca si comunismul īnsusi. Respingerea īn bloc nu va crea posibilitatea ca o mentalitate sa se autodesfiinteze, parcurgīnd etapele prelucrarii. Nu trebuie sa fortam procese care se desfasoara cel mai bine de la sine, īnsa a distruge toate formele care mentineau viata pīna atunci īnseamna a proceda la fel cum au facut-o cei pe care-i critici.
    Toate domeniile vietii umane au principiul autonomiei, nu numai īn sensul autodezvoltarii ci si al autodizolvarii. De exemplu: daca interzici studiul marxismului vei crea dizidenti nostalgici, care vor gasi explicatia fenomenului actual al globalizarii īn Capitalul lui Marx si chiar ca nu putem nega aplicabilitatea acestei analize la fenomenul actual al globalizarii oligarhice planetar. Asadar stafia marxismului pluteste īnca deasupra noastra, iar noi o renegam arogant ceea ce o poate face sa reīnvie. Asa faceau si comunistii, īnsa am vazut unde a dus renegarea. Sa nu fiu īnteles gresit, marxismul a facut posibila o dictatura, īnsa colectia ideilor socialdemocratice sustinute, sīnt o opera a gīndirii europeane īnceputa īnaintea lui.
    Cīnd am sosit īn Germania am fost surprins sa vad o societate care aplica principii comuniste la care noi visam: fiecaruia dupa nevoi! Imagineaza-ti ca am fost cazat 3 luni, īmpreuna cu fiul meu pe atunci de trei ani, la un hotel, unde statul german platea peste 2000 de marci pe luna numai pentru cazare. Sa nu credeti ca am avut vreun statut special, hotelul era plin de emigranti ca mine. Nu eram obisnuit cu atīta atentie si, faptul ca nu mi se cerea nimic īn schimb, ma scotea din conditionarile mentinerii vietii, asa ca am avut stari depresive.
    Dupa mine ajutorul social declanseaza si īntretine sentimente de inutilitate si depresii, un revers negativ al generozitatii sociale care va trebui luat īn consideratie. Demnitatea umana nu se mentine prin pomeni sociale ci prin crearea cadrului ca fiecare sa se simta util si mai ales sa devina autonom conform programului intrinsec vietii umane.
    Cu alte cuvinte estul vorbea de comunism iar vestul īl aplica. Si atunci te īntrebi: ce sens mai au denumirile care nu ajung niciodata sa fie o realitate si daca mai este cazul sa ne cramponam de etichete. Este un fenomen identic celui dintr-o relatie īn care īi tot spui partenerei ca o iubesti dar nu-i arati niciodata acest lucru.

    AD - Care este socul cel mai mare pe care īl ofera societatea gazda germana? Exista o īnsusire a germanului care ne provoaca pe noi cei originari din Romānia?

    "Nici o alta tara nu complexeaza mai mult ca Germania"

    DG – Nici o alta tara nu complexeaza mai mult ca Germania, am simtit-o pe propria piele si nu cred ca sīnt singurul care a trait complexul limbii. Pentru a compensa acest handicap noi ne-am facut un obicei din a gasi defecte la gazdele noastre si a le critica, pe līnga raceala comportamentala, chiar nivelul din scoli. Personal am alta parere si o spun de cīt ori am ocazia. Ca scolarii nu sīnt motivati sa īnvete este rezultatul paradoxului educatiei antiautoritare: a-i face pe copii sa īnvete de la sine fara a-i obliga īn vreun fel s-o faca!
    Noi facem mereu comparatii cu scoala din Romānia din trecut, pe care o ridicam nostalgic īn slavi, dar nu ne-am uitat īn manualele scolare sau de la gimnaziu sa vedem ce fel de probleme se pun acolo, ce texte literare, filosofice, psihologice, ce autori de mare nivel, ce analize si la ce īntrebari complicate trebuie sa faca fata un elev aici.
    Un alt criteriu de comparatie: la gimnaziul Freiherr von Stein din Leverkusen, unde au īnvatat si mai īnvata unul din copii mei, aproape jumatate din profesori sīnt doctori īn stiinte. La noi acasa nici la universitati nu au toate cadrele didactice acest titlu. Īn general aici se pune mult mai mult accent pe procesele de gīndire nu de memorizare, conform principiului a sti nu īnseamna si a gīndi.

    AD - Societatea germana se confrunta cu un fenomen de durata de dizolvare a familiei. Divortul a devenit la fel de legitim precum casatoria. Credeti ca persoanele originare din Romania sīnt scutite de efectele acestui fenomen?

    "Actual o casatorie din trei ajunge la divort"

    DG – Divortul este un fenomen la fel de legitim, īnsa el a capatat dimensiuni īngrijoratoare prin mentalitatea generatiei din 68 caruia īi apartin si fostii cancelar si ministru de externe Schröder-Fischer, fiecare cu cīte 3-4 divorturi la activ. Sindromul a fost descris de psihanalistul psihosociolog Alexander Mitscherlich īn "Auf dem Weg zur vaterlosen Gesellschaft" si viza "societatea fara tati", adica una īn care femeile emancipate sau refuza sa se casatoreasca si sa aiba copii, considerati un articol de lux pentru cei avuti, sau īi cresc singure, protejīndu-i de agresiunea pater-ului compromis de trecutul sau nazist.

    Scaderea natalitatii īn Germania, dar si alte fenomene sociale majore īsi au sursa īn mesajele acelor ani, care vedea īn familie izvorul nefericirii, a reprimarii autoritare a instinctelor primare ale vietii si o sursa de obtinere a fortei de munca ieftina sau de incubatoare pentru planuri razboinice (Kanonenfutter = carne de tun).
    Liberalismul acestei "Genussgeneration" (generatii orientate pe placere si savurare) viza dizolvarea celulei originare a vietii, atomizarea societatii si dezvoltarea spiritului egoist, egoman si egocentric, ceea ce īnsemna anularea empatiei si altruismului, sentimente fara de care societatea nu poate supravietui si care se pot dezvolta numai īntr-o familie cu cel putin doi copii.
    Virusul "feminismului" a avut un efect puternic īntr-o Germanie traumatizata de culpabilizare, depopulata de proprii "Aufklärer" (clarificatori), emigrati īn masa īn America si dezorientata atīt de atacurile din vest cīt si din est.
    Actual o casatorie din trei ajunge la divort, un soc declansat de acceptii dovedite ca false si o baza pentru socuri viitoare īn lant prin distrugerea lumii copiilor afectati de divort. Cum nimeni nu este pregatit sufleteste pentru prabusirea lumii sigurantei "leaganului de aur" al familiei, urmarile sīnt imprevizibile si pe toata viata. Este moartea unei relatii īn care s-au nascut copii, vise si sperante, consecventele pot fi probleme de apartenenta si de identitate sexuala, diverse handicapuri, scaderea capacitatilor de īnvatare, tendinte de izolare sociala si agresiune, dependente de alcool sau droguri, cautarea unor modele de viata pe strada, refuzul responsabilitatii si al obligatiilor, etc.
    Divortul este un simptom social aflat la intersectia biopsihosocialului care distruge "īncrederea originara a omenirii" (das Urvertrauen der Menscheit) si implica subiectivitatea cea mai profunda inclusiv sexualitatea. El este o īntrerupere si o ruptura a comunicarii ce poate fi īnteleasa prin analiza limbajului ei īn sens larg si unde o agresiune este tot o comunicare, din nefericire una dureroasa. Conflictul atinge mai ales problemele feminitatii si masculinitatii ca sex, fiecare se simte respins īn primul rīnd biologic, se rescriu partituri biopsihosociale de profunzime.
    Divortul are si īn cadrul familiilor de emigranti mai multe cauze circulare: # o schimbare de viata de gradul trei, cum este emigrarea, solicita sistemul nervos la maximum si-l fragilizeaza;
    probleme psihice: caderile psihice depresive alternativ compensate cu un optimism exagerat, alcoolismul, ticurile comportamentale, izolarea; # lipsa feed-backului persoanelor care au asigurat suportul, au īntretinut si echilibrat sistemul familial pīna īn momentul emigrarii (prieteni, rude, cunostinte, etc.);
    # dispare teama de blamarea sociala (prejudecata - "Ce-o sa zica lumea" este anulata pentru ca acea "lume" nu mai exista);
    # dizolvarea unor tabu-uri reprimate pīna atunci concomitent cu rigidizarea sau absolutizarea altora care "promit fericirea";
    # apar probleme de identificare, de apartenenta, dorinte de independenta; # probleme legate de sexualitate: emanciparea sexuala, schimbarea orientarii sexuale, sexul monoton sau prea mult sex;
    # problemele legate de educatia copiilor;
    # ai timp sa reflectezi la viata fara a primi "sfaturi" sau indicatii la tot pasul; # devii mai lucid, mai īncrezator, mai constient de propria valoare si adopti noi stiluri de viata;
    # cel care s-a simtit īn relatie dezavantajat sau dezamagit prinde curaj si-si doreste anumite schimbari;
    # infidelitatea si abuzurile de īncredere, gelozia;
    # reproducerea (a avea sau nu copii);
    # zgīrcenia unuia sau mania cumparaturilor la celalalt;
    # neglijarea relatiei sau a treburilor casnice, activitati de timp liber fara partener si statul īn fata calculatorului sau televizorului fara a vorbi cu celalalt;
    # invidia pe succesele partenerului;
    # lipsa comunicarii deschise si sincere cauzate de mentinerea tabuurilor;
    # aprecierea valorilor materiale īn defavoarea celor emotionale sau cultural-spirituale;
    # o noua secretara dar si altele mai comice.

    Rolul femeii se schimba, cīstiga o anumita independenta financiara, se emancipeaza, īsi regīndeste si reorganizeaza viata. Problemele de apartenenta sociala mai largi se rasfrīng si īn planul mai intim al identitatii de sine, se rescrie proiectul vietii: asa zisele crize ale vīrstei mijlocii. Multe neprelucrari, limite personale sau nostalgii sīnt reluate si regīndite. Problemele de acasa le transferam pe un teren neutru si femeile dar si barbatii au mai mult curaj īn a-si reface viata. Nesigurantele economice fac ca anumite cupluri sa se mentina desi comunicarea a īncetat, se īmpart doar costurile vietii nu si emotiile sau trairile. O criza individuala nu poate fi explicata doar prin aspecte materiale desi asa se vede la suprafata conflictului. Dificultatile materiale ne face sa strīngem rīndurile si sa ne asociem, de regula bunastarea duce la independenta si emancipare.

    Divortul elimina anumite dureri si probleme psihice la persoanele care le au, provocīnd altele celorlalti. El repeta drama rupturii de tara sau despartirii de persoane dragi si devine la rīndul lui o schimbare de gradul trei, care declanseaza alte simptome psihosomatice.
    Motivele le putem afla direct de la cei aflati īn situatie si depinde de capacitatea lor de a introspectie, autoanaliza si verbalizare. Cum situatia este emotionala vom auzi argumentari scurtcircuitate si justificari uneori cam superficiale pentru profunzimea evenimentului.

    Socul este cu atīt mai mare cu cīt cineva a reprimat si renegat mai mult adevarul unor perceptii sau evenimente petrecute īn relatie. Cu cīt īncercarile si dramele prin care trece familia sīnt mai mari cu atīt uzura si nemultumirea creste, anumite trasaturi de personalitate ies la iveala iar conflictele se accentueaza. Durerea provocata va fi reprimata īn prima faza, iar unul din parteneri poate cere o noua sansa, cu promisiunea de schimbare īn bine a unor comportamente indezirabile. Dezorientarea, dezamagirea, dispozitiile ambivalente, frica de necunoscut, absenta raspunsurilor, ura trecutului comun, tulbura fiinta umana si apar disfunctii psihosomatice: insomnii, scaderea apetitului general, tulburari de echilibru, atentie si concentrare, dureri corporale, etc.

    AD - Persista īnca o prejudecata despre psiholog si a merge la terapie echivaleaza cu a recunoaste ca esti "nebun". Puteti constata o schimbare de atitudine la persoanele originare din Romānia? Aveti multi pacienti romāni?

    "Īn terapie volubilitatea germanilor este greu de stopat"

    DG – Am avut pacienti din trei generatii, cei veniti īnainte de 89, cei de dupa 90 si cei cu Green Card, adica informaticienii. Ca psiholog nu poti afirma niciodata ca problemele unora sīnt mai mari, mai grave sau mai importante decīt ale celorlalti si nici compara rezonantele extrem de diferite vizavi de o situatie X comuna, fiecare resimte cu īntregul sau trecut un eveniment.
    Exista o diferenta de abordare a problemelor, mentalitatea a īnceput sa se schimbe constructiv īnsa atitudinea fata de psiholog si psihoterapie este una care tine de evolutia autocunoasterii īn general. Omenirea a avut mari probleme īn a urma īndemnul, atribuit lui Socrate, "cunoaste-te pe tine īnsuti" īntrucīt solicita autoanaliza, recunoasterea limitelor, a greselilor proprii si acceptarea adevarului, adica "Einsicht" (recunoastere si acceptare a adevarului despre sine chiar daca el este neplacut si dorinta schimbarii situatiei) si pentru care nu avem o traducere directa īn romāna. Daca nu ai un cuvīnt īntr-o limba īnseamna ca īn cultura respectiva nu ai avut ce sa desemnezi prin el, altfel ar fi fost nascocit pentru a se reda diferentiat o stare de fapt. Limbii romāne īi mai lipsesc si alte cuvinte legate de exprimarea diferentiata a unei introspectii, asa ca poti conchide si singur cum stau lucrurile vizavi de placerea autoanalizei la romāni. Chiar daca vin īn terapie sa nu crezi ca īti povestesc toate penibilitatile, īn acest sens exista chiar o prejudecata a noastra ca germanii sīnt persoane īnchistate si rigide īnsa este exact invers. Exista o diferenta de mentalitate, ei nu vorbesc neīntrebati si nici daca cadrul nu este adecvat unor marturisiri. Comparativ noi sīntem mai spontani, sporovaim si cīnd trebuie si cīnd nu trebuie dar nu relatam lucrurile de fond, mai profunde.

    Īn terapie volubilitatea germanilor este greu de stopat iar a romānilor scade pentru ca sīntem foarte circumspecti vizavi de ceea ce eu as putea observa sau descoperi la ei. Aici ne confruntam cu prejudecata de fond de a merge la psiholog: dezvaluirea unor latente psihice, adica teama de dezgolire, acel "streap-tease psihic" care īnca īngrozeste lumea! Cum sa nu fim astfel cīnd ni s-a spus ca folosim creierul doar partial, de la 3% pīna la o treime si ca restul ar depozita acele latente care fac posibile faptele īngrozitoare si toate aberatiile dovedite de om īn istorie. Ce poate fi mai groaznic decīt frica de ati pierde autocontrolul si ca cineva din "spate" te manipuleaza zi si noapte? Iata cum o acceptie eronata, devenita "adevarata" din cauza consensului, ne provoaca mari probleme vizīnd fundamentul psihicului uman.
    Lucrurile nu stau de loc asa si ultimele cercetari pe creier spulbera definitiv aceasta eroare, ceea ce implica o reconsiderare nu numai a organizarii psihicului ci si a unor concepte mai largi precum cel de constiinta, liberul arbitru, responsabilitate, etc. Neurobiologia moleculara conchide sec: nu exista nici un neuron īn creierul uman care sa nu fie folosit (abgefeuert, stimulat) de mai multe ori pe zi!
    Asadar epoca circumstantelor atenuante sau justificative a apus definitiv si cartile de psihologie trebuiesc rescrise. Era de altfel si o absurditate sa se ajunga dupa miliarde de ani de evolutie la performanta obtinerii unui creier pentru ca apoi sa-l lasam sa rugineasca!
    O alta piedica ar fi tendinta paranoica din noi care ne face sa respingem adevarul originii noastre animale si consecinta: sīntem de origine divina(!), adica ne falsificam istoria originii. Adevarul despre noi este cel al maimutei care nu-i mai place sa fie denumita maimuta. Am ajuns sa punem reprezentarile īn locul rasadului biologic, este ca si cum ai īngropa īn pamīnt desenul unui copac si te astepti sa creasca din el un stejar falnic.

    Un derivat al aceleiasi tendinte paranoide este autoaprecierea ca sīntem atoatestiutori, necesara dezvoltarii iluziei vointei libere si a autonomiei īnsa ea face ca noi sa nu mai acceptam limitele si īngradirile propriului spirit. Modul īn care dezvoltam aceste structuri este partial autonom dar si legat de traditie, adica marcat de matricile gīndirii unei culturi. Asadar, modelele de autoanaliza sīnt influentate simultan de erorile, prejudecatile si iluziile trecutului care tocmai ar trebui prelucrat.
    De exemplu: daca modelul cultural transmis este de tip arian, precum cel nazist, de erou al muncii socialiste sau de mama eroina, nu mai īncape vorba sa accepti ca ai si slabiciuni sau probleme psihice. Adevarata fata a unei societati se poate vedea clar īn atitudinea fata de cei slabi, labili, neajutorati sau bolnavi psihic. Va mai trece mult timp pīna ne vom reprograma lozincile īntiparite īn trecut. Ne trebuiesc nu numai paradigme noi, cīt mai ales reconsiderarea unor acceptii psihologice, un up-date la actualul stadiu al cercetarilor din domeniu. Īn privinta accesului la psihoterapie avem īn Europa boomul din America anilor 70-80. Emigrantii si-au schimbat si ei dupa anii 90 atitudinea. A vorbi īnsa despre problemele emigrantilor īnseamna a vorbi despre mine, sau ceea ce cred eu ca ar fi o problema, ceea ce este iarasi o introspectie a propriului eu, dupa cum ader la anumite descrieri sau le resping.

    Oricum adevarul este de fapt recunoasterea faptului ca fiecare vorbeste despre sine (gīndirea este o simbolizare a trairilor la nivelul cuvīntului) prin alegerea cuvintelor care-i reprezinta cel mai bine gīndurile. Constiinta de sine a emigrantului a ramas acasa, īnsa el crede ca a luat-o la plecare īn geamantan sau a pus-o pe pasaport odata cu viza.
    Statistic vorbind, am mai multi pacienti romāni tineri desi ei sīnt ca numar incomparabil mai putini īn Germania decīt cei mai īn vīrsta. Acest lucru vorbeste de la sine īn privinta deschiderii de care vorbeam. Mai devreme sau mai tīrziu omenirea va trebui sa recunoasca ca a facut un ocol lung, obositor si mai ales plin de erori si drame, pentru a nu ajunge mai devreme la noi īnsine decīt am facut-o. Ca orice om si eu īmpart lumea īn doua: īn cei care au facut sau fac o psihoterapie si cei care o au īn fata lor. Nu exista "persoana sa nu fi scris o poezie" se spunea īntr-un cīntec de altadata. Parafrazīnd afirm ca nu exista om sa nu fi facut macar odata o depresie, o anxietate sau sa nu fi avut niciodata semne psihosomatice. Cum introspectia este ea īnsasi claustrofobica este bine sa fie facuta īnsotit fiind de un psihoterapeut autorizat.

    AD – O ultima curiozitate: ati raspuns la īntrebari fara a folosi modificarile noi din limba romāna, le-ati pastrat pe cele vechi, care-i explicatia?



    "Ne place nobletea fara a fi si nobili"

    DG – Sa nu ma credeti un nostalgic. La prima carte am folosit noile modificari desi ceva ma deranja si nu stiam ce. Nici macar ā-ul de la romān nu este justificat, originar cuvīntul se scria rumīn, e tot un fel de a-ti falsifica sau īnfrumuseta originea. A scrie sīnt īn forma sunt este disonant psiholingvistic, u-l indica mai degraba īmprejmuirea, exteriorul si nu interiorul care este redat de i sau ī. Sau ce urīt arata cīt scris "cāt" sau ce confuzie poate produce "urāt" īn loc de urīt. Ne place nobletea fara a fi si nobili, trebuie depus efort sa nu fim niste maimute ramase tributare maimutarelii caraghioase, īn fond certificatul de nastere garantat al fiecaruia din noi. A discuta si despre asa ceva face parte tot din prelucrarea trecutului. Chiar īntreaga discutie este o forma de prelucrare, de a analiza deschis si flexibil spunīnd adevarul si a nu te exclude din analiza dezvinovatīndu-te. Afirmatiile ne autoexprima, gīndirea nu este una din afara evenimentului, ci evenimentul īnsusi care se exprima acum īn aceasta forma. Īntr-un anumit sens fiecare vorbeste despre sine chiar si cīnd se refera la lucruri pe care nu le-a contactat sau trait direct, daca o subiectivitate atinge un nerv sensibil atunci ea poate fi recunoscuta ca una comuna sau cel putin ca una cu care te poti identifica.

    AD – Va multumesc.

    Dan Gogleaza (nascut īn 1951, īn Vrancea) a studiat la Universitatea AL.I.Cuza din Iasi, a absolvit sectia de Psihologie-Sociologie īn 1976 si este doctor īn psihologie. A lucrat ca psiholog clinician la Focsani pīna īn 1986, cīnd folosindu-se de o vizita la rude, a cerut azil politic īn Germania. Din 1989 este psihoterapeut autorizat īn praxisul propriu īn Leverkusen.
    Pe līnga activitatea curenta de psihoterapeut, participa la activitatea stiintifica a unor prestigioase cercuri si asociatii de specialitate din Germania si Romānia. A publicat o carte la Polirom īn 2002 si ramīne o prezenta apreciata īn publicistica romāneasca (detalii vezi pe site-ul www.gogleaza.com).
    Īncepīnd cu 1990 a initiat si desfasurat actiuni umanitare pentru tara iar pe plan comunitar diverse activitati culturale ca presedinte al Asociatiei Culturale Romāne din Köln ("Rumänischen Kulturzentrum Köln e.V.")
    Dan Gogleaza: Testarea psihologica a profesorilor este anticonstitutionala! › Posted in Interviuri Scris de Dan Gogleaza la Sat, 2007-10-06 09:11. text citit de 489 ori pe situl originar

    Interviul a fost re-publicat aici cu permisiunea dlui Dan Gogleaza (ca si celelalte interviuri ale domniei sale).

    Acest interviu a fost facut la cererea www.rom2.de si publicat prima data in paginile acestui ziar electronic.

    El a fost publicat acolo in doua parti!
    www.rom2.de se adreseaza persoanelor vorbitoare de limba romana din Germania.
    Alexandru Draghici, editor www.rom2.de

    Associated Topics

    Seismograme


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia Romāniei

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din Romānia. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, īncepānd cu septembrie 2000, este stocatć și accesibilć consultćrii la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. Romānia : Hćrți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradćri, regiuni istorice. Colaborare helveto-romānć.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cīnd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivć de prietenia dușmanului ca și de dușmćnia prietenului.
    Viteazul priveŗte pericolul; cutezćtorul īl cautć; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.99 Seconds