Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Recommend_Us
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 48 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Bio-bibliografii: Tabel cronologic Camil Petrescu
    Scris la Friday, October 05 @ 15:01:02 CEST de catre asymetria
    Valori viorelacodreanu scrie "Publicam acest tabel cronologic trimis de un colaborator, Viorela Codreanu, sub rezerva unei confirmari a rolului colaboratoarei noastre în redactarea lui. Data fiind utilitatea tabelului pentru cititorii nostri scolari, publicarea ni s-a parut totusi oportuna.

    TABEL CRONOLOGIC
    1894 – 9/22 aprilie. Se naște, la spitalul Filantropia din București, Camil Petrescu, fiu al Anei Keller Petrescu și al soțului acesteia (funcționar sau ofițer, după alte versiuni), care nu apare niciodată în viața sau biografia scriitorului. Este încredințat, încă din maternitate, unei doici din mahalaua Oborului (care va crește și alții copii fără părinți), ce­l va îngriji, îndeosebi, până la vârsta liceală. Nu­și va cunoaște părinții, mai ales că soțul doicii sale, Tudor Popescu, îi va înmâna abia în 1944, când scriitorul împlinește 50 de ani, câteva scrisori primite de doică de la mama lui în vara anului 1894, dată după care nu s­a mai știut nimic despre aceasta.
    24 aprilie/7 mai. Este botezat la Biserica Oboru Nou din București.
    1894–1905 – Copilăria și școala primară în Cartierul Obor.
    1906–1913 – Cu sprijinul inspectorului de poliție Episcopescu (în casa căruia doica Maria era angajată cu ziua la curățenie și venea însoțită de Camil), devine bursier la Liceul „Sf.Sava“ (1906–1909), apoi la „secția reală“ a Liceului „Gh. Lazăr“. Aici va înființa un cenaclu literar, intitulat Cercul nostru.
    1912 – 3 noiembrie. Este premiat (premiul II = 15 lei) la un concurs pentru elevi, inițiat de revista Flacăra (director Constantin Banu) pentru răspunsurile la întrebările: 1) care este idealul vostru?; 2) care este scriitorul român în viață pe care­l preferați și pentru ce?
    1913 – 30 aprilie. Primul său articol apare în Rampa („Teatrul Comedia“), condusă de Al.Davila și N. D. Cocea. 15 iunie. Absolvă Liceul „Gh. Lazăr“.
    11 noiembrie–iulie 1916. Urmează cursurile Facultății de Filosofie și Litere din București, avându­i ca profesori, printre alții, pe C. Rădulescu­Motru, P.P. Negulescu, I. Rădulescu­Pogoneanu.
    1914 – 13 ianuarie–23 februarie. Publică trei articole în Facla (director: N.D. Cocea) sub pseudonimul Raul D.
    iunie. I s­a conferit, pe bază de examen, bursa de studii Hillel, care înceta la 23 martie 1919.
    vara. Împreună cu un grup de studenți și cântăreți români, luptă pentru înființarea Operei Române, al cărei program l­a întocmit, el însuși, la acea dată. Izbânda lor se va materializa cu premiera spectacolului Tosca de Puccini la 14 noiembrie. 1915 – 7 iunie. Începe să colaboreze la Cronica (directori: Tudor Arghezi și Gala Galaction), semnând: R., Radical, K.Mill, până în iunie 1916.
    1915–1916 – Paralel cu Facultatea, înscris ca plutonier TR în regimentul 6 Mihai Viteazu, absolvă }coala de Ofițeri cu gradul de sublocotenent.
    1916 – 22 aprilie. Publică versuri în Capitala (director: Ion Th. Florescu).
    mai. Scrie prima variantă la piesa Jocul ielelor.
    1 august. Este concentrat, apoi pe 16 august mobilizat în regimentul 22 infanterie ca sublocotenent, cu care va participa la luptele de pe linia Predeal–Brașov. Rănit, în septembrie, la Târgoviște. Reîntors pe front cu regimentul 41D (divizia specială de rezistență) la Răcoasa, apoi între 16 martie–24 iulie 1917 cu regimentul 16 infanterie – Suceava, luptă la Cașin și Oituz. Începe să scrie versuri din Ciclul morții, după cum mărturisește „deasupra Cașinului, la Cota Ungureanu, sub un umbrar chiar în fața adăpostului care comunica cu tranșeul.
    1917 – 24 iulie. Cade prizonier în mâna nemților după lupta decimatoare de la Cota 789 – Dealul Ungureanu și ajunge în lagărul de la Sopronyek (Ungaria).
    1 august – conform ordinului de zi nr. 560 al Registrului Regimentului 16 infanterie, figurează pe lista ofițerilor morți în luptele de la sfârșitul lunii iulie.
    1918 – 10 aprilie. Eliberat din prizonierat, are mari dificultăți pentru anularea actului de deces.
    29 iulie. Colaborează cu regularitate (probabil, chiar ca angajat) la revista Scena (director A. de Herz), până la 11 noiembrie 1918, semnând R.
    Jocul ielelor intră în repetiție la Teatrul Regina Maria al companiei Bulandra–Manolescu, dar nu se ajunge la premieră decât în 1965. „Refuzând să modific, la cererea autoritară a doamnei Bulandra, unele replici (trei, patru), după ce scrisesem atâtea versiuni, am preferat să retrag piesa cu vreo zece zile înainte de premieră [...ș Am trimis o scrisoare dârză și dezolată direcției și am plecat la Timișoara“.
    1919 – 1 ianuarie–1 mai. Profesor suplinitor la catedra de limba română la Liceul „Gh.Lazăr“. În aceeași perioadă, scrie Act venețian (prima variantă într­un act).
    16/29 martie. Își ia licența în filosofie în fața unei comisii formate din C.Rădulescu­Motru, P.P.Negulescu și I.Rădulescu­Pogoneanu cu lucrările: "Figurile și logistica – valoarea și funcțiunea lor " (subiect de Logică) și "O indicare sumară a originilor filosofiei lui Kant" (subiect din Istoria și enciclopedia filosofiei), ambele notate cu bilă albă, ca și examenele orale, acordându­i­se titlul Magna cum laudae.
    16 mai. Redactor­șef la Banatul, care devine Banatul românesc, ziar din Lugoj, apoi din Timișoara (director: Avram Imbroane), până la 19 mai 1920 când demisionează, nefiind de acord cu politica dusă de directorul publicației. Tot în mai 1919, este profesor de limba română la un liceu cu profil real.
    7 iunie. Publică versuri (Melopee, Alchimie, Stanțe) în Sburătorul, apoi în 11, 12 și 18 iulie, apare în foileton în Banatul românesc (nr. 38, 39, 41) proza O recunoaștere ofensivă, ce va constitui, mai târziu, materia capitolului „Post înaintat la Cohalm“ din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
    1920 – 22 ianuarie–19 iunie. Editează la Timișoara revista Limba română („ridendo castigat... gramatica“ era intenția directorului), „foaie pentru limbă, artă și literatură“ din care au apărut 13 numere, întâi bisăptămânal, apoi săptămânal, rărite până la dispariție din lipsă de mijloace materiale. 16 mai–17 aprilie 1921. Înființează și conduce, la Timișoara, ziarul țara, „organ popular independent“, de fapt, singurul ziar politic pe care l­a condus. A apărut în două serii (16 mai–15 iunie 1920 și 2 decembrie 1920–17 aprilie 1921) pentru că, nefiind susținut de nici un partid, a întâmpinat mari dificultăți materiale.
    1921 – 1 noiembrie – este primit în Societatea Scriitorilor Români.
    1922 – 4 ianuarie. În Sburătorul literar încep să apară versurile din ciclul Luminiș pentru Kicsikem (nr.19, 20, 21 din 1922).
    8 ianuarie. Îi apare primul articol politic din Revista Vremii (directori: G. Gafencu și S. }erbănescu) unde va semna și rubrici de „revista revistelor“, „note și comentarii“, articole culturale și altele de­a lungul anilor 1922, 1923, 1924, în calitate de redactor. Aici pornește una dintre primele sale mari polemici (cu revista Viața românească).
    12 mai. Are loc la Teatrul Național din București (director: Al.Mavrodi) premiera piesei Suflete tari. În regia lui Paul Gusty, au fost în distribuție: Maria Filotti, Gh. Ciprian, R. Bulfinsky, Ion Sârbu, N. Săvulescu, C. Orendy, Ion Tâlvan, Ecaterina }ahighian, Tantzi Bogdan, C. Duțulescu ș.a. Spectacolul a fost reluat în stagiunile 1922–1923 și 1923–1924.
    3 iunie. Colaborează (sporadic) la Contimporanul (director: Ion Vinea), până în 1923, cu articole; primul apărut s­a intitulat Vrem s­avem faliții noștri (anul I, nr. 1). În octombrie 1926, publică versuri (Parabolă completă).
    iunie. Primește „Premiul Teatrului Național“ (instituit de Al. Mavrodi).
    1923 – Îi apare volumul Versuri. Ideea. Ciclul morții la Editura „Cultura Națională“.
    septembrie–decembrie. ține prelegeri teoretice despre teatru la „Cursul de artă dramatică“ al actorului Al.Mihalescu. vara. Scrie piesa Mioara.
    15 decembrie. Începe activitatea consecventă (o întrerupe doar când editează reviste proprii) de cronicar dramatic al cotidianului economic Argus, pe care o continuă până în 1937.
    1924 – ianuarie. Are loc, la Teatrul Național din Iași, premiera absolută a piesei Act venețian (varianta într­un act) cu Aurel Ghițescu în Pietro Gralla și Sorana țopa în Alta.
    5 ianuarie–15 martie. Editează și conduce "Săptămâna muncii intelectuale și artistice " ce își propunea stabilirea caracteristicilor muncitorului intelectual, delimitarea creației acestuia, precum și organizarea muncitorilor intelectuali într­o confederație. Sediul: modesta cameră de hotel a scriitorului în str. Regală nr. 4. Au apărut 11 numere a 4 sau 6 pagini. Directorul ei o caracteriza peste ani: „O foaie cu înfățișare și aspect orgolios“. Va încerca în repetate rânduri reluarea revistei.
    12 iulie. Începe colaborarea, aproape număr de număr, la seria a doua a revistei Cuvântul liber (director: Eugen Filotti), până la dispariția acesteia (ianuarie 1926).
    1924–1925 – Lucrează la piesa Danton, ce va avea premiera la 17 ani de la moartea autorului (30 decembrie 1974).
    1925–1927 – 19 decembrie 1925–23 decembrie 1926. Editează și conduce Cetatea literară, din care au apărut 12 numere format tabloid (ultimul dublu, conținând Falsul tratat pentru uzul autorilor dramatici). Printre colaboratori s­au numărat: Tudor Arghezi, Ion Barbu, Hortensia Papadat­Bengescu, Liviu Rebreanu ș.a. Directorul revistei publică „Scrisorile doamnei T.“, care vor deveni capitol în Patul lui Procust sub titlul În loc de ora ceaiului. Cititorii revistei, printre care și Eugen Lovinescu, salută apariția unei noi scriitoare (!). Tot în Cetatea literară, C.P. își publică din poeziile ce vor fi incluse în volumul Transcendentalia, apărut în 1931.
    1926 – ianuarie. Începe să scrie comedia Mitică Popescu, pe care o termină în luna august.
    8 noiembrie. Are loc, la Teatrul Național din București, premiera piesei Mioara, premieră pe care autorul nu reușește s­o amâne (considerând imperios necesare câteva repetiții corectoare), în regia lui Soare Z. Soare, cu George Vraca și Tantzi Bogdan în rolurile principale. Spectacolul declanșează cel mai puternic, conjugat și de lungă durată atac de presă din acei ani, orchestrat de Pamfil }eicaru („fascist cu obrazul negru și bale gălbui“ după opinia lui C.P.), atac și campanie ce vor fi reluate și în deceniile următoare. Dramaturgul răspunde doar pentru cei 100 de cititori ai Cetății literare prin Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici, dar peste 20 de ani va măsura efectul campaniei: „A izbutit să facă din mine un autor dramatic ridicul pentru aproape 15 ani...“.
    25 noiembrie. Își asumă conducerea Universului literar până la data de 13 februarie 1929 când îi este primită demisia. El concepe revista ca pe o suită de numere omagiale închinate personalităților într­o Galerie a sufletului românesc începută în 25 decem¬brie 1927 și cuprinzând nume ca: Nicolae Titulescu, George Enescu, G. țițeica, Gh. Marinescu, Alecsandri, Coșbuc, Eliade Rădulescu, Brâncuși, N. Paulian, Elvira Popescu, C. I. Nottara ș.a.
    1928 – 4 ianuarie. Deschide rubrica zilnică intitulată Tăblițe în Universul, pe care o ține până în 30 iulie 1930. 8 ianuarie. Se declanșează o nouă campanie de presă împotriva lui C. P., de această dată susținută de Cezar Petrescu. 21 martie. Are loc premiera piesei Mitică Popescu la compania „Bulfinsky­Fotino“ (în sala Teatrului Mic din Piața Palatului). În rolul principal: Mișu Fotino, alături de Gh. Chamel, Tantzi Cutava­Barozzi, Silvia Dumitrescu, Nelly Sterian ș.a. 3–9 septembrie – prima călătorie la Constantinopol și publică primele impesii în Vitrina literară.
    1929 – 9 mai. Începe colaborarea la pagina literară a revistei Vremea (director: Vladimir Al. Donescu), continuând­o și în deceniul următor, sporadic.
    24 noiembrie. Pornește rubrica zilnică Între oglinzi paralele la cotidianul Omul liber (director: Ion Th. Florescu), în care mai publică și cronici teatrale, literare, gastronomice, alături de editoriale și articole politice și în cursul anului 1930 până în luna noiembrie.
    noiembrie. Apare traducerea italiană, semnată de Silvestri Giorgi, a piesei Suflete tari sub titlul La pazzia di Andrei Pietraru („La nuova Italia“ Editrice, Venezia–Perugia). Prefața este semnată de Claudiu Isopescu.
    Devine membru în PEN–Clubul Român.
    1930 – 16 februarie, ora 21,30 – Prima transmisie radio cu un text dramatic al autorului: Suflete tari. Regia: Ion }ahighian. În distribuție: George Calboreanu (Matei Boiu), Maria Filotti (Ioana Boiu), Gheorghe Ciprian (Andrei Pietraru), Al. Critico, Pop Marțian, Ecaterina Nițulescu, T. Orendi ș.a.
    martie–octombrie. Scrie romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, la care va adăuga zeci de pagini, chiar în ultimele corecturi.
    30 septembrie. Este declarat, în sfârșit, la 12 ani de la încheierea conflagrației mondiale, „invalid de război definitiv“ și i se dau toate drepturile ce decurg din Legea I.O.V.R.
    8 noiembrie. Apare, în 2 volume, romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, la Editura „Cultura Națională“. Au scris despre carte: Camil Baltazar (Tiparnița literară), }erban Cioculescu (Adevărul), Perpessicius (Cuvântul), Andrei Tudor (Facla), Eugen Lovinescu (Fapta și România literară), Pompiliu Constantinescu (Vremea), Lucian Boz (Rampa), Al. Băduță (Gândirea), Mihail Sebastian (Cuvântul), Al.Tzigara­Samurcaș (Convorbiri literare), Emil Iulian (Rampa) ș.a.
    1930–1931 – În stagiunea respectivă este pusă în scenă la Teatrul Național din Chișinău, în regia lui Mitu G. Dimitriu, piesa Suflete tari, cu Dimitrie Hagiac și Tantzi Brătășanu în rolurile principale.
    1931 – 9 ianuarie. Are loc la Teatrul Național din București premiera piesei Act venețian (varianta într­un act), alături de Cruciada copiilor de Blaga. Pusă în scenă de Ion }ahighian, i­a avut ca interpreți pe Dida Solomon­Calimachi, A. Pop­Marțian și Al.Critico.
    martie. Apare piesa Danton în „Biblioteca teatrului românesc contimporan“ la Editura „Vremea“.
    Apare volumul Transcendentalia – șapte poeme, la Editura „Cultura Națională“.
    1932 – 20 februarie. Colaborează la nr. 1 al României literare (director: Liviu Rebreanu) cu articole, dar, mai ales, publică în nr. 9, 11, 12, 14, 17, 18/1932, aproape integral, textul viitorului volum polemic "Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile", scris în lunile anterioare. În revistă vor apărea și două revelatoare interviuri luate scriitorului de Camil Baltazar (anul I, nr. 22 din 16 iulie) și Eugen Jebeleanu (anul II, nr. 51 din 4 februarie 1933). 10 aprilie. Începe să scrie, număr de număr, la ziarul țara noastră articole politice, culturale și sportive (acestea din urmă semnate N. Grămătic), până în 21 iunie, momentul declanșării campaniei electorale a lui Octavian Goga, conducătorul, de fapt, al publicației.
    17 iunie. Este numit în Consiliul de Adminitrație al Teatrului Național din Cernăuți ca reprezentat al Societății Autorilor Dramatici din România (S.A.D.R.).
    Scrie scenariul de film Divorțul doamnei Dudu.
    Scrie romanul Patul lui Procust, sporit cu zeci de pagini la fiecare corectură, dar început, după mărturia autorului, în 1926. Scriitorul susținea că are nevoie de șapte corecturi pentru: 1) adăugarea episoadelor menite să fixeze caracterele; 2) adăugarea momentelor de interpretare psihologică; 3) introducerea elementelor care caraterizează atmosfera; 4) urmărirea tranzițiilor; 5) lucrul asupra frazelor și nuanțelor plus două corecturi normale. Scriitorul îl considera „un roman substanțial, în sensul unei reconstituiri prin recunoaștere“.
    17–23 august. A doua călătorie la Constantinopol.
    1933 – februarie. Apare romanul Patul lui Procust, la Editura „Naționala­Ciornei“ în două volume. Au scris despre carte: }erban Cioculescu (Adevărul), Al. Robot (Rampa), Petru Comarnescu (România literară), Mihail Sebastian (Cuvântul și România literară), Petre Pandrea (Stânga), C.Panaitescu, Camil Baltazar și V. Cristian (Facla), Adrian Maniu (Universul), Liviu Rebreanu și Octavian }uluțiu (România literară), Perpessicius (Cuvântul), Pompiliu Constantinescu (Vremea), Emil Gulian (Azi) ș.a.
    1933–1936. Studiază fenomenologia „cu monoideismul unui student la politehnică“.
    martie. Publică, în Viața românească (anul XXV, nr.3), articolul Românii e deștepți, titlu pe care ulterior a vrut să­l dea unui eseu (anunțat ades în presă, în anii următori), dar din care nu s­au păstrat decât câteva pagini răzlețe, ca și din romanul Atomul, la care lucra în aceeași perioadă.
    martie. I se tipărește la Editura „Cartea Românească“ volumul Rapid­Constantinopol­Bioram, subintitulat „Simplu itinerar pentru uzul bucureștenilor“ și care la reeditare se va numi Taina cipreșilor.
    12 aprilie. Începe colaborarea la Munca literară (și artistică) – directori: N. N. }erbănescu și Ioan Georgescu, revistă în care îi vom întâlni numele și în viitorii doi ani.
    mai. Apare volumul Eugen Lovinescu – subt zodia seninătății imperturbabile în „Caietele Cetății literare“.
    27 mai – 3 iunie. Editează și conduce Foot­ball național (seria I), ce ar fi trebuit să apară bisăptămânal, după­amiaza. Semnează: Grămătic. Nu s­au păstrat în biblioteci decât două numere.
    decembrie. Apare ediția a II­a a romanului Patul lui Procust, de această dată într­un singur volum, dar sporită cu 30 de pagini (tot la Editura „Naționala Ciornei“).
    1934 – ianuarie. Începe să lucreze la Revista Fundațiilor Regale. Începe colaborarea la revista mutilaților de război, Drept și datorie, cu articole legate de profilul acesteia.
    4 februarie. Este primit în Sindicatul ziariștilor profesioniști din București.
    20 martie. Începe colaborarea regulată cu coditianul Gazeta, publicând editoriale și articole sub nume propriu și cronici sportive, semnate N. Grămătic, timp de aproape 2 ani.
    iunie.
    decembrie. Este numit în Consiliul de direcție al Teatrului Național, în al cărui Comitet de lectură era deja din 11 octombrie.
    1934–1936. Studiază și scrie pentru lucrarea de doctorat, în paralel cu cercetarea filosofică.
    1935 – iulie. Apare, în Editura „Adevărul“, volumul intitulat Nuvele inedite, în care, alături de Sadoveanu, Rebreanu, Mircea Eliade, Hortensia Papadat­Bengescu, Sebastian ș.a., C.P. publică nuvela O seară cu masă bună și iubire (apărută în 1930 în Vremea, dar datată de autor 19 decembrie 1919).
    1 mai. Publică în Editura „Cultura Națională“, volumul de eseuri și articole Teze și antiteze, cuprinzând texte publicate în Revista Vremii, Adevărul, Viața literară, Omul liber, RFR, Universul literar, Gazeta ș.a., dar cu adnotări la zi (1936), deoarece unele dintre ele datau încă din 1922.
    6 iunie. Adunarea generală a „Oficiului de studii legislative“ (președinte: P. P. Negulescu) îl alege membru activ. septembrie. Devine vicepreședinte al „Societății Autorilor Dramatici Români“ (S.A.D.R.), președinte fiind Caton Theodorian. La dispariția acestuia, în 1939, devine pentru câteva luni președinte.
    1937 – 9 aprilie. Își dă doctoratul, în fața comisiei formată din P.P.Negulescu, I. Rădulescu­Pogoneanu, D. Caracostea și condusă de C. Rădulescu­Motru, cu lucrarea Modalitatea estetică a teatrului, ce constituia un capitol din proiectata lucrare (nerealizată decât parțial) Quidditatea reprezentației dramatice. În Modalitatea estetică este folosită direct metoda de cercetare substanțială, care pornește de la postulatul „spațialității timpului în regiunea psihosocială“ și din el decurgând ideea conform căreia „cea mai mare parte și cea esențială dintre motivele structurale ale trecutului se regăsesc în structurile actuale“. Doctoratul este luat cu mențiunea magna cum laudae.
    10 septembrie. Comitetul de lectură al Teatrului Național din București decide înscrierea piesei Suflete tari în repertoriul permanent al Naționalului.
    23 septembrie. Are loc, la Teatrul Național din Cluj, premiera spectacolului Suflete tari, în regia lui Ion Tâlvan, care își asumă și rolul lui Andrei Pietraru. Din distribuție mai fac parte: Magda Tâlvan (Ioana Boiu), Nicolae Dimitriu, Nae Voicu, Violeta Boitoș, Maria Munteanu ș.a.
    octombrie. Este declanșată o nouă campanie împotriva scriitorului, cap de șir fiind revista Credința, în care Petru Manoliu și alții îl numesc „dl. Cămilă, isteric ca un purice și inteligent ca un nasture“, „individualitate minusculă, conducătoare de microbi“ și se întreabă: „inconștient sau paranoic?“. Alte reviste vor prelua ștafeta și campania continuă un an.
    14 octombrie. Editează și conduce revista Foot­ball, seria a doua, sub numele N. Grămătic, până la 27 noiembrie 1937, scrisă aproape în întregime de directorul ei. Apar doar 7 numere din această „revistă săptămânală pentru deprinderea jocului curat în sport, artă, literatură, viață socială“.
    decembrie. Are loc premiera spectacolului cu Suflete tari la Teatrul Național din București, pus în scenă de autor împreună cu Soare Z. Soare. În rolurile principale: Marietta Anca, Ion Manolescu, Constantin Mitru, Dina Mihalcea, Mircea Balaban, Florin Scărlătescu ș.a.
    Apare lucrarea de doctorat Modalitatea estetică a teatrului – principalele concepte despre reprezentația dramatică și critica lor, la Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II“. A fost continuată, în timp, de autor, cu Modalitatea artistică a teatrului care, neterminată, a apărut în 1983 în volumul Comentarii și delimitări în teatru, pg. 204–320 (la Editura „Eminescu“), alături de alte contribuții teoretice ale autorului în domeniul teatrului.
    1938 – Scrie scenariul de film }tefan cel Mare.
    27 iunie – 1 iulie. Participă la Congresul internațional al scriitorilor dramatici de la Stockholm.
    octombrie. Apare în Istoria filosofiei moderne, coordonată de N.Bagdasar, vol. III, studiul Husserl – o introducere în filosofia fenomenologică, editat apoi, în broșură separată, de Societatea română de filosofie.
    Scrie scenariul de film O fată într­o iarnă.
    Traduce piesa Dona Diana de Moreto după versiunea germană a lui Karl August West.
    decembrie–ianuarie 1939. Încearcă să fondeze societatea cinematografică „Carpatia­film“, împreună cu Petre Forfotă (C.P. – director artistic), societate ce urma să se asocieze cu „Globus­film“ din Budapesta. (Proiect nerealizat).
    1939 – 11 februarie. Este numit director al Teatrului Național din București, ocazie cu care încearcă o restructurare fundamentală de concepție. Sunt primele manifestări publice ale opiniilor sale despre regie, exprimate într­o serie de „directive artistice pentru directorii de scenă“, „instrucțiuni tehnice pentru studiul și organizarea scenică a lucrărilor dramatice“ ș.a. Înființează în cadrul teatrului o școală de regie experimentală pentru care dă de asemenea „directive artistice și tehnice“. Conduce instituția după o „schimbare de program“ ce se referă la repertoriu, școala de regie, educația publicului și gospodăria teatrului. Acțiunile sale sunt primite în teatru și presă fie cu încredere și admirație, fie cu sarcasm și în bătaie de joc. Este înlăturat de la direcție în decembrie 1939.
    27 mai. I se acordă „Premiul Național pentru literatură dramatică românească“, ca o „încununare a întregii opere dramatice“. Din comisia de premiere făceau parte: Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Mihail Sorbul, G. Murnu ș.a.
    decembrie 1939–februarie 1942. Începe redactarea lucrării sale filosofice Doctrina substanței, din a cărei primă variantă (scrisă în 6 luni) a depus o copie dactilografiată la Vatican – prilej de amuzament, decenii întregi, pentru contemporanii săi. După îndelungi studii de matematici superioare, la 21 decembrie 1941 reia lucrarea sub titlul Substanța descrisă din nou în vederea calculului matematic (versiune din care s­a păstrat doar o mică parte). La varianta inițială adaugă materie de­a lungul anilor, fără a definitiva lucrarea și fără a apuca să publice din ea. Din toate aceste manuscrise s­a putut așeza în coerență un text care a apărut la Editura }tiințifică și Enciclopedică în 1988 sub titlul "Doctrina substanței". Participă la întrunirile și conferințele grupului „Stiință și cunoaștere“, înființat și condus de profesorul Anton Dumitriu și colaborează la Caiete de filosofie, revista grupului din care făceau parte matematicieni și filosofi, precum Simion Stoilov, Grigore Moisil, Al.Marinescu ș.a. În Caiete găsim una dintre formulările cele mai caracteristice pentru atitudinea și concepția lui C. P.: „... noi știm că indiferent de vicisitudinile istorice, care devin într­o oarecare măsură inoperante, românismul este chemat la o afirmație de cultură dominantă... O scriem în această zi de 20 martie 1944, noi care, atunci când ne­am gândit la esența însăși a românismului, n­am avut niciodată complexe de inferioritate, și nu­i un motiv să le avem în aceste zile“.
    1942 – 29 ianuarie. Comitetul Sindicatului Ziariștilor din București, după 25 de ani de exercitare a profesiunii de gazetar, îl radiază din Registrul membrilor.
    23 septembrie. Se constituie ca persoană juridică Asociația „Prietenii operei lui Camil Petrescu“ pe care C. P. a refuzat­o, de care conaționalii au râs, dar care a izbutit cel puțin reeditarea Ultimei nopți... în Editura „Contemporanul“. Asociația era condusă de cei mai buni prieteni ai scriitorului: dr. Vasile Trifu, av. Aurelian Bentoiu și arh. Ion Ionescu.
    1943 – 1 ianuarie. Apare nuvela Moartea pescărușului în Revista Fundațiilor Regale (anul X, nr.1).
    ianuarie – traduce textul lui Edouard Bourdet Hyménée, care, sub titlul Taina nunții, va fi pus în scenă imediat, la Teatrul Național, de regizorul Soare Z. Soare, cu Eliza Petrăchescu, Migry Avram Nicolau, Al.Critico în rolurile principale.
    9 aprilie. Sub directoratul lui Liviu Rebreanu, are loc premiera piesei Mioara cu subtitlul Toată lumea e sinceră la 20 de ani, în regia autorului. În distribuție: Maria Botta, Stroe Atanasiu, Maria Voluntaru, Cella Dima, Tantzi Soviani, Costache Antoniu, M.E.Balaban, N. Moțoc, Mariana Popescu, Nelly Dordea ș.a. Scenografia: Traian Cornescu. Înainte de ridicarea cortinei, Tudor Arghezi a vorbit despre autor și piesă. Deși se juca sub bombardamentele aeriene, întrerupându­se ades, spectacolul a făcut o lungă serie. Cu ocazia premierei, se dezlănțuie o nouă campanie de denigrare, prelungită până în anul următor. Între numele active din campanie se numără Mircea }tefănescu, Dan Botta, Toma Vlădescu, Dragoș Protopoescu și, nu în ultimul rând, N. Carandino. Întrebarea rezumativă a campaniei era: „Imbecil sau nulitate?“. De această dată, în apărarea scriitorului au sărit Tudor Arghezi (întrerupând și colaborarea cu gazetele respective), Liviu Rebreanu, Ion Vinea, Tudor Vianu, Perpessicius ș.a.
    15 mai. ține o conferință la Ateneul Român, sub titlul "Procesul de creație al operelor proprii", document esențial din seria mărturiilor, publicată, după stenogramă, în 1972, în revista Manuscriptum (anul III, nr. 2).
    mai–septembrie. Scrie, la îndemnul lui Rebreanu, piesa Iată femeia pe care o iubesc.
    1944 – 28 februarie. Are loc premiera piesei Iată femeia pe care o iubesc, în regia autorului, având în distribuție pe Elvira Godeanu, Al. Alexandrescu, Nicolae Bălțățeanu, Niki Atanasiu, Marietta Sadova, Florin Scărlătescu ș.a. Spectacolul a făcut un mare succes de public, dar în urma bombardamentului din 4 aprilie, activitatea Teatrului Național din București s­a întrerupt, iar în bombardamentul german din 23 august decorurile au fost distruse, o dată cu clădirea teatrului.
    23 august. Este bombardat imobilul în care locuiește pe strada Câmpineanu nr. 38 și C. P. devine „sinistrat“.
    octombrie. Reîntors la Revista Fundațiilor Regale, încearcă o regenerare a acestei publicații, după cum remarcă unii dintre contemporanii săi.
    17 noiembrie. Începe colaborarea la bisăptămânalul Fapta (direc¬tor: Mircea Damian) și continuă cu regularitate până în 9decembrie, sporadic în anul următor, pentru a deveni, din nou, regulată între ianuarie și decembrie 1947.
    1945 – 12 februarie–iunie 1946. Înființează și conduce un Seminar de regie experimentală (în localul ziarului Universul) de la care s­au păstrat o serie de note, seminar destinat regizorilor și actorilor, dar la care era permis și auditoriul. 1945–1946 – Întregește la trei acte piesa Act venețian, dar „a căutat să respecte scrupulos, asemeni datelor unui sonet, actul scris în 1919, acum devenit actul II“ și fără să sporească numărul personajelor. Reface Jocul ielelor, o variantă în succesiune de tablouri.
    23 noiembrie. Este admisă de către Comitetul de lectură al Teatrului Național reprezentarea piesei Mitică Popescu, citită de autor în ședință. Votează pentru: Tudor Vianu, Al. Rosetti, Basil Munteanu, Al. Kirițescu. Se abține: N. Carandino. octombrie. Deschide în Lumea rubrica Zădărnicia scrisului pe care o va relua în Fapta în aprilie 1947.
    14 decembrie. Are loc, în regie proprie, premiera cu piesa Mitică Popescu la Teatrul Național, cu Niki Atanasiu, Angela Teodorescu, Maria Botta, Al.Ghibericon în rolurile principale. A fost ceea ce se numește un triumf în teatru, rămânând pe afiș ani de zile, fapt foarte rar la acea dată, când erau 10–15 premiere anual.
    1946 – 1 ianuarie. Deschide în revista Lumea (director: George Călinescu) o rubrică intitulată Cascada prejudecăților, primul articol fiind „Despre realism“.
    Invitat, încă din 1945, să publice la „Fundația Regală pentru literatură și artă“ o ediție completă de Teatru, prelucrează vechea sa traducere după Dona Diana, introducând scene și tablouri noi, intensificând datele conflictului până la asumarea textului. Redactează din nou Jocul ielelor, când textul era sub tipar (cules și paginat). Scrie piesa Profesor doctor Omu „din materialul adunat cu 20 de ani înainte în jurul Casei Snagov“. Apar primele 2 volume din ediția definitivă de Teatru, cel de­al treilea având la sfârșit date importante despre laboratorul de creație.
    1947 – 9 ianuarie. Începe, cu Cuvânt către un tânăr confrate, colaborarea la Contemporanul (serie nouă din 15 septembrie 1946), revistă în care scrie cu o oarecare regularitate până în 1957, când apare ultima polemică din cariera sa, de această dată cu Simion Alterescu, cel din urmă articol fiind intitulat Scrisul nu­l angajează (nr. 546/22 martie 1957).
    ianuarie. Scrie „Addenda“ la Falsul tratat pentru uzul autorilor dramatici.
    4 aprilie. Se căsătorește cu actrița Eugenia Marian, avându­i ca martori pe Al.Rosetti și Maria Botta. 21 iunie. I se naște primul fiu, Camil­Aurelian.
    17 noiembrie. Începe colaborarea la Fapta (director: Mircea Damian) cu articolul „Intelectuali, spre stânga“, întâi cu rubrică zilnică, apoi sporadic.
    1948 – ianuarie–octombrie. Studiază frenetic documente istorice și scrie piesa Bălcescu, pe care o citește la Teatrul Național din București, în fața directorului Zaharia Stancu și a actorilor în 20–21 octombrie 1948, după care încep repetițiile (ades întrerupte) sub conducerea autorului.
    Devine membru al Academiei R.P.R.
    25 octombrie–17 martie 1949. Repetă piesa Bălcescu în calitate de regizor, la 17 martie conducerea repetițiilor fiind preluată de Sică Alexandrescu.
    1949 – 15 aprilie. Premiera piesei Bălcescu, cu Mihai Popescu în rolul titular (o mare creație după părerea unanimă a publicului și a criticilor). În distribuție: Tantzi Cocea, Titus Lapteș, Ion Finteșteanu, Valeriu Valentineanu, Eugenia Marian, Al. Critico, Marcel Anghelescu, Gh. Ciprian, Al. Giugaru ș.a.
    Primește pentru piesa Bălcesu, apărută și în volum, „Premiul de Stat pentru dramaturgie“.
    mai. Este evacuat, împreună cu familia sa, din apartamentul 57 al imobilului din Calea Victoriei 63–69 de portărei, „la stăruința reclamantei Societatea Anonimă Minieră MICA, devenită după naționalizare Centrala Auro­argintiferă și a Metalelor Neferoase“. Se mută în strada Brezoianu la numărul 52.
    1950 – 6 mai. I se naște al doilea fiu, Octavian­Eugeniu.
    iunie. Apare volumul de nuvele Turnul de fildeș, la Editura pentru Literatură și Artă, cuprinzând: Turnul de fildeș, Moartea pescărușului și Mănușile.
    octombrie. Începe documentarea pentru romanul de mari proporții "Un om între oameni". În biblioteca sa au rămas mii de fișe legate de această documentare. Pierdute, majoritatea, câte mai există se află la Muzeul Literaturii Române și la Biblioteca Academiei (Secția manuscrise).
    1952 – ianuarie. Începe redactarea romanului "Un om între oameni", din care se publică fragmente în Viața românească în cursul anu- lui 1953.
    1953 – 6 ianuarie. La Teatrul Național din Cluj, Bălcescu, regia: Marius Oniceanu; decoruri: Mircea Matcaboji; costume; Eliza Urcan. Cu: Mihail Lapteș Dorna (Bălcescu), Constantin Anatol (Arăpilă), Mircea Bașta (Damian Tabacul), Gheorghe Busuioc, Maria Comșa, Gheorghe Cosma, Maria Cupcea, Viorica Dumitriu, Octav Enigărescu, George Ferra, Aurelian Gheorghe, Cristea Hristea, }tefan Moisescu, Cornel Sava, Valeriu Ilie Suchi, Ion Tâlvan.
    1954 – ianuarie. Apare volumul I din Un om între oameni.
    martie. ține o comunicare la Institutul de matematică al Academiei R.P.R., intitulată Despre o matematică angajată și o geometrie condițională, care este o întoarcere, după ani, la studiul matematicii început în anii ’40.
    22 aprilie. Este sărbătorit și decorat cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani.
    1954–1955. Scrie vol. II la Un om între oameni.
    Scrie scenariul cinematografic Bălcescu, ale cărui variante au fost în număr de 10, de la a treia încolo intervenind cu texte proprii o serie de alți autori.
    1955 – 29 mai. ține o conferință despre prietenul și discipolul său Mihail Sebastian, la 10 ani de la dispariția acestuia. iunie. Apare vol. II din romanul Un om între oameni și, cu sumele încasate de la cele două volume, își cumpără o casă în București pe Aleea Gaillac nr. 3, acum Aleea Camil Petrescu.
    Vara. Elaborează Note despre teoria studiului matematicii prezentate de pe poziția unui teoretician al științei, în genere. Toamna. ține o comunicare la Academia Română despre Matematica axiologică.
    noiembrie. ține o cuvântare la „Conferința cadrelor artistice și de conducere din teatrele dramatice“, din care s­au păstrat doar câteva notații revelatoare pentru nemulțumirea dramaturgului față de starea instituțiilor teatrale și repertoriul lor. 1955–1956. Lucrează la vol. III (neterminat însă) din romanul Un om între oameni, care apare postum.
    Scrie piesa Caragiale în vremea lui, din care apar fragmente în revista Viața românească, în 1957.
    Scrie poemul eroicomic pentru copii Papuciada sau povestea despre armata viteazului Papuc, dar, deși avea contract cu Editura Tineretului, cartea e respinsă, deoarece „personajul negativ“ era Urs și s­a considerat că trimiterea este la U.R.S.S. Apar fragmente doar în Viața românească în același an, iar volumul s­a publicat postum.
    martie. Cu ocazia reeditării romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, autorul scrie o lungă prefață autobiografică, intitulată Cuvânt după un sfert de veac.
    1 aprilie–1 mai 1957. Înființează și conduce, în calitate de președinte al colegiului de redacție, revista Teatrul, în care publică importante articole de teorie teatrală. Primul articol: „Obiectivitate-­obiectivism“.
    octombrie. Apare volumul Nuvele în Editura de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA), cuprinzând titlurile: Cei care plătesc cu viața, Mănușile, Moartea pescărușului, Turnul de fildeș, Un episod, nuvele la care autorul face completări față de edițiile anterioare.
    1957 – martie. Apare un volum de Versuri, ultimul îngrijit de scriitor, volum antologic, însoțit de o postfață a autorului și o prefață de Georgeta Horodincă (ESPLA). Spre sfârșitul anului, apare și traducerea în limba franceză a romanului Un om între oameni (la Editions en langues étrangères – București), efectuată de Aurel George Boișteanu, singura traducere la care autorul a putut urmări o parte din text.
    marți, 13 mai, orele 23,20’. Se stinge din viață la București.
    După dispariția scriitorului, apar nenumărate ediții de inedite și reeditări, dar cea mai importantă rămâne seria Opere, 6 volume, îngrijite de Al. Rosetti și Liviu Călin (Editura Minerva), întreruptă și ea de dispariția celor doi.

    "

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.97 Seconds