Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 93 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Legislatie: Aurora Mihacea. Culpa negationismului. Abordarea figurata. Partea a II-a
    Scris la Saturday, July 07 @ 19:34:11 CEST de catre asymetria
    Lecturi critice
    Sub titlul Abordarea figurată , Aurora Mihacea continuă analiza problemelor de logica elementară pe care le implica definițiile extensive si figurate ale conceptului de Holocaust, așa cum sunt ele formulate și aplicate de diverși experți, independenți sau nu, în relație cu realitatea, cu istoriografia și cu politica. Este evident că aceste definiții au un caracter politic, sunt adaptate, prelucrate și reformulate, de unde și incoerența lor logică, în funcție de anumite necesități, exterioare tragediei comunitații evreiești și destinului ei uman în sine.
    Invităm cititorii la dezbatere. Precizăm că nu așteptăm opinii formulate ad-hoc, de care forumurile presei românești sunt pline, cu violențele lor verbale intolerabile și mai ales perfect anonime, deci iresponsabile, ci contribuții reale la dezbatere juridica, științifică și istorică.
    Dan Culcer

    CULPA NEGAȚIONISMULUI (II)

    Abordarea figurată

    În ceea ce privește pronunțarea verdictului de negaționism adus unui autor sau altuia, consider că solicită multă prudență, întrucît un text poate fi uneori un teren în care nimic nu este ceea ce pare a fi. Iată, așa cum am demonstrat, textele lui Paul Goma nu sunt negaționiste deși la o citire superficială ar putea părea așa, în timp ce textele lui Andrei Oișteanu, autor ce nu poate fi bănuit sub nici un motiv de negaționism, creează multe semne de întrebare. În plus, deși ambii autori au în ceea ce privește tragedia evreilor români din anii 40 opinii diferite privind termenul care o desemnează, există totuși un aspect extrem de important al acestui dureros subiect de reflecție asupra căruia par a fi de acord. Voi detalia.

    Holocaust “la figurat”

    Potrivit lui Andrei Oișteanu, termenul de Holocaust nu trebuie folosit „la propriu”, iar cum „tertium non datur”, ar însemna că se impune folosirea termenului la figurat; citez: “Sunt comentatori, însă, care în mod eronat consideră termenul la propriu. O greșeală generatoare de confuzii, uneori intenționată” (1).
    Voi reaminti ce spune DEX-ul despre cuvîntul “figurat” și despre sintagma “la figurat”:
    „figurat,-ă, figurați, figurate (despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor), întrebuințat în alt sens decît cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. (Substantivat n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu.” (2) . Dar, sensul „propriu”, caracteristic termenului de Holocaust, este acela de exterminare obținută prin ardere...Iar sensul figurat cerut s-ar obține prin eliminarea notelor caracteristice acestui termen, respectiv prin eliminarea notei distrugere prin ardere, ca și a notei de distrugere totala.
    Într-un sens deosebit ...cît de deosebit? Înțeleg că este normal să se facă abstracție de modalitatea în care s-a comis Crima; indiferent cum, prin ardere sau în alt mod, tot de crimă – curmare a firului vieții- vorbim. Pînă unde poate merge însă figurarea acestui termen? Noul sens, poate merge pînă la eliminarea notei care arată cantitatea cvasi-totală a distrugerii, adică pînă la eliminarea notei de exterminare?

    Critica Definiției Senatorilor

    În 2002, a fost formulată de către Comisia de Cultură a Senatului, următoarea definiție termenului de Holocaust: “exterminarea sistematică în masă a evreilor europeni în lagărele de exterminare naziste, în timpul celui de-al doilea război mondial ”(3).
    După cum se poate vedea, aceasta este o definiție centrată pe nota esențială a Holocaustului, aceea de exterminare; Andrei Oișteanu reacționează prompt, specificînd: necesitatea incriminării prin definiție și a aliaților statelor naziste; necesitatea cuprinderii și a etniei rrome în definiția termenului de Holocaust; distincția între lagărele de exterminare și lagărele care nu erau “propriu-zis” de exterminare (4); totuși, acolo au murit oameni… să înțelegem că Andrei Oișteanu ne propune să le gîndim ca pe niște lagăre de exterminare „la figurat”? Apoi: aceste lagăre care nu erau “propriu-zis” lagăre de exterminare, deduc din context că le mai numește și ”lagăre antonesciene”(5) ; corect ar fi fost ca Andrei Oișteanu să ne lămurească, de vreme ce tot a făcut o comparație între cele două tipuri de lagăre - lagăre naziste și lagăre care nu sunt “propriu-zis” de exterminare -, care sunt deosebirile esențiale dintre ele pe linia dimensiunilor exterminării deoarece ne transmite ideea că acestea sunt deosebiri importante de vreme ce numirea lagărelor de exterminare naziste nu le include și pe cele care, nu sunt „propriu-zis lagăre de exterminare” cu toate că, o altă autoritate în domeniu, M. Shafir, susține la pag 63 a cărții sale ( 6), că România împărtășea “credo-ul ideologic nazist” și precizează că era un stat care prin acțiunile sale a participat la crimă.
    Poate că autorii A.Oișteanu și M. Shafir ar trebui să lămurească aspectul: a fost sau nu România stat nazist? Și asta în ce perioadă – în perioada Statului Național Legionar, sau în toată perioada în care Ion Antonescu s-a aflat la putere? Poate mi se va spune că pun întrebări fără rost, dar, este posibil să ni se explice că România a fost stat nazist „la figurat”, așa că întrebarea nu este chiar de prisos...).

    Contradicția fundamentală a unui text

    Nu pot să nu remarc contradicția în care se zbate acest text al lui A. Oișteanu : pe de o parte, datorită « situației atipice » a României unde a supraviețuit anilor 40, o parte a comunității evreiești - aflăm din cartea lui Teșu Solomovici (7)că în mai 1945 rămăseseră în viață jumătate din 810 mii de evrei romani existenți în 1940, iar Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru studiul Holocaustului din România , este una din sursele de bază ale acestui autor -, situație ce ar putea fi « speculată de negaționiști », ni se cere să nu luăm la propriu, să nu punem accentul pe cele două note din conținutul termenului de Holocaust, să nu gîndim termenul de Holocaust « la propriu », ceea ce înseamnă, altă posibilitate neexistînd, să gîndim termenul în sensul figurat, să facem abstracție de exterminare....Pe de altă parte, ni se cere să introducem persecuțiile în definiția Holocaustului pe lingă exterminarea la care au fost supuși evreii și rromii...Ceea ce înseamnă păstrarea notei de exterminare din conținutul termenului. Adăugați la aceasta și faptul că mai toate lucrările care abordează tematica Holocaustului românesc ale cunoscutului antropolog, scot în relief nota de exterminare.

    Teoria etapei precedente, punct de întîlnire între A.Oișteanu și Paul Goma…

    Criticînd definiția senatorilor, A.Oișteanu spune, citez: “ În fine, ca și Gulagul, Holocaustul, este un fenomen complex, cu implicații politice, juridice, sociale și morale. După părerea mea, acest termen nu acoperă semantic doar „exterminarea evreilor”, ci și măsurile care au precedat-o și au pregătit-o și au făcut-o posibilă: discriminarea prin lege, pierderea drepturilor civile, destituirea din funcții, confiscarea proprietăților, emigrarea forțată, stigmatizarea cu stea galbenă, ghetoizarea, deportarea în lagăre... “ (8).
    Conform spuselor lui A.Oișteanu: persecuțiile, ghetoizarea, deportarea, fac parte dintr-o prima etapă, precedentă, pregătitoare a etapei exterminării evreilor („măsurile care au precedat-o și au pregătit-o și au făcut-o posibilă”), deci a Holocaustului, căci măcar aceasta este caracteristica ce dă unicitate Holocaustului, exact cum susține și M.Shafir, exterminarea evreilor indiferent de ce ar fi optat aceștia în plan politico-ideologic...
    Dacă este așa cum spune A Oișteanu, atunci, etapa precedentă – in care sunt cuprinse persecuțiile, ghetoizările, deportarile, ar fi altceva decît ”exterminarea evreilor” (adică decît Holocaustul), implicînd un alt nivel de culpă; dacă este așa, atunci, această teorie a etapei precedente a Holocaustului ce reiese din textul lui A.Oișteanu, este locul de întîlnire cu Paul Goma care recunoaște persecuțiile, deportările evreilor și țiganilor „doar pentru că erau evrei, țigani” înTransnistria, dar nu consideră că termenul de Holocaust este adecvat descrierii lor.

    Negaționism prin sensul propriu: culpa Comisiei Senatoriale.

    În concluzie, A.Oișteanu constată că definiția acestei Comisii neagă Holocaustul din România și acuză Comisia Senatului de negaționism deși aceasta definește Holocaustul la propriu, ca fiind exterminare a etniei evreiești în lagărele naziste; apar însă semne de întrebare deoarece, pe de o parte, dacă România era prin „credo-ul” ei și prin acțiunile sale, un stat nazist (considerat așa chiar și „la figurat” de vreme ce această abordare figurată este recunoscută de specialiștii domeniului), atunci, menționarea apartenenței lagărelor în definiția senatorilor, nu avea cum exclude România, iar crearea unei definiții speciale pentru a include și state ca România înseamnă că România nu era un stat nazist, nici măcar „la figurat” ; pe de altă parte, dacă lagărele din Transnistria, și aici nu îmi permit decît să îl citez pe A.Oișteanu, nu erau “propriu-zis”lagăre de exterminare”… atunci este posibil ca aici să nu fi avut loc - citez acum din definiția Comisiei Senatoriale -,”exterminarea sistematică în masă a evreilor europeni” ca în lagărele naziste și așa se justifică cerința unei precizări pe linia dimensiunilor exterminării, a unei diferențe între statele naziste și România din acest punct de vedere. Altfel, de ce ar fi protestat A. Oișteanu împotriva acestei definiții acuzînd senatorii de negaționism? ).

    Paradoxul extinderii prin retractare

    Cerința gîndirii la figurat a termenului de Holocaust, este de fapt....o retractare, căci, este o retractare atunci cînd, după ce aduci acuze la propriu pentru pogromuri, masacre, pentru pieirea și asasinarea unui mare număr de oameni nevinovați în Transnistria, ajungi să ceri incriminarea, încadrarea la termenul de Holocaust a realității istorice ”atipice” a României (9)nu în baza exterminării „la propriu”, ci a exterminării la figurat.
    Pe cale figurată , este realizată concomitent o retractare în privința faptelor la propriu (căci, înțelegem din textul lui A.Oișteanu, la propriu nu a fost exterminare a întregii etnii, citez : „Cum comunitatea evreilor din România Mare nu a fost distrusă în totalitate...” (10), fapt confirmat si de Teșu Solomovici care ne spune că în mai 1945 rămăseseră în viață jumătate, dintr-un număr de 810 mii de evrei români existenți înainte de Diktat (11), dar, tot pe cale figurată este realizată și o extindere a culpei: deși la propriu nu s-a înfăptuit exterminarea întregii comunități, iertat să-mi fie pleonasmul, ni se cere pe linie figurată (făcînd abstracție de nota de distrugere totală) să considerăm că s-a produs exterminarea intregii etnii, căci asta înseamnă totuși termenul de Holocaust în percepția majorității cititorilor; în plan juridic, atunci cînd s-ar impune condamnarea unei persoane pentru că nu ar recunoaște adecvarea termenului de Holocaust datorită extinderii, este îngreunat actul de justiție căci el însuși, actul de justiție, produce sentințe exact pentru ceea ce s-a făptuit la propriu si nu in baza a ceea ce se consideră ca ai facut la figurat

    Întrebare pentru sesiunea de examene a magistraților: este posibil ca pentru o culpă să se folosească prin Lege în Codul Penal, un termen „la figurat”? Culpa nu trebuie clar delimitată prin termeni preciși?

    A. Oișteanu versus M Shafir....?

    Din punctul de vedere al realității istorice, prin suferința îndurată în țările europene în epoca respectivă, poporul evreu și-a descris tragedia trăită folosind pe bună dreptate termenul de Holocaust . Dar folosirea la figurat a termenului ar putea fi permisă din punct de vedere logic și istoric deopotrivă, doar dacă păstrează nota esențială din conținutul propriu al termenului de Holocaust și anume aceea de exterminare a Subiectului Comunitar.
    Astfel, sensul figurat al termenului de Holocaust rezultă din faptul că se face abstracție de cea de-a doua nota, cea de distrugere prin ardere; în fapt, pieirea atîtor vieți, indiferent pe ce cale ar fi provocată, este la fel de gravă. Dar, nota de exterminare a Subiectului Comunitar, nu poate fi eliminată din conținutul termenului de Holocaust, această notă este acel invariabil pe care folosirea figurată a termenului trebuie să o păstreze în mod obligatoriu. În caz contrar, nu am mai avea de a face cu termenul de Holocaust ci..cu un alt termen, numai cu termenul de Holocaust, nu. În plus, „extirparea” notei de „exterminare”, obținută la vorbitorii limbii române cu ajutorul termenului „anihilare” ca substitut pentru termenul de „exterminare”, face imposibilă veridicitatea a ceea ce M Shafir, mergind pe urmele lui Yehuda Bauer, susține a fi singularitatea Holocaustului, unicitatea sa: intentia totalitații privind exterminarea evreilor indiferent ce anume ar fi gîndit aceștia, indiferent de ideologia pe care aceștia ar fi adoptat-o sau ar fi simulat că o adoptă.

    Confuzia

    Este adevărat însă că uciderea și a unui singur om, este o culpă extrem de gravă, pieirea unui om fiind o pierdere uriașă; dar, într-un asemenea caz, este vorba de un alt plan -cel al individului- și de un alt termen, cel de “omor”.Să nu confundăm deci planurile: termenul de “omor”, desemnează acțiunea de luare a vieții exercitată asupra Subiectului Individual, pe cînd termenii de Holocaust și Exterminare, desemnează acțiunea de curmare a vieții exercitată asupra Subiectului Comunitar, ceea ce implică un nivel de periculozitate și culpă diferit, de alt tip. Cele două planuri nu se confundă nici faptic și nici juridic și cea mai bună dovadă este faptul că, dacă în cazul individului mai pot fi găsite circumstanțe atenuante, în cazul exterminării cvasi-totale a unei întregi comunități, acestea sunt greu de invocat.
    (precizare: abordarea figurată a termenului de Holocaust, impune abordarea figurată a termenului deEexterminare, care, dacă înseamnă distrugere a Întregului „la figurat” înseamnă distrugere numai a Părții la propriu...Deci precizarea „exterminarea întregii etnii”, nu mai este un pleonasm).

    Aurora Mihacea

    Bibliografie

    1. A.Oișteanu, HOLOCAUST.ÎNCERCARE DE DEFINIRE, Lumea Libera, New York, nr770 - 4 iulie 2003, pag 7;
    2. Dex, HYPERLINK "http://dexonline.ro/search.php?cuv=figurat" http://dexonline.ro/search.php?cuv=figurat
    3. A.Oișteanu, „HOLOCAUST.ÎNCERCARE DE DEFINIRE, Lumea Liberă New York, nr770 - 4 iulie 2003, pag 7
    4. (A.Oișteanu, „HOLOCAUST ÎNCERCARE DE DEFINIRE”, Lumea Liberă New York, nr 770 - 4 iulie 2003, pag 7. Citez „Definiția comisiei senatoriale se referă la uciderea evreilor doar “în lagăre de exterminare”. Or, la definirea Holocaustului trebuie considerată nu numai exterminarea în lagăre ci și orice altă formă de decimare practicată de autorități, așa cum a fost cazul în România în perioada : deportările în Transnistria (unde nu erau propriu-zis ”lagăre de exterminare”), masacrele din orașe (Dorohoi, București, Iași, Odessa), “trenurile morții”etc.
    5. A.Oișteanu, „HOLOCAUST ÎNCERCARE DE DEFINIRE”, Lumea Liberă New York, nr 770 - 4 iulie 2003, pag 7. Citez” “ Se menționează”lagărele naziste” nu și lagărele antonesciene (unde evreii deportați au murit în masă ca urmare a supunerii la un crunt regim de exterminare prin frig, foame, boli, epuizare etc) sau masacrele la care a participat armata română (Dorohoi, Odessa), sau armata, poliția și jandarmeria română (Iași, „trenurile morții”) sau milițiile legionare (București, etc) .”
    6. Michael Shafir, „Între negare și trivializare prin comparație. Negarea Holocaustului în țările postcomuniste din Europa Centrală și de est”, Editura Polirom, 2002, pag 63;
    7 Teșu Solomovici, "Istoria Holocaustului din România", Editura Teșu, București, 2005,vez și Teșu Solomovici, „Holocaustul Asimetric”, „Ziua”, sîmbătă 21 mai 2005, dosare secrete, pag I-III
    8. A.Oișteanu, HOLOCAUST.ÎNCERCARE DE DEFINIRE, Lumea Libera, New York, nr770 - 4 iulie 2003, pag 7;
    9. Idem;
    10 Idem.
    11 Teșu Solomovici, „Holocaustul Asimetric”, „Ziua”, sîmbătă 21 mai 2005, dosare secrete, pag I-III
    Associated Topics

    Memoria


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.61 Seconds