|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 64 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Eseuri: Titus Filipas. Curriculum pentru Scholomance Scris la Sunday, January 28 @ 10:15:09 CET de catre asymetria |
Titus Filipas scrie "Cuvântul Scholomance nu conține nimic înfricoșător, e chiar o spunere foarte blândă, o 'școală de divinație', iar ca să nu îl contrazic prea tare pe Arminius, aș augmenta printr-o 'școală a solomonarilor'. Când vorbim despre solomonari ne întâlnim cu Mihail Sadoveanu. Și nu numai aici : pe calea de apă urmată pe Siret în sus, până la întâlnirea cu gura de vărsare a Bistriței, tensiunea tristă din 'Dracula' se îngemănează cu aceea din 'Venea o moară pe Siret'. În secolul XVI, o Schola Latina cu mulți savanți din Occident fusese înființată de către Despot Vodă la Cotnari, în acea Moldova latină brăzdată de Siret. Oamenii de rând să-i fi văzut pe învățați drept 'solomonari', iar Scholomance să se afle în acest 'tărâm al solomonarilor', adică departe de Hermanstadt ? Mai multe decât ne spune Arminius, despre alchimia din tărâmul solomonarilor putem afla citind textele rămase de la Vasile Lovinescu, și pe care editura 'Rosmarin' le-a editat, într-un remarcabil efort de aducere la lumină a spiritualității românești ezoterice. Cineva constata la un moment dat, cu sinceră și entuziastă uimire, asemănarea dintre atmosfera lumii transfigurate dintr-un roman SF al scriitoarei Ursula LeGuin și aerul de livadă înflorită al bine-cunoscutului 'La Medeleni'. Am semnalat și noi prin această modestă contribuție, ce pare doar a fi teologică și sanguină, intersecția drumurilor literare ale lui Bram Stoker, Zaharia Stancu, Mihail Sadoveanu și Vasile Lovinescu pe tărâmurile vechii Dacii. Acolo văd arzând torțe, însă-i greu de crezut că vor fi înălțate vreodată și troițe. Curriculum pentru Scholomance "Este ajunul sărbătorii Sfântului Gheorghe. Nu știi că în noaptea asta, când ceasul va bătea miezul nopții, toate lucrurile rele de pe lume se vor arăta?" Bram Stoker, "Dracula" Nu exista vreun motiv aprioric să citesc cartea lui Bram Stoker, dacă nu era cumva și prejudecată împotriva ei, indusă de seria necontenită a filmelor 'ieftine' inspirate de textul romanului. Însă Dracula Park, proiectul economic cu valoare adăugată incertă și impact ambiental sigur, m-a lansat într-o cursă pentru dezlegarea enigmelor. Și am descoperit în ce măsură romanul e deasupra filmelor. Din datele biografice, am înțeles că Bram Stoker a studiat matematicile, însă n-a ajuns profesor de mate, ci scriitor ; un drum inițiatic asemănător va fi urmat de Alexandru Soljenitzîn. Textul romanului 'Dracula' poate fi enunțul unei probleme, autorul propune căutarea unei soluții, sau cel puțin a grilei pentru lectura unui mit. Dintru început, cititorul e avertizat că autorul știe mult mai multe decât dezvăluie într-un mod direct. Să luăm din capitolul întâi al cărții excerptul referitor la traversarea Dunării peste podul dintre Buda și Pesta: “the most western of splendid bridges over the Danube, which is here of noble width and depth, took us among the traditions of Turkish rule”; romanul a apărut în 1897, iar extraordinarul pod de la Cernavodă fusese inaugurat în 1895. Mi-am pus și eu aceeași întrebare, ca atâția alți cititori înaintea mea: De unde și până unde legătura dintre arhipelagul britanic, unde și-a scris Bram Stoker cartea și unde în bună măsură curge acțiunea ei, și Transilvania ? Într-o vară, un prieten de la Oxford, de care mă legau niște interese științifice pe teme de evapotranspirație, anunțându-l că am renunțat la o campanie de măsuratori pe câmpia nisipoasă din sudul Olteniei pentru că am ales să merg împreună cu familia în Masivul Vlădeasa, în Transilvania, tărâm care, am insistat eu, nu-i țara sumbră descrisă în cartea de groază a lui Bram Stoker, mi- a revelat că și el a călătorit special în Transilvania, imediat după '89 , pentru că a vrut să vadă ținutul unde se află sursa credinței sale și a părinților săi, întrucât este un membru al bisericii unitariene. A adăugat că nu a putut exclude Sighișoara din itinerarul său, chiar dacă, a subliniat, nu în căutarea originilor lui Dracula, ci a splendidului oraș medieval. Așa am aflat că instituția bisericii unitariene s-a născut în veacul XVI în Transilvania, iar simbolul ei distinctiv este 'caliciul', cupa cu sânge, unde au fost adunate picăturile din arterele lui Isus Christos chinuit pe cruce. Aici apare o discordanță, ca să nu spunem o ciudățenie. În timp ce pentru noi, creștinii ortodocși, Domnul Isus Christos este Mântuitorul, pentru unitarieni, care nu recunosc Sfânta Treime, Isus Christos este un om obișnuit, un om cu un comportament înălțător și într-adevăr exemplar pentru oricare altă ființă umană, însă El Însuși, în dogmatica unitariană, o ființă umană până la capăt și pentru totdeauna. Dacă instituția bisericii unitariene se naște în Transilvania, totuși textul fundamental de dogmatică unitariană, 'De Trinitatis Erroribus' , nu a fost scris de un ardelean, ci de un spaniol, Miguel Servieto, considerat a fi originar din Villanueva, la mai puțin de o sută de kilometri de Zaragoza, în provincia Aragon. Personajul acesta renascentist din secolul XVI este atât de important pentru cultura europeană, încât era citat chiar și în cărțile publicate la noi în vremea comunismului, dar nu sub numele său adevărat, nici sub cel latinizat, Michaelum Servetus, ci în varianta franceză, Michel Servet; amintindu-se, obligatoriu, condiția sa de 'martir', om de știință ars pe rug pentru descoperirile sale revoluționare. Într-adevăr, Michael Servetus se încadrează și el în acel standard renascentist al intelectualului om universal, să-i cităm specializările? fie, într-o primă parte să dezvăluim că a fost un geograf, re-editor al 'Geografiei' lui Ptolemeu Claudii Ptolemaei Alexandrini geographicae enarrationis", pentru prima oară însoțită de comentarii științifice pertinente, apoi un cosmograf și un astrolog inspirat, desigur, nu și în ceea ce privește prezicerea destinului propriu! să-l amintim ca specialist în științele juridice pe care le-a studiat, la îndemnul tatălui său, în Franța, la Toulouse. Dar după citirea Bibliei, la vârsta de optsprezece ani, interesul său intelectual se focalizează pe studiul amănunțit al textului Cărții Sfinte. Abandonează intenția avocaturii și notariatului, în fapt nu îl va mai întâlni pe tatăl său, notar regal, niciodată, și-l va însoți pe părintele Juan de Quintana, confesorul tânărului împărat Carol Quintul, până la Bologna, unde va asista la ceremonialul religios în care papa Clement al VII-lea pune pe țeasta lui Carol coroana de fier a Lombardiei și coroana Sfântului Imperiu Roman. Mai târziu, acel Quintana, primul sfătuitor spiritual al lui Miguel, va dobândi o putere nemăsurată asupra dreptului însuși de existență a cărților în imperiul lui Carol Quintul. Din fericire, după bătălia de la Mohaci din 1526, despre care contele Dracula vorbește cu atâta entuziasm: „...after the battle of Mohacs, we threw off the Hungarian yoke", această putere asupra dreptului la viață a textului tipărit nu se extindea și pe teritoriul Transilvaniei. Circumstanța respectivă avea să joace rolul ei în apariția cultului unitarian. Pentru a căpăta dreptul să practice medicina ca mod de a-și câștiga existența, Michel Servet studiază arta vindecării la Universitatea din Montpellier (unde, câțiva ani mai târziu, va învăța o persoană ce va domni pe tronul Moldovei sub numele Despot Vodă, cel care va pune temeliile mitului draculian Scholomance) și Universitatea din Paris, devenind profund cunoscător al operei fiziologului antic Gallenus, medicul personal al împăratului Marcus Aurelius, lipsind totuși din Câmpia Panoniei când cezarul a murit. Servetus a descoperit, poate mirat, o inadvertență în fiziologia teoretică a lui Gallenus, pentru rezolvarea căreia a trebuit să efectueze nenumărate disecții pe cadavre, deslușind felul cum circulă în realitate sângele în arterele și venele omului. Astfel, depășindu-l pe Gallenus, Michel Servet e creditat cu descrierea 'circulației mici' a sângelui, mersul sângelui de la inimă la plămâni și înapoi. Ceilalți medici credeau, urmându-l în litera textului pe Gallenus, că sângele venos, –de un roșu mai întunecat decât sângele arterial, iar realizatorii de filme acordă o atenție deosebită respectării acestor detalii atunci când înfățișează scene cu vărsare de sânge–, ar fi produs în ficat și circulat în ventriculul drept al inimii; de acolo ar fi trecut, ca și cum peretele interior al cordului ar avea o porozitate extraordinară, în ventriculul stâng al inimii, unde își ameliora calitățile primind 'căldura', fiind distribuit apoi către periferiile corpului, în asa-numitul 'model centrifugal' al circulației sângelui. În textul său ce era în primul rând un discurs teologic, "Christianismi restitutio", Servetus afirma, într-o manieră cât se poate de clară, că sângele trece prin plămâni, unde primește un 'spirit vital' de la aerul inspirat, ceea ce înseamnă arterializarea sângelui în contact cu plămânii, apoi este direcționat către ventriculul stâng, de unde lucrul cordului îl distribuie către periferiile corporale. Deorece Michael Servetus era o figură minoră în viața Universității, iar interesul său principal era focalizat spre teologie, opera lui de pionierat în fiziologia umană a rămas în general necunoscută. După o sută de ani, în Marea Britanie, doctorul William Harvey va redescoperi aceeași circulație a sângelui ca și Servetus, doctrinarul unitarian. Știa Bram Stoker acest lucru? Cred că da. Arestat de Inchiziția catolică pentru opiniile sale, Miguel Serveto reușește totuși să fugă, și socotește că ar fi mai sigur pentru el să se refugieze în Elveția, la Geneva, unde predica, împotriva doctrinelor bisericii catolice, un important lider al Reformei, Jean Calvin. Cu acest personaj, Servetus întreținea chiar o asiduă corespondență secretă, pe teme ținând de dogmatica Sfintei Treimi. Ceea ce nu cunoștea Servetus, și ar fi fost salvator pentru el să știe, era faptul că delațiunea către Inchiziția Sfântului Scaun fusese făcută de un individ aflat în anturajul apropiat lui Calvin. În plus, se pare că implacabilul moralist din Geneva nu era și un as în arta argumentației logice, astfel că a ales să sfârșească dialogul său contradictoriu cu Servetus prin punerea acestuia în atenția judecătorilor sindici. Care au hotărât să fie ars pe rug. Sentința a fost executată pe 26 octombrie, anul 1553. În urma indicațiilor lui Quintana, cartea 'cea mai pestilentă' a lui Servetus fusese prohibită atât de riguros pe teritoriul imperiului, încât atunci când judecarea lui Servetus pentru erezie a trebuit să capete o formă bazată pe dovezi incriminatorii, doar cu foarte mare greutate a mai putut fi găsit un exemplar al lucrării 'De Trinitatis Erroribus'. Din fericire, copiile cărții ajunse în Transilvania scăpaseră de persecuția lui Quintana. Oricum, după bătălia de la Mohaci, aflându-se între două imperii, Sfântul Imperiu Roman și Imperiul Otoman, Transilvania devine teritoriul unde înfloresc libertățile ce îndeobște sunt ofilite înlăuntrul imperiilor. Reformele luterană și calvinistă ajunseseră deja în Transilvania, iar unul dintre predicatorii cei mai fervenți era un fost preot romano-catolic, pe nume Francisc David, despre care biografii săi ne informează cu infinită candoare că era un maghiar născut dintr-un tată german și o mamă rusoaică. Jocurile de alianțe matrimoniale între diversele case regale ori princiare antrenează și mișcări ale suitelor ce însoțesc VIP -urile. Astfel că un medic italian, Giovanni Giorgio Biandrata, născut în anul 1516 la Saluzzo, în Piemont, este întâlnit în anul 1584 de ambasadorul domnului muntean Petru Cercel, aflăm aceasta din excelenta pagină creată de domnul Florin Stan: “La Curtea princiară de la Alba Iulia în vremea Bathoreștilor”. Doctorul Giorgio Biandrata studiase medicina tot la Montpellier, ca și Servetus, iar unul dintre colegii săi a fost François Rabelais. Medicul Biandrata ajunge în Transilvania, însoțind-o pe regina Isabella, născută în Italia. Giorgio Biandrata cunoștea extrem de amănunțit opera fiziologică și teologică a lui Michel Servet. De altminteri, el va retipări un fragment din "Christianismi restitutio" la Alba Iulia : De Regno Christi Liber primus. De Regno Antichristi Liber secundus. Accessit tractatus de Paedobaptismo, et circuncisione. Rerum capita sequens pagella demonstrabit. Ioan. 15. ver 14. Vos amici mei estis, si feceris quaecunq ego praecipio vobis. Albae Juliae. Anno Domini 1569". Astfel că Giorgio Biandrata chiar împărtășea în totalitate nu doar ideile fiziologice ale lui Servetus, ci și pe cele teologice. Lucrul acesta era bine cunoscut anturajului său din Italia, pe care a trebuit să o părăsească imediat după arderea pe rug a lui Servetus. Ajungând în anul 1556 în Transilvania, Biandrata remarcă imediat figura centrală a lui Francisc David în mișcarea religioasă de acolo. Biandrata este cel care îl indeamnă pe teologul transilvan să citeasca și să analizeze cu atenție argumentele din cărțile de dogmatică în limba latină ale lui Servetus, ceea ce ne arată că, din punct de vedere cultural cel puțin, și cred că numai în felul acesta poate fi definit omul, Francisc David gravita pe orbita latinității. Gândirea lui Francisc David evoluează până când îi dă dreptate lui Servetus împotriva trinitarienilor (să observăm că Bram Stoker era trinitarian în dublă conotație, și prin credință, și prin faptul că studiase la 'Trinity College', în Dublin). Astfel că, în biserica unitariană cel puțin, se consideră că Francisc David, în Transilvania, ajungând să fie primul predicator al ideilor spaniolului Miguel Serveto, marchează începutul toleranței religioase în Europa! Cât de puternic instaurată este această toleranță? Evenimentele din fosta Iugoslavie sunt atat de apropiate de noi! Să ne întoarcem spre timpuri europene mai frumoase. În 1903, deci în plină Belle Epoque, consiliul municipal al orașului Geneva ridică o stelă pe locul rugului unde s-a consumat, în viață fiind și pronunțând cuvinte pentru totdeauna memorabile, Michel Servet. Pe stelă se poate citi inscripția: "Fils respectueux et reconnaissants de Calvin, notre grand réformateur, mais condamnant une erreur qui fut celle de son siecle et fermement attachés à la liberté de conscience selon les vrais principes de la Réformation et de l'Evangile, nous avons élevé ce monument expiatoire". Dupa 350 de ani scurși de la acea abominabilă crimă, calviniștii genevezi, ce vor rămâne pentru toate timpurile niște persoane extrem de respectabile, refuzau să amintească numele lui Michel Servet! Prima predică în spirit unitarian a lui Francisc David, dezghiocând unui public transilvan uimit ideile lui Michael Servetus, marca una dintre acele faimoase 'ore astrale' ale Europei. 'Caliciul' unitarian cu sânge, transportat, cel puțin ca un simbol dacă nu într-adevăr ca un obiect real, chiar și contrafăcut, din Transilvania în tărâmul insular aflat în vestul Europei, nu are semnificația sfântă a Graalului, ci însemnătatea unei cupe obișnuite, care înainte de a conține sângele cu eritrocite normale al unui om supus la chinuri, poate că a conținut o băutură alcoolică. Gândurile acestea întortochiate puteau să-i vină unui connoisseur de vinuri dintr-o Irlandă aflată încă sub coroana britanică, privind la o cupă obișnuită de pe masa din fața lui, connoisseur care, transformându-se în 'degustător de cursă lungă', a putut-o asemăna la un moment dat 'caliciului' transilvan cu sânge? Cine poate fi întodeauna absolut sigur de sursele inspirației literare, și dacă aforismul 'in vino veritas' poate fi extins la orice băutură fermentată, cine ar avea curajul să îndepărteze într-un mod peremptoriu un astfel de gând despre sursa 'creației' mitului Dracula? Oricum, în materie de vinuri, Bram Stoker ni se dezvăluie ca un fin connoisseur, cel puțin așa ni-l imaginăm din felul în care descrie senzația pe care o produce pe limba eroului Jonathan Harker degustarea unui pahar de Golden Mediasch. Care millesime? Autorul ne lasă cu o anumită 'sete' asupra răspunsului. Să fie oare enunțul unei noi teme pentru cititor? Îndrăznesc să spun : 1894. Oricum, podgoria cea mai apropiată de Bistritza este Lechința, unde se produc numai vinuri albe, care prin învechire încep să semene, cel puțin la culoare, cu un amontillado, ingredientul central dintr-o povestire gotică a lui Edgar Allan Poe; fixat pe detaliile acelei povestiri, mă gândesc că Dracula e poate doar un alt Montresor, iar sângele un amontillado augmentat. Deși nicăieri în roman nu este amintit numele lui Vlad Tepeș, "The Impaler", totuși chiar titlul ne trimite direct la capitolul Drăculeștilor din istoria României ; primul dintre Drăculești, chiar Vlad Dracul, a fost aparținător al ordinului cavaleresc al Dragonului, înființat de un împărat Sigismund, prin concurență și opoziție cu ordinul cavaleresc al Sfântului Gheorghe, ni se explică. Dragonul simbolizeaza 'balaurul' ucis de Sfântul Gheorghe. Iconografia creștină timpurie îl înfățișează pe Sfântul Gheorghe ucigând balaurul devorator care amenința o fată (de împărat?). Să nu uităm că Bram Stoker publica într-o împărăție victoriană, iar Sfântul Gheorghe, 'the Dragonslayer', era, încă de pe vremea lui Richard the Lionheart, sfântul patron al Angliei. Din acest motiv el trebuia să fie până la capăt 'puritanically correct' cu interpretarea acestei iconografii. Dacă Dracula reprezenta balaurul ce trebuia învins pentru eliberarea fecioarei, să admitem că un modest doctor Van Halsing nu putea aspira la condiția de 'sfânt salvator'. Probabil că succesul enorm al romanului 'Dracula' se explică prin stilul scrierii lui Bram Stoker, el în permanență pare să sugereze mai mult decât spune: 'Într-o anumită noapte a anului, o flăcăruie albastră pâlpâie deasupra locului unde a fost îngropată o comoară', dar aceasta s-ar întâmpla, dezlegăm dintr-o lectură atentă a enunțului problemei, numai în noaptea de Sfântul Gheorghe. Deci iată, tot indirect, prezența Sfântului Gheorghe, pentru ca iconografia medievală amintită să fie completă și în romanul lui Bram Stoker. Întorcându-ne la primul excerpt, să adăugăm că Dunărea, însă nu doar tronsonul dintre Buda și Pesta, ci tot cursul dintre Moesia și Dacia, -în treacăt fie adăugat, Transilvania e definită tocmai în raport cu acest curs, separat de Carpații meridionali printr-o pădure ce i-a înspăimântat pe turci-, este prezentă în 'Dracula' tot la fel de mult ca și Carpații. Or, aflăm de la un scriitor dunărean, Zaharia Stancu, citim aceasta în romanul 'Desculț', prelucrând o temă a lor-ului popular care certamente nu venea din realismul socialist, că aceeași legendă a focului ce apare deasupra vechilor comori îngropate exista și în Câmpia Română, nu doar în Transilvania. Lupii apar în diverse episoade din romanul lui Bram Stoker, iar castelul înconjurat de păduri justifică prezența lor. Contele îi descrie aproape cu simpatia unui activist sincer și eroic de la 'World Wild Fund': "Listen to them, the children of the night. What music they make!". De pe un sit românesc al tradițiilor, aflam despre legătura dintre strigoi, lupi și sărbătoarea Sfântului Gheorghe: "În Noaptea Strigoilor, împarte prada, pentru iarna care începe, fiecărui lup. Tot în această noapte zămislește lupoaica pui, pe care îi fată în noaptea de Sfântul Gheorghe". Despre importanța sărbătorii de Sfântul Gheorghe, în ideologia autentică a țăranului român, am avut pe vremuri șansa să aflu mai multe de la un funcționar-activist cu probleme culturale lucrând la primăria de la Maglavit. Fusesem târât în această acțiune, ce era totuși până la un punct constructivă. În primul rând ea însemna o anumită participare a noastră la viața unei comunități, de asemenea oferea prilejul unor persoane de specializări științifice foarte diferite să comunice idei între ele. Îmi amintesc că am prezentat atunci, la căminul cultural de la Maglavit, în Dolj, o serie de diapozitive ale "Marii Pete Roșii" de pe planeta Jupiter luate de sondele Voyager trimise de NASA într-un fantastic drum în spirală prin sistemul nostru solar. Un medic specialist în cardiologie a comentat imediat acele fotografii, de 'turbulență în roșu' , printr-o replică oarecum mirată: "Domnule, dar seamănă cu imaginile din interiorul inimii!". Cu sociologul care analiza temele din rugăciunile lăsate în permanență la locul viziunii mărturisite de Petrache Lupu, am comentat 'Dacia hiperboreană', 'Europa liberă' difuzase o recenzie, lăsând totuși un semn de întrebare asupra numelui autorului, Vasile Lovinescu. La cina frugală, însoțită de un pahar din vinul nou, - nu-mi amintesc dacă era chiar a treia joi din noiembrie!-, activistul cultural ne-a povestit despre eforturile întreprinse de el pentru a resuscita ceremoniile țărănești de mare amploare și complicație ce aveau loc la Maglavit de ziua Sfântului Gheorghe. Era o tradiție din Câmpia Română a miracolului îngăduit în acea zi din an, miracolelele chiar explodau atunci și acolo într-o mare ceremonie țăranească, iar în opinia lui, numai pe fondul acelor tradiții a putut să apară credibilitatea 'fenomenului Petrache Lupu', în toată extensia sa. Își amintea că văzuse, mic copil, acele sărbători din sat iar inima lui era încă plină de ele. Detaliile ceremonialului, m-a asigurat el, erau extraordinar de complicate, iar bătrânii obosiți ai satului, câți mai supraviețuiseră, refuzau să participe la resuscitarea acelui pageant de la Maglavit, în urma unui ordin venit 'de sus', spunând că nu și le mai amintesc. Era poate sinceră confesiunea lor, la fel și confesiunea 'activistului', în fond un slujbaș onest al statului român despre care Constantin Noica presupunea, și pe bună dreptate, că ar putea exista în toate timpurile în care manifestarea naționalismului românesc este îngăduită. Știm că gândul lui Bram Stoker a trecut printr-o serie de oscilații înainte de a hotărî numele romanului care i-a asigurat celebritatea post-mortem. În mod neașteptat, prin traseul peste Mediterana și Marea Neagră al vasului 'Țarina Ecaterina', Transilvania căpăta și o conotație Outremer! După ce, la capătul croazierei, Dracula a fost învins sub semnul crucii, romanul s-ar fi putut numi foarte bine și „Pro Cruce Transmarina”. Mai constatăm că în roman conturul țării noastre e prezentat într-o geografie neobișnuită, cu Varna între granițe, aici autorul irlandez interpretând în felul său, dar în favoarea României, explozia inflaționistă a granițelor consecutivă păcii de la San Stefano, în care teritoriul Bulgariei crescuse la fel ca universul cosmologilor moderni, împins de o Rusie ce se iluziona că prin gonflarea Bulgariei putea să ajungă la Strâmtori. România primise după războiul din dubioasa „Independență”, pe care nici măcar n-o ceruse, ci fusese obligată, de Rusia și de alții, să o pretindă Imperiului Otoman ! Care au fost amănuntele secrete ale discuțiilor dintre miniștrii ruși și români ai anului 1878? Unul dintre refugiații din Cadrilater îmi povestea o legendă care circula în mediul lor, anume că Rusia ar fi cerut României să renunțe la cele trei județe din sudul Basarabiei restituite după războiul Crimeii, România primind în schimb teritoriul litoral de la Chilia până la Varna! Prima mențiune despre Varna apare în cartea lui Bram Stoker în capitolul 3. Așa cum aflăm din capitolul 25, Jonathan Harker et comp. străbat calea de la Paris la Varna într-un compartiment din Orient Express. Drumul din vestul Europei până la Varna era bine cunoscut de cruciații din vestul Europei. Varna este locul ultimei cruciade avortate, în 1444. Vlad Dracul, tatăl lui Dracula, a luptat și el în bătălia de la Varna, împotriva turcilor otomani, deși prima cruciadă fusese o ridicare a Europei împotriva turcilor selgiucizi. Este ciudat că, deși amintește bătălia de la Kossovo, din 1389, apoi pe aceea de la Mohaci, contele Dracula nu spune absolut nimic despre Varna! În bătălia de la Varna s-a creat, pentru imaginația publicului european, minunata poveste a unui rege tânăr și frumos, animat de nobile idealuri, care moare luptând împotriva forțelor răului. Era Vladislav I, regele polonez al Ungariei, pentru că în toate timpurile Ungaria a suferit de 'Penuria Hominum'. Cristalizarea efortului de eliberare a Bizanțului printr-o nouă cruciadă și o deturnare a luptei anti-husite a bisericii catolice, -amintim că o parte dintre husiții persecutați se refugiază în Moldova, urmașii unora dintre ei sunt acei 'Slovaks' menționați de Bram Stoker, iar cei care s-au romanizat au dat numele orașului Huși, într-un exercițiu de imaginație al localnicilor care îl înfuria pe Iorga -, fusese ințiată de cardinalul Giuliano Cesarini, mort și el la Varna. Cesarini fusese 'mânat în luptă' de proiectul ambițios al unirii bisericilor de la Roma și de la Nova Roma, despărțite după gestul insolent din 15 iulie 1054 al legaților papali ce depuneau pe altarul grandioasei biserici Sfânta Sophia, poate bolta civilizației pe această planetă, bula de excomunicare a patriarhului Constantinopulului. Marea Schismă nu a fost doar un act de necivilitate occidentală, ea a contorsionat tot atâta de nefiresc istoria cât și invaziile barbare! Bossuet admira inteligența și extraordinara putere intelectuală a cardinalului Cesarini, egalul marilor cărturari de la Constantinopol în disputele teologice. Și poate că nu doar strict teologice, ci îmbrățișând tot sistemul intelectual de atunci. Giuliano Cesarini a fost profesor la Universitatea din Padova, cursurile sale au fost audiate de Nicolaus Cusanus, cărturarul care formulează primul enunț științific al legii fizice a inerției și de asemenea arată un drum spre China peste Ocean, spunând că Pământul este rotund, știre încurajatoare pe care a aflat-o și Christofor Columb, ce a început să caute mijloacele pentru a porni la drum. Din fericire pentru europeni, dar din păcate pentru amerindieni, Cusanus nu a fost scutierul lui Cesarini și nu a murit în bătălia de la Varna. După cum n-a murit nici albanezul proapăt trecut la catolicism, faimosul Scanderbeg, a cărui forță în confruntarea brațelor încordate n-a avut efect asupra cavalerilor islamici. Într-o Varna românească, textul cărții lui Bram Stoker lasă impresia că în anul de grație 1897 exista un tren direct de la Varna la Galați! În capitolul 25 apare episodul de-a dreptul hilar : '"Când pleacă următorul tren spre Galați?", spuse Van Helsing adresându-se oricui. "La 6:30 mâine dimineață!" , sosește răspunsul prompt al doamnei Mina Harker'. Profesorul Van Halsing rămâne extrem de mirat de sursa, rapiditatea și acuratețea răspunsului. Mina explică de ce știa atât de bine orarul trenului: „I knew that if anything were to take us to Castle Dracula we should go by Galatz”; este interesant că mai există o localitate Galați chiar lângă Bistrița. Scholomance : Universitatea de magie neagră Pentru mine, cea mai mare enigmă pe care o formulează Bram Stoker e Scholomance : Universitatea de magie neagră, școala mult mai „de top” decât colegiul de vrăjitorie unde și-a dobândit învățătura Harry Potter ! Pentru că acolo se studia un trivium din care făcea parte și alchimia. În cartea lui Bram Stoker, profesorul Arminius de la Universitatea din Budapesta ne dă amanunte despre academia de magie din Carpați. Ea s-ar afla în munții de dincolo de Sibiu. Iar în textul englezesc, la douăzeci de cuvinte dincolo de Hermanstadt apare cuvântul pokol. [= iad în ungureste. N. ed.] Din aceeași rădăcină s-a format Pociovaliște, numele unei localități de la poalele masivului muntos Cozia, care din cele mai vechi timpuri se bucura de reputația de a fi un loc încărcat cu daruri mistice. Poate și datorită climei ; celebrul pentru noi Kogaionon, muntele sfânt al dacilor, identificat cu 'Sălbaticul', lângă care a fost clădită mănăstirea Stânișoara, este în primul rând un miracol climatic, mărturisit de caracterul aproape mediteranean al vegetației precum și de prezența scorpionilor... De altminteri întreaga zonă până la Hermanstadt e punctată cu mănăstiri și schituri, despre care știm că actualitatea lor este repetitivă, ele au fost înălțate pe temeliile altor biserici ori schituri, iar mergând înapoi pe firul definit prin periodicitatea distrugerii și reconstruirii se ajunge întotdeauna la niște vechi temple ori locuri sacre păgâne! În capitolul 4, Jonathan Harker găsește o grămadă de monezi de aur într-una din camerele castelului lui Dracula, 'gold of all kinds, Roman... , as though it had lain long in the ground' ( consecință a legii lui Gresham?). Oricum, aurul Roman avea garanția purității. Se știe că distrugerea cea mai mare a manuscriselor vechi de alchimie de pe teritoriul Imperiului Roman a avut loc din ordinul împăratului Diocletian, într-o înverșunare împotriva alchimiei. Moneda lui Diocletian, chemată aureus și divizată ca valoare în raport cu argintul în 24 de părți numite carate, o parte fiind valoarea unui ban de argint, argenteus, s-a bucurat de cea mai lungă credibilitate în istorie. Distrugând manuscrisele ce arătau cum se fabrica 'aurul', Diocletian a vrut să dea încredere populației imperiului că banul său de aur aproape pur (99,5% aur) n-ar fi putut să fie falsificat de alchimiști. Însă pe vremea aceea Dacia nu se mai afla în limitele imperiului. Retragerea aureliană a însemnat de fapt rezolvarea radicală a imensului dezechilibru financiar adus de migrațiile barbare în acea provincie; impozitele colectate acolo deveniseră într-o asemenea măsură insignifiante, încât nu mai avea sens menținerea unei administrații pentru a le colecta. Dacă regula “Nu se colectează impozite, deci nu există populație” ar fi adevărată, atunci s-ar putea conchide că și populația României actuale ar fi mai mică! Faptul că administrația romană la 271 A.D. a încetat, într-un mod oficial, să mai strângă impozitele nu arată că populația Daciei a dispărut! Unui advocatus fisci, mă refer la Zosimus, funcționar bizantin care la începutul veacului VI a scris o Historia Nova, îi erau atât de evidente lucrurile acestea, încât nici măcar nu menționează retragerea aureliană din Dacia! Iar la fel cum, dincolo de limitele imperiului habsburgic, pe teritoriul Transilvaniei, parte a vechii Dacii, s-au păstrat o parte din cărțile lui Servetus, tot la fel, între limitele anticei Dacii s-ar mai fi păstrat, după timpurile lui Diocletian, manuscrise de alchimie. Aceasta dă un anumit germene de plauzibilitate ideii lui Bram Stoker despre Scholomance, care oricum este o fantezie, nu o epifanie! Cum a inventat Bram Stoker cuvântul Scholomance ? Mi se pare naturală despărțirea Scholo–mance, adică termenul provine din reunirea a două rădăcini. Fiind vorba despre un loc de educație, Scholo- pare a veni de la Schola, școală în limba latină; mance pare a avea aceeași rădăcină ca segmentul secund din chiro-manție. Cuvântul Scholomance nu conține nimic înfricoșător, e chiar o spunere foarte blândă, o 'școală de divinație', iar ca să nu îl contrazic prea tare pe Arminius, aș augmenta printr-o 'școală a solomonarilor'. Când vorbim despre solomonari ne întâlnim cu Mihail Sadoveanu. Și nu numai aici : pe calea de apă urmată pe Siret în sus, până la întâlnirea cu gura de vărsare a Bistriței, tensiunea tristă din 'Dracula' se îngemănează cu aceea din 'Venea o moară pe Siret'. În secolul XVI, o Schola Latina cu mulți savanți din Occident fusese înființată de către Despot Vodă la Cotnari, în acea Moldova latină brăzdată de Siret. Oamenii de rând să-i fi văzut pe învățați drept 'solomonari', iar Scholomance să se afle în acest 'tărâm al solomonarilor', adică departe de Hermanstadt ? Mai multe decât ne spune Arminius, despre alchimia din tărâmul solomonarilor putem afla citind textele rămase de la Vasile Lovinescu, și pe care editura 'Rosmarin' le-a editat, într-un remarcabil efort de aducere la lumină a spiritualității românești ezoterice. Cineva constata la un moment dat, cu sinceră și entuziastă uimire, asemănarea dintre atmosfera lumii transfigurate dintr-un roman SF al scriitoarei Ursula LeGuin și aerul de livadă înflorită al bine-cunoscutului 'La Medeleni'. Am semnalat și noi prin această modestă contribuție, ce pare doar a fi teologică și sanguină, intersecția drumurilor literare ale lui Bram Stoker, Zaharia Stancu, Mihail Sadoveanu și Vasile Lovinescu pe tărâmurile vechii Dacii. Acolo văd arzând torțe, însă-i greu de crezut că vor fi înălțate vreodată și troițe. Titus Filipas " |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |