Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 94 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Eseuri: Titus Filipas. Metanarativul construit de istoriografii maghiari
    Scris la Saturday, November 11 @ 20:20:30 CET de catre asymetria
    Lecturi critice Pentru Ungaria simboluri identitare sunt în primul rând „Coroana Sfântului Ștefan” și crucea apostolică dublu barată înfățișată pe stemă.

    Metanarativul construit de istoriografii maghiari
    Marele cărturar român Raoul Șorban ne- a învățat că trebuie să privim cu mult scepticism metanarativul construit de istoriografii maghiari. Știm că pentru Ungaria simboluri identitare sunt în primul rând „Coroana Sfântului Ștefan” și crucea apostolică dublu barată înfățișată pe stemă.
    Hungaria- 1, numerotarea este absolut necesară, se naște printr-o decizie a împăratului Arnulf de Carinthia. Dacă ar fi așteptat să vadă moartea naturală a unchiului său Charles le Gros, ambițiosul nepot Arnulf de Carinthia ar fi putut să preia legitim tot imperiul lui Charlemagne refăcut prin noroc de către Charles le Gros. Pentru asigurarea drumului între Baltica și Adriatica, Charlemagne crease o serie de voievodate, numindu-i acolo duci (voievozi) pe războinicii slavi ce îl ajutaseră cu cetele lor împotriva avarilor. Charlemagne mai făcuse alianțe profitabile cu slavii cei mai apuseni, odobriții, aflați pe coasta baltică lângă Danemarca. Cu ajutorul lor, Charlemagne îi alungase pe saxoni, și deschisese un drum comercial spre răsărit care nu era controlat nici de saxoni, nici de danezi. Se știe că avarii, probabil un popor turcic desprins din marea confederație care apărea și dispărea în secolul VI, erau caracterizați printr-o mare cruzime, însă cetele acelea de slavi îi întreceau.
    Voievozii slavi din răsăritul imperiului carolingian vor rupe legăturile de vasalitate față de urmașii lui Charlemagne. Slavii aceștia voiră să controleze și să vămuiască pentru ei comerțul fructuos dintre Baltica și Mediterana. Arnulf de Carinthia încearcă să recâștige sursa majoră de resurse. În anul 892, încercând să își impună autoritatea asupra ducelui Svatopluk, Arnulf de Carinthia i-a chemat în ajutor pe maghiarii ce se aflau, călăreți și corturi, pe la mijlocul secolului IX, în stepa din nordul spațiului pontic tăiată de cursul Donului. Este simptomatic faptul că mulți dintre istoricii maghiari de astăzi uită să spună că Panonia, înainte de a deveni Ungaria, s-a aflat sub stăpânirea carolingiană, adică a domnului Lerui pomenit în colindele românești. Maghiarii, invitați de Arnulf ca auxiliari temporari în Câmpia Panoniei, se vor dovedi însă chiar mai cruzi decât slavii. Hoarda aceea medievală era segmentată în zece triburi numite 'săgeți', cunoscute de Europa ca 'On-Ogur', literalmente "zece săgeți".
    De unde au rezultat două nume. Din raidurile lor înspăimântător de sângeroase în Franța, ‚Ogur' a lăsat cuvântul francez ‚ogre’, însemnând ‚devorator de copii’, căpcăun. Cel de al doilea cuvânt: 'Ungur', rezultă din aglutinarea expresiei 'On-Ogur'. De fapt numai șapte 'săgeți' erau formate din maghiari, celelalte trei 'săgeți' erau alcătuite din khazari, triburile lor se adăugaseră probabil din Galiția.
    Mai putem bănui că aceștia din urmă erau deosebit de bogați, printr-o combinație de comerț și de pradă.
    În amintirea colectivă românească se mai păstrează un ecou al ‚Săgeții’, cu semnificația de ‚putere și bogăție’, înregistrat de George Coșbuc la începutul poeziei "Nunta Zamfirei": "E lung pământul, ba e lat,/Dar ca Săgeată de bogat/Nici astăzi domn pe lume nu-i". Se spune că această ‘amintire despre Săgeată’ fusese auzită de George Coșbuc de la mama sa.
    La început, toate cele "zece săgeți" erau comandate de către un lider istoric numit Arpad. Personajul a fost un negociator de remarcabilă duplicitate. Alături de invitația arnulfiană care îl angajează împotriva lui Svatopluk, Arpad negociază cu însuși Svatopluk, cumpărînd de la slavul acesta, --care, ca un bun migrator, vindea tot ce nu îi aparținea!--, toate ținuturile dintre cursul Nistrului și cursul Dunării pe un singur cal, prăsilă din Turan!
    Vasile Voiculescu are o povestire magnifică despre acel areal ecologic din Eurasia unde fac schimb de marfă geambașii de cai: „Oameni între oameni”.
    Este amuzant că, deși harta este mai translatată spre vest, aria teritoriilor cerute de revizioniștii maghiari după Trianon echivalează cu aria hălcii din Europa "cumpărată" de predatorul Arpad de la predatorul Svatopluk. După ce își dovedesc superioritatea în cruzime zdrobind cetele de războinici slavi, ungurii se lansează în sângeroase raiduri de pradă în centrul Europei. O forță germană a regatului franconian răsăritean încearcă să-i alunge pe unguri din Câmpia Panoniei, dar este înfrântă. Abia în anul 955 ungurii sunt zdrobiți lângă Augsburg, de către împăratul german Otto I (936-973), fiul saxonului Henric Păsărarul (876- 936). Otto I îi învinge pe unguri, folosind pentru echiparea armatelor sale forța financiară colosală a „Sfântului Imperiu Roman de națiune germană”.
    Ungurii, rămași în număr mic, sunt prinși între imperiul ottonian cel nou, și imperiul bizantin cel vechi, a cărui forță părea resuscitată de dinastia macedoneană, ce inventează de altminteri și conceptul politico-economic numit ‚Romania’. Pentru liderii unguri ai vremii, lipsa de ‚resurse umane’ pentru a putea prăda în continuare brutal Europa îi determină să caute alt ‚modus vivendi’. Prințul Geza (născut cândva între 940-945, Geza ajunge șeful maghiarilor la 972, și a trăit până la 997) îl lasă moștenitor pe fiul său Vaik).
    Acesta era un act neobișnuit la triburile turanice. Ideea moștenirii dinastice a tronului era, în acel timp și în acea zonă, o idee bizantină, venind prin Oikumena. Într-adevăr, despre mama lui Vaik s-a spus că nu era nici maghiară, nici khazară. Dar că era o prințesă din Transilvania. Nu mi se pare deloc absurdă ipoteza că era o româncă, și în fond orice mamă româncă visează ca fiul ei să ajungă într-o bună zi împărat. Unchiul lui Vaik, puternicul șef maghiar Koppany acceptat de mai multe ‚Săgeți’, îi contesta autoritatea. Vaik îl înfrânge cu ajutorul bisericii, devenind astfel regele creștin Ștefan al Ungariei.
    Se spune, fără dovezi, despre crucea dublu barată a Ungariei că ar fi fost dăruită regelui Ștefan de papa Silvestru al II-lea), la încoronarea din anul 1000. Vaik a îndepărtat pericolul german, printr- o alegere bună. Silvestru al II-lea coordona deciziile în materie de politică ecleziastică, --dar asta însemna enorm pentru vremurile acelea de religiozitate intensă--, cu împăratul Otto al III-lea, și aceasta chiar dincolo de teritoriul propriu-zis al imperiului ottonian. Astfel că decizia de înființare a unei arhiepiscopii maghiare independente s-a făcut numai cu acordul lui Otto al III-lea. Prelații germani se revoltă. Situația a fost atunci critică pentru împăratul Otto al III-lea, căci biserica era sursă de fonduri bănești și de resurse umane.
    În ceea ce privește conferirea crucii mitropolitane sau apostolice regatului Ungariei de către papa de la Roma, există chiar și documente mergând în acest sens, deși unii istorici mai sceptici le contestă autenticitatea atunci când ele sunt atribuite papei Silvestru al II-lea. Crucea apostolică de pe stema Ungariei apare prima oară pe monedele bătute de regele Bela al III-lea). Bela al III-lea a fost de fapt un roman pe nume Alexius, bine educat în spirit latin și roman la curtea din Constantinopol a împăratului Manuel I-ul Comnenul.
    Oricum, chiar dacă, foarte probabil, regele Ștefan nu a primit crucea apostolică, aceasta nu înseamnă că prezența sa pe stema Ungariei nu are o justificare temeinică, prin acțiunile regelui Bela al III-lea și ale fiului său, regele cavaler cruciat Andrei al II-lea.
    Documentul apostolic din secolul XVII demonstrând că regele Ștefan cel Sfânt al ungurilor ar fi primit crucea dublu barată de la Roma a fost dovedit ca fiind apocrif. Totuși, să respectăm opera autorilor falsului, care încercau cel puțin să răspundă printr-o minciună la o întrebare ce ne tulbură și pe noi, umili oameni de carte români. Toate documentele credibile pe care le avem acum la dispoziție dovedesc că simbolul crucii dublu barate a fost creat de regele Bella al III-lea. Ce semnificație are bara superioară plasată pe cruce? Probabil că Bella al III-lea vroia să noteze apartenența Ungariei la creștinătate, dar și la romanitate (limba oficială a statului era limba latină), înscriind pe traversa superioară 'titulus crucis' în limba latină: INRI, (adică Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum).
    Regele maghiar Nagy Lajos (Louis le Grand d'Anjou) purta pe blazon crucea dublu barată a regilor Ungariei, pe care o va transmite celei de a treia case dinastice angevine. Regii din cea de a treia casă dinastică angevină erau și duci de Lorena. Din cauza aceasta se face uneori confuzia între ‚crucea apostolică maghiară’ și ‚crucea de Lorena’.
    Istoriografii unguri mai scriu despre marele lor suveran Nagy Lajos că ar fi murit în anul 1382 de sifilis. Istoria medicinei ne învață că această maladie venerică a fost "importată" din America. Cristofor Columb descoperă continentul abia la 1492. Din nou, ungurii se dovedesc a fi fost înaintea românilor. Mărturisesc sincer că este foarte greu să interpretezi "politicește corect" aceste nenumărate documente maghiare prin care ei doresc să își afirme anterioritatea ori drepturile de putere în acest spațiu carpato-danubian! Secuii de exemplu, --ca și mulți unguri din Ardeal --, au adoptat ca simbol de identitate naționalistă Laleaua, fără să cumpănească atent că în felul acesta sărbătoresc chiar distrugerea Hungariei -1 de sultanul turc Soliman Magnificul. Într -adevăr Laleaua a fost adusă în Europa, și în particular în Ungaria distrusă după bătălia de la Mohaci din anul 1526, chiar de către acest Soliman Magnificul.
    Tot la fel de puțin autentică precum crucea barată este și coroana Sfântului Ștefan. În limba greacă de la anul 1000 AD, “Ștefan” însemna coroană. Așa cum spuneam, numele originar al Sfântului Ștefan al Ungariei a fost Vaik, însemnând ‘Erou’. Situația luptei pentru succesiune între ungurii tribali este foarte asemănătoare situației luptei pentru succesiune la turcii selgiucizi. La cele două neamuri, dăinuia legea turanică : la moartea « șefului », succesiunea este îndreptățită de capacitate și de vârstă, nu ereditar. Din cauza aceasta l-a contestat unchiul Koppany pe nepotul Vaik. Chiar numele pe care l-a primit Vaik la creștinare arată că trecerea la religia lui Christos s-a făcut din cel mai lumesc interes: pentru asigurarea succesiunii hereditare. După întronarea regelui Ștefan la anul 1000, natura luptei se schimbă. Vreunul dintre pretendenții la succesiune s-ar fi putut creștina prin Patriarhia de la Constantinopol.
    De aici lupta constantă a lui Ștefan și a unora dintre urmașii lui pentru sprijinirea bisericii de la Roma, și împotriva bisericii răsăritene. Faptul că toată această creștinare a poporului maghiar nu era în realitate decât o pojghiță, este dovedit de marea răscoală populară ungurească de la 1046, când sunt distruse, înverșunat și sistematic, simbolurile creștine ; numai o gardă de vikingi ‘Rus’ a prințesei Anastasia, fiica lui Iaroslav cel Înțelept) de la Kiev, a mai putut atunci salva creștinătatea din Ungaria.
    La examinare atentă și obiectivă, ‘Coroana Sfântului Ștefan’ nu poate fi datată mai devreme decât anul 1074. S-a mai spus că acea bănuită coroană de la anul 1000 dăruită de papa Silvestru al II-lea era de tip « corona latina ». Dovezi ale timpului nu susțin ipoteza. În biserica Martorana din Palermo, un mozaic arată încoronarea lui Roger II de Hauteville. Detaliile coroanei Siciliilor îngăduie comparația între situația regalității din Ungaria, și situația regalității din cele două Sicilii. Coroana primită de Roger II de Hauteville era în mod vizibil de stil bizantin, nu era coroană latină! Susținerea ungurilor că papa Silvestru i- ar fi dat regelui Ștefan o coroană latină nu poate fi dovedită.

    Coroana maghiară de la 1074, coroana Sfântului Ștefan păstrată în sala Rotunda a clădirii parlamentului din Budapesta, constă din două piese. Partea inferioară a coroanei din sala Rotunda este “corona Graeca”. A fost confecționată în atelierele de la Constantinopol. În privința părții superioare, se pretinde că ar fi “corona latina”. Medalioanele emailate de pe partea bizantină (“Graeca”) a coroanei Sfântului Ștefan arată în mod clar un cadou al împăratului bizantin Mihail al VII-lea Dukas, prințesei bizantine Synadene la căsătoria ei cu Geza I), regele Ungariei. Partea superioară arată însă faptul că a fost abuziv denumită “corona latina”, totul pare să indice alte funcții ale ornamentului decât pe aceea de coroană. Pare să fi provenit mai curând dintr-o mască mortuară de aur.
    Oricum, numai datorită acestei părți ‘latina’, ‘coroana Sfântului Ștefan” poate fi atribuită cu un anumit grad de plauzibilitate chiar papei Silvestru al II-lea, și prin această atribuire, ‘coroana Sfântului Ștefan” capătă puteri magice. În care unii dintre maghiari cred și acum. Chiar în timpul vieții sale, despre papa Silvestru al II-lea se zvonea că era mag.
    Ori că învățase magia de la maurii din Spania. Răspunsurile sale la diverse situații de criză erau date numai după ce consulta un „cap artificial”. Foarte probabil că era un computer analogic acoperit de un involucru de aur, și acționat printr-un mecanism de ceasornic transmis de mauri printr-o tradiție moștenită de la Geber. În cultura populară maghiară s-a efectuat transferul de omniștiință și omniputere de la masca de aur – involucrul unei ‘inteligențe artificiale’, la ‘Coroana Sfântului Ștefan” care încorporează masca mortuară.
    Cele două părți, ‚Latina’ și “Graeca”, amintind cele două biblioteci de înțelepciune străjuind Columna lui Traian din Forum, au fost îmbinate la ordinul marelui constructor de simboluri pentru statul maghiar, romanul rege Bela al III-lea, despre care bazileul Manuel Comnenul arătase că ar putea fi împărat în Romania.
    Faptul că mitul despre ‘coroana Sfântului Ștefan’ nu este confirmat și de analiza artefactelor existente nu este relevant. Darul lui Mihail al VII-lea Dukas este autentic, după cum și gestul patern al Comnenului Manuel față de prințul Bela a existat.
    Titus Filipas

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.77 Seconds