Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 78 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Poeme: Poeme de Ion Mușlea
    Scris la Saturday, April 22 @ 00:20:02 CEST de catre asymetria
    Valori Poemele acestea mereu amînate, de autor, de a fi date în vileag, ajung, în fine sa vadă lumina, să fie văzute în contrastul ecranelor.
    Le salut ieșirea din bârlog cu un șoptit salut prietenesc. Mi-e frică să nu-mi trezesc prietenul care le-a scris, adormit cu lumina aprinsă pe fotoliul profund în care, scufundat, ascultă jazz și mângâie spinarea unui câine negru.
    Dan Culcer


    Text. 02

    Decât în umbră,
    Îi vezi cum pândesc,
    Mereu s-aud, tot mai aproape, chimvale,
    Muzici întortochiate, repetitive,
    Sunt toate aievea (ca-n vis ?)
    Irozii molfăie aiurea parabole
    Gângave, sărace, rostiri încâlcite
    Oraculare, caprele clămpăne,
    Schiaună și latră. I-acopăr muzici
    Anume, sărace, repetitive, lucrate
    În pripă, de mântuială; și țiuie, dau zvon
    Mehtere; și ne privesc, cu toții ne pândesc,
    Așa–zicându-se își laudă marfa și nu
    Se tocmesc, nu-ncearcă să ți-o vândă
    Cu de-a sila,
    Ți le strecoară doar,
    Așa cum sunt, mai curând cenușii, spălăcite,
    Uriașe fotografii mișcate, mult
    Subexpuse, trucate parcă?ntr-o doară, lipite (?)
    Cumva la repezeală și parcă voit stângaci,
    Pătate cel mai adesea și vălurite aiurea.

    (Estimp, chimvale se-aud tot mai aproape).

    A început chiolhanul/paranghelia
    Ia uite-i cum – în toată larma mehterului, asurzitoare –
    dau buzna caraghiozii rânjiți ?
    Din toate ițindu-se, rostiri esopice multîncâlcite/întortochiate
    Bolborosind nu o dată ostentativ
    Trunchiate cu nerușinare, lipite apoi în pripă,
    Cumva la repezeală și, parcă, voit stângace,
    Minimale, puține ?

    Decât în umbră, chipul
    Le e ca o pastă


    Text. 04


    Grea noaptea din care venim,
    De la ea ni se trage sau, poate, mai știi ?
    Din ceața, din măsluirea-n silă (cu de-a sila), în grabă
    Și ca de mântuială / chiar astăzi
    A zorilor
    Încât o văd pretutindeni
    În
    A toate
    Umbra (știind, am înțeles ? )
    Azi nu mai e
    Nu mai am cum, în ce fel
    Mă tem însă de mâine,
    Căci iarăși au (îi simt)
    A ne vesti pesemne
    Cum le zic ei:
    Zorii

    (Să fie oare alții, rămas-au aceiași ?)

    Lumina puțină, de început
    sau – de ce nu ? – o altă noapte,
    Peste măsură de grea când, poate că totuși
    Astăzi,
    Căci vreme au/avem berechet !
    De astă dată însă?ntr-altfel,
    Ghicesc un fel de tulburare doar,
    O tulburare alta,
    Aducând mai degrabă
    Cu umbra
    Și iarăși mă–ntreb: aceeași ori alta, nouă ?
    De tot întunecată
    De până ieri, de până astăzi poate
    Sau chiar – teme-te–ți zic !
    Cu noaptea însăși peste măsură
    De grea și tulbure, alcătuită –știm–
    Din cea de unde venim
    Și noaptea de până azi


    Text. 06


    De neocolit,
    Spumele, în chipul cel mai ciudat,
    Balele scurse, nu te sfii, zi-le pe nume
    Așadar spumele, spuza, știrb, rînjetul morții, pe rând,
    Gunoaiele, toate câte mă–nconjur,
    Câte le știi, le regăsesc în Ambră
    Spuza ?

    Încremenite, stând – toate la un loc –
    În felurimea?acea de așezări smintite,
    În toate acele apropieri nefirești
    În chipul cel mai ciudat, într-altfel adunate,
    Cumva smintite, luate de unde ? când ?
    În ce fel ?

    Poate că azi lumina–nghețului va căpăta
    o strălucire nouă, alta, pricină
    sau, dinspre Real, mai știi ?,
    un murmur, un zvon, o altă adiere
    De neocolit ?


    Text.08



    În ce mă privește,
    Orice a devenit cu putință;
    În fapt, de ce nu ?
    Se poate scrie – de ce nu ?
    Cum poți să rămîi, să fii tu însuți
    Și nesmintit
    Într-astfel, să și rămîi, așadar,
    de capul tău, tu însuți ?

    Cu toatele însă, așteaptă să vezi !,
    toate sunt, vor fi
    fiind cu putință
    doar împotrivindu-te lor,
    potrivindu-te umbrei


    Text.09


    A prins, a început oarecum
    Deunăzi, tot ce am deslușit cândva,
    De la un timp, să se tulbure ?
    Necontenit, de la o vreme, în toate,
    Văd, aud cumva, o simt aceeași
    Întoarcere înceată înspre Real. Și mă tem.

    Într-altfel pare că pâlpâie azi,
    În orișice text, Ambra; în ea le simt,
    Aud și mă tem – nedeslușite – șoapta,
    Răsfățul și între cuvinte văd, un fel de aură
    –n jur, de neocolit; simt parcă, doare,
    Bântuie carnea, cu noapte legându-le
    Toate în care s-au strâns dinspre, înnebuniți,
    Să le ferească primejdia de cumpănă,
    De către Real ?


    Text.13


    De-acuma văd și cred:
    E mult strălimpede
    Totul, în jur, e neînstare,
    Nepereche ori neasemenea ?

    De când, în preajmă, fără tăgadă,
    Fără înconjur, am putut desluși,
    Cuprinde am știut, slinos și umed, și lunecos,
    în preajmă, știut,
    Scâncetul haitei
    Neînstare, nepereche,
    Solzos, e mult strălimpede,
    Jilav, Realul a toate,
    Umed,
    Mucedul străveziu


    Text. 15


    Urme părelnice, umbre piezișe ?
    Oricum ai lua-o, cum ai privi ?
    Sunt tot atâtea în
    Răsfrângeri atoate aproape
    De tot, aproape la fel;
    Dar care mint & care
    Sunt de-adevăratelea
    Nu mai am cum, în ce fel
    Ști și n-ai să te poți ajuta,
    Nu cred, îți zic
    Decât de lumină puțină

    Încât, până la urmă,
    Într-un târziu, abia dacă ai
    Ceva mai limpede
    Să poți desluși,
    S-apuci să vezi
    Un giuvaer de scrum
    Ori, poate, în parte, învolburarea,
    Iar la răstimpuri apele și chiar dacă tulburi,
    O clipă doar, părelnice, târziu,
    Câteva umbre

    în ambră mai apoi, Într-un târziu,
    ar mai fi de văzut,
    ar apărea uneori căderile, urmele-acelea piezișe
    Sau poate, fără de noimă,
    Arar, la răstimpuri, cenușa


    Text. 42


    Și chiar dacă da, de-am fi din noapte
    Adic-alcătuiți, din umbră sau abur
    Totuși avem a rosti, a purcede
    Întrucâtva toate fiind compoziții
    În abis în care golul, hăul
    Din text, anamorfoza cuvintelor ?
    De bună seamă ?
    Iscă, le strigă
    Măștile somnului


    Text. 55


    Cândva, cu o încetineală ciudată, cumva căutată,
    Ca-n vis – și cu toate că n-ai slet nici o fântână,
    Aproape-ai ajuns, te-ai aburcat până sus:
    Undeva deasupra
    Deasuprelor de unde puteai totul
    Să vezi ca-n palmă: cum fojgăie (încă)
    –ngropații-n Real, cum zare nu au, lipsește
    Și?n beznă, în întunerec cum Ceva rece
    se târăște, cum tot împrejurul e potopit
    De nepricepere și pâră, cum îi veghează
    Pe toți îngropații de vii și – e o scornire,
    Ziceai – olaltă, cu o încetineală ciudată,
    Ca-n vis – în devălmășie – vânzarea
    Ne chivernisesc


    Text.56 ANAMORFOZA


    Ai să te miri și totuși – de departe, văzute de jos –
    Chiar dacă naive, stângace, (calpe?) ,alegoriile prind viață
    Și golul, hăul din text (poemul însuși) într-altfel
    Sunt gândite, înșelător, cumva de-a-ndoaselea
    Așa încât – pretutindeni, pe boltă sau în întinderi
    Fără de noimă – să-l poți vedea de jos, de dedesubt,
    În toată splendoarea, superb între toate Realul
    Cu toate că, de-aproape de tot, poate-ai avea
    Măsura a tot ce se-ntâmplă de-adevărat, a tot
    Ce ne-nconjură: schilod, oțios, așa cum e de fapt,
    Diform, hidos; iar tencuiala, de-aproape de tot,
    O vezi cum crapă, culoarea e scursă,
    Subțiată și spălăcită .

    Cuvintele-s calpe și mint; și iarăși se tulbură, se-amestecă
    Totul, doar golul rămîne, hăul din text


    Text. 60


    Cuvintele n-ajung și nici
    Lumină-ndeajuns
    Nu este umbra din ele,
    Golul să-l umplu hăul
    Din text


    Text. 35


    Puțină, abia văzută, fără măcar
    să prinzi de veste, peste mulțimea chipurilor
    se cerne, tulbure, un fel de umbră?n fapt,
    O lumină leșioasă,
    Aparent fără noimă.

    Cu timpul însă, după ce fiecare într-altfel părea
    S-o răsfrângă, le ia treptat în stăpânire,
    Rând pe rând, pe fiecare-ntr-altfel și-n chip
    Nedeslușit, peste măsură de straniu, încât
    Toate par a se umple, se-mbibă, o sorb,
    O sug, se lasă pătrunse, dospesc siluite (aș zice),
    Ajungând cu încetul, absolut toate, la fel de
    Vîscoase, informe sau, poate doar, gelatinoase,
    Iar personajele de la-nceput, măștile – așadar –
    Toate, absolut toate prind să fojgăie,
    să fretilleze vibrând imperceptibil și se prefac
    Într-o aceeași masă amorfă, mocnindă,
    În care-i simți la pândă, treji, știind prea bine
    Cum – nu peste mult – va să le vie
    Și lor rândul

    Dar mai adastă, căci, pe nesimțite,
    Cu timpul, fără să prindem
    De veste ori să pricepem cum,
    În ce fel chipul
    De-adevărat
    Li se va șterge și
    Vor dăinui/rămâne
    Atât de jalnic lăbărțate
    Doar măștile


    Ioan Mușlea
    Associated Topics

    Noduri si reteleSeismograme


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.35 Seconds