Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 102 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Jurnal: Titus Filipas. Condillac în româneste
    Scris la Sunday, October 29 @ 13:31:07 CET de catre asymetria
    Lecturi critice Titus Filipas scrie "La școala de la Sfântul Sava, întemeiată la 1818, Gheorghe Lazar le-a propus elevilor, vreo douăzeci cu totul, (dar exista și un auditoriu, îndeosebi la lecțiile de istorie), și filosofia predată dupa textele lui Condillac și Kant, în original ori traduse. Situl Colegiului Național Gheorghe Lazăr, vezi www.cnlazar.ro/istoric/, ține să ne amintească aceasta. Ioan Eliade Rădulescu, ce va deveni în 1820 el însuși profesor la Sava, intrase mai înainte acolo ca elev având deja o anumită știință a textelor lui Condillac, pe care le găsise la școala de la Schitu Măgureanu, aduse de un profesor grec. Așa că se pune întrebarea : filosofia lui Condillac ajunge prima oară la Sfântul Sava adusă de Gheorghe Lazăr, ori de Ioan Eliade Rădulescu? Dacă ultimul a fost un discipol credincios al ideilor lui Condillac, care l-a îndrumat mai mult decât Euclide pe Spinoza, putem bănui că mediul cultural din imperiul habsburgic nu-l excludea cu totul, daca nu chiar îl încuraja pe Condillac.
    Oricum, în Ungaria 2, forjată de energia marțială a prințului Eugeniu de Savoia, născut la Paris, limba franceză, ca limbă a culturii, era la mare preț. Găsim, neașteptat, pe web, un ecou al acelei influențe intr-un motto : „Vrei să înveți științele cu ușurință? Începe prin a-ți învăța limbă.”( Condillac), pus în fruntea unui articol românesc scris de doamna profesoară Lucia Borza de la liceul din Giula, și publicat în revista CONVIEȚUIREA, din Ungaria, numerele 2-3/1998, vezi .

    Pe web, Condillac în românește
    La școala de la Sfântul Sava, întemeiată la 1818, Gheorghe Lazar le-a propus elevilor, vreo douăzeci cu totul, (dar exista și un auditoriu, îndeosebi la lecțiile de istorie), și filosofia predată dupa textele lui Condillac și Kant, în original ori traduse.
    Situl Colegiului Național Gheorghe Lazăr, vezi www.cnlazar.ro/istoric/, ține să ne amintească aceasta. Ioan Eliade Rădulescu, ce va deveni în 1820 el însuși profesor la Sava, intrase mai înainte acolo ca elev având deja o anumită știință a textelor lui Condillac, pe care le găsise la școala de la Schitu Măgureanu, aduse de un profesor grec. Așa că se pune întrebarea : filosofia lui Condillac ajunge prima oară la Sfântul Sava adusă de Gheorghe Lazăr, ori de Ioan Eliade Rădulescu? Dacă ultimul a fost un discipol credincios al ideilor lui Condillac, care l-a îndrumat mai mult decât Euclide pe Spinoza, putem bănui că mediul cultural din imperiul habsburgic nu-l excludea cu totul, daca nu chiar îl încuraja pe Condillac.
    Oricum, în Ungaria 2, forjată de energia marțială a prințului Eugeniu de Savoia, născut la Paris, limba franceză, ca limbă a culturii, era la mare preț. Găsim, neașteptat, pe web, un ecou al acelei influențe intr-un motto : „Vrei să înveți științele cu ușurință? Începe prin a-ți învăța limbă.”( Condillac), pus în fruntea unui articol românesc scris de doamna profesoară Lucia Borza de la liceul din Giula, și publicat în revista CONVIEȚUIREA, din Ungaria, numerele 2-3/1998, vezi.
    Putem să bănuim, după orientarea în variantă a spiritului românesc în condiții dure, că același fragment din filosofia lui Condillac trebuie să-i fi influențat, în egală măsură, pe Gheorghe Lazăr și Ioan Eliade Rădulescu.
    Ce mai găsim pe web atunci când propunem unui motor să caute condillac în limba română? În PsiRoArticole, vezi , informația că „În 1754, E. Condillac susținea, în „Tratat asupra senzațiilor”, că acestea reprezintă singura sursă a cunoașterii”.
    Apoi, doamna Mădălina Diaconu, vezi , îl folosește pe Condillac mai mult ca pretext pentru a face literatură de bună calitate, atunci când scrie : „Statuia lui Condillac mirosea lumea, animalul miroase a sine, omul își simte propriul miros. Lenjeria, locuința, orașul însuși miros a mine și a ai mei. Pentru noi este „mirosul de cuib“, cum îl numesc psihologii; pentru ceilalți, „miros de grajd“.
    Impregnîndu-se în lumea înconjurătoare, mirosul trupului îmi extinde eul, ia în posesie lumea sau doar o domesticește, îmi delimitează, ca și la animale, teritoriul: aici e acasă. Și mirosul său mă liniștește inconștient, ca o aură protectoare”. Sigur, introducerea eventualului cititor în temă avea, inevitabil, „mirosul de grajd“ : „Mireasmă, duhoare, aromă, parfum, putoare, olfacție, abur.
    De la nșstere ne mișcăm în atmosfere plăcut sau urît mirositoare: lumea miroase, ca un acvariu, a viață, plăcere și moarte. Deja la început, în acvariul divin, ne-am fi pierdut unii de alții dacă nu ne-am fi putut mirosi, am fi trecut nepăsători pe lîngă hrană dacă nu ne-ar fi ademenit aroma ei, ne-ar fi înghițit dușmanii dacă nu ne-ar fi dat de știre nasul.
    Știința actuală ne învață că la început a fost mirosul. Înainte de a-și putea vedea mama, copilul îi găsește sînul: nasul îl ghidează. La numai trei zile de la naștere, tot după miros, el își recunoaște mama și o distinge de străini.
    Mai tîrziu, ajungem să cunoaștem lumea adulmecîndu-i inconștient miresmele; nasul separă binele de rau, utilul de daunator, placerea de durere. In 1754, in plin secol al revolutiei olfactive, abatele și filozoful Condillac imagina un experiment prin care să demonstreze că întreaga noastră cunoaștere provine din datele senzoriale.
    Să ne închipuim o statuie, spune el, care nu dispune decît de miros, cel mai primitiv dintre simțuri. Prin experiențe succesive, învățînd și recunoscînd mirosurile, comparîndu-le și ordonîndu-le, dorindu-le sau temîndu-se de ele, statuia dobîndește treptat toate facultățile sufletului și devine o persoană. Ce-i drept, încă este convinsă că mirosurile ce-i adie pe la nări nu sînt decît propriile sale maniere de a fi; abia tactilitatea îi va releva existența lumii exterioare.
    O jumătate de veac mai tîrziu, medicul Cabanis critica teoria lui Condillac drept intelectualistă. Dupa el, instinctul ne conduce viața; sexualitatea ne dictează antipatiile și simpatiile prin intermediul mirosului corporal. „Fiecare specie, ba chiar fiecare individ raspîndește un miros particular; acesta se constituie în jurul individului precum o atmosferă de emanații animale ce se modifică pe parcursul vieții. Deplasîndu-se, individul lasă în urma sa o dîră de particule, care le permite animalelor din aceeași specie sau din alta să-l urmeze“, scria Cabanis. Omul nu face excepție. Astfel, piatra se însuflețea; marmura devenea carne. Statuia era nevoită să distingă, în concertul de miresme și duhori al lumii, propria-i notă olfactivă. Și se năștea viața”. În final rămâi totuși cu impresia că Mădălina Diaconu ori nu l-a înțeles pe Condillac, ori pur și simplu nu l-a citit cu prea mare atenție. Însă nu aceasta contează ; incontestabil, textul ei există pe web și chiar este foarte bine scris.
    În revista SUD-EST, din Basarabia, vezi , în articolul „Luminile și umbrele limbajului”, și criticul literar Mihai Cimpoi ne reamintește „Statuia lui Condillac”, însă nu zăbovește asupra importanței filosofului pentru cultura română, fiind tentat să treacă, mult prea repede, zicem noi, -zoilii!-, la Karl Popper. De fapt fraza domnului Mihai Cimpoi este în așa fel compusă, încât „statuia lui Condillac”, dacă nu chiar toate ideile lui Condillac, par să fie doar apendice minor al filosofiei lui Karl Popper.
    Cam puțin, nu?, pentru o influență atât de mare, fondatoare chiar prin Gramatica lui Ioan Eliade Rădulescu, asupra Limbii Române.
    Titus Filipas
    "

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.25 Seconds