Nu este nici o umbra de indoiala ca acesta este adevarul pur, chiar daca unora nu le pica bine, indiferent de motivele lor personale sau de grup.Dealtfel din cele 2 milioane de romani plecati din tara dupa “89, cel putin 80% muncesc de obicei sub calificarea lor si in general sunt platiti mai putin, uneori trec prin situatii sociale mai mult decat deplorabile, insa nici picati cu ceara nu ar recunoaste starea de lucruri, in general mimeaza o bunastare si o situatie sociala pe care o pot totusi atinge, dar nicidecum fara indelungi ani de munca grea si respectivele situatii amintite(este adevarat insa ca, comparat cu Ro. se fac mai multi bani insa numai fiecare in parte stie daca sacrificiile respective se merita).
Asta face parte- mai mult ca la alte popoare- din tipologia romaneasca si nu poate fi invinsa cu usurinta. Intrebarea este, insa :nu credeti ca suntem deja cu timpul trecut (totusi, mai bine mai tarziu decat niciodata) ca sa ne adunam istoric si sa ne reparam piciorul rupt, sa avem apoi curajul, mandria ,dar mai ales dreptul sa ne ridicam intre natiile ajunse pe adevaratele culmi ale prosperitatii si justitiei sociale.

 Cea ce este un paradox, este ca sute de mii de romani (nu neaparat doar de 18 ani) muncesc in tari monarhice (unde, intr-adevar, sunt tratati si platiti mai bine decat in alte tari, o alta dovada a superioritatii sistemului monarhic, care se bazeaza pe realul respect fata de fiinta umana si nu pe cel declamativ si urmare nu directa a unui ordin al casei regale, ci urmare a interactiunii directe dintre populatia bastinasa- cu aspiratiile lor sociale implinite si/mai ales implinite, datorita sistemului monarhic- si “emigranti”) dar cand se intorc acasa(ei, familiile si prietenii lor), sau voteaza in tarile respective, aleg ,mereu, pe aceiasi, care, de acum e dovedit, au interese ca Romania sa ramana o tara cu-macar- un picior rupt.Iata de ce, consider ca de actualitate, a privi in istoria trecuta si recenta a noastra, in paralel cu cea a natiilor care “s-au incapatanat” sa ramana blocate in istorie, cu regi sau regine (sau imparati), iar republicarea articolului de mai jos reprezinta modul meu de a spune “Buna ziua” tuturor romanilor, inclusiv celor care urasc monarhia(rational sau visceral) si carora le sugerez sa priveasca acest lucru doar cu un ochi critic, practic si nu emotiv , ca in cazul “regele e strain”( si casa regala a Norvegiei isi are obarsia tot in Germania iar Norvegia, la toate topurile pozitive este intre primele 5 tari de pe mapamond), sau ca “regele e de neatins, iar populatia este intr-un status de slugarnicie”,pentru ca -stim cu totii- ca regii si reginele actuali sunt mult mai populari decat multi presedinti, iar Spania s-a ridicat din nou intre natiile prospere, incepand cu anul revenirii tarii la sistemul monarhic.

In Romania, ca in multe alte tari care se confrunta cu probleme economice serioase cronice, mai direct zis , pauperizare la scara intinsa, in fondul problemei, invariabil, se regaseste criza continua politica, politica care, in toate societatile trecute sau actuale defineste atat economicul unei tari, natii, cat si profilul social general.Nu mai e niciun secret ca aderarea la comunitatzi economice internationale (continentale,regionale sau mondiale) poate aduce o imbunatatzire -chiar subtantiala- in bunastarea generala a populatiei unei natii, dar aceasta nu poate continua prea mult in timp , daca local- in tara respectiva, aici Romania- sistemul politic cuplat cu managementul economic, nu face eforturi, chiar sacrificii, sa aduca tara pe un drum economic sanatos, adica in care productia sa fie eficienta prin pretul de cost si grad de productivitate, mai mult decat acceptabila calitativ si abundenta cantitativ, iar distribuirea profitului sa se faca in mod echitabil.Nu e deasemeni nici un secret ca Romania postdecembrista, sub masca unei democratizari de tip occidental, a importat ( din occident) mai mult decat democratzie in sine , un imperialism economic extrem de agresiv( bazat in special pe vanzare de bunuri produse in alte tari, sau loco insa sub patronaj strain), care-alaturi de alti factori- in mai putin de cativa ani, a dus la o polarizare economica , in special, din care deriva polarizarea sociala in general, nemaiintalnita nici chiar in perioada antebelica. Mai precis spus, peste noapte, s-a creat o oligarhie economica (cuplata pe persoane politice) in care un singur individ a acumulat sute de milioane( de euro,ca sa ne referim la moneda actuala cea mai puternica) in timp ce milioane de cetateni au saracit rapid si atat de intens incat magazinele cu haine vechi, au devenit parte din cotidian iar speranta ridicarii nivelului de trai a ajuns loteria.

Dar ce sta la baza acestei stari generale -pentru prea multi, desperate- nu este nimic altceva decat coruptia si aranjamente mafiotice la nivel guvernamental, atat la centru cat si in teritoriu. Situatia aceasta este atat de acuta prin intindere in spatiu (mioritic) si atat de cronica deja, daca ne raportam la cealalata dimensiune, timpul, incat omul obisnuit, s-a resemnat si a pierdut chiar si speranta ca lucrurile se mai pot indrepta.Exista desigur, grupuri sau indivizi izolatzi care aduc zilnic aceasta problema pe tapetul public si vin cu solutii, insa caracatitza coruptiei e atat de mare, atat de organizata si atat de puternica, incat sufoca rapid aceste incercari de normalizare a politicii roamanesti, care este -fara dubiu- raspunzatoare de intreaga situatie creata si perpetuata in Romania. Intrebarile , cum sa se faca redresarea, exista peste tot, raspunsuri de asemeni, insa punerea in practica e …simpla teorie.De ce?

Pentru ca, coruptia nu este numai la nivele inalte -care, de departe este cel mai periculos lucru pentru o societate- dar este infiltrata chiar in patura sociala cea mai de jos.Un director corupt, de la o interprindere mica, deobicei incompetent , hot si lipsit in general de caracteristici morale, nu poate supravietui in functie daca nu e sustinut de diversi alti, inclusiv -macar catziva – muncitori din intreprinderea respectiva. Folosirea cuvantului “catziva” creaza- poate – perceptia ca fenomenul este extrem de restrans, insa in realitate este extrem de intins, acest lucru regasindu-se din plin intr-un numar imens de unitatzi comerciale (indiferent de profil, productie, desfacere, etc.)sistem educational, sanatate, s.a.m.d.,folosind cifre, putem spune ca in acest sistem vicios, nesanatos, sunt inglobati poate chiar peste un milion de cetateni, unii dintre ei facand acest joc chiar si pentru un extrem de mic profit (ilegal, absolut, chiar daca are alura legalitatii). A porni o lupta generala impotriva acestei situatii este egal cu a porni la lupta impotriva vantului sau apelor marii, este absolut absurd si nonsens, mai ales- repet, mai ales- ca institutiile care ar trebui sa duca aceasta lupta, sunt profund infiltatate, ele insele, de indivizi corupti , pusi cu orice pret, pe capatuiala.In sfarsit, se poate spune ca aceast cancer social, coruptia, este,nu o exceptie ci o regula, din pacate secular cronica si ajunsa la grad de mentalitate populara.Singura solutie practica de a indrepta lucrurile, se regaseste in doua proverbe romanesti ” Pestele se impute de la cap” combinat cu al doilea,”Raul trebuie taiat din radacina”.

Desi aparent , radacina ar fi grupul celor “de jos” intrati in acest cerc al coruptiei, realitatea este , ca in sistemul politic, varful reprezinta radacina.Si, in toate administratiile
cunoscut de noi,cetateni inca in viata( nu facem referire la istoria mai recenta sau de mult trecuta , cunoscuta din carti), pornind cu cea imediat postbelica si culminand cu dictatura criminala ceausista, observam usor ca in toate aceste administratii, coruptia , minciuna , razbunarea politica, dezinformarea, etc. etc., au fost si raman trasaturi de baza ale stabilimentului. Iar in cazul fostului presedinte Iliescu, ranchiuna adanca si
razbunarea personala, au culminat cu executarea ilegala si prematura a cuplului ceausist, tocmai pentru  a-si satisface dorinta criminala de razbunare personala si- in acelasi timp- pentru a bloca aducera la lumina- pentru eternitate- a unor adevaruri cunoscute-foarte posibil- numai de cuplul dictator. Presedintia lui Constantinescu, bazata mai mult pe infatuare personala si dezavuare a unui sistem fost legal in Romania( regalitatea) , frica de actiune civica, a dus la scufundarea si mai adanca a tarii in mocirla in care inca se zbate tara si la aceasta data.Lupta actuala a presedintiei cu diferse parti ale eshicherului politic romanesc , mentine nivelul de trai al romanilor la cele mai joase cote in randul tarilor fost comuniste,chiar si speranta de mai bine abia mai palpaie. 

                                               

 Revenind la solutia eradicarii aceste stari de lucruri, trebuie subliniat inca o data ca radacina raului in Romania, este de fapt capul pestelui, si lucrurile se vor indrepta – nu peste noapte, dar se vor indrepta- odata cu retezarea capului imputit si inlocuirea cu unul sanatos, aceasta nu presupune doar inlocuirea unei persoane- a presedintelui, care din orice parte ar veni ramane tributara unui grup social- ci cu inlocuirea sistemului care e dovedit ca are extrem de mari deficiente si ca nu poate fi tratat de multimea de boli, atata timp cat otrava vine din interior, din propiul organism .In opinia mea, regaliatatea este singura garantie a unei vieti economice si -in general- sociale, sanatoase, iar traditia romanilor de mii de ani este monarhia, plus ca, avem exemple concrete de natii conduse de case regale ” demodate, in afara istoriei” etc., care nu numai ca ” o duc bine” dar sunt chiar in varful piramidei bunastarii.Trebuie sa fii idiot sau rauvoitor din cale afara sa nu vezi si sa recunosti ca Belgia, Suedia, Olanda, Japonia s.a.m.d. sunt tarile cu cele mai prospere economii din lume(evaluat inclusiv ,si prin ajutorul social oferit paturii sarace) iar Spania, care a revenit la sistemul regalitatii (indepartat nu prea mult timp inainte de a fi fost abolit si in Romania) intr-un timp record a ajuns in randul tarilor enumerate mai sus, aceasta tara devenind, in ultimii ani, un paradis pentru cautatorii de viata mai buna, chiar si pentru unii din tarile vestice.O mentalitate populara bazata pe idea ca “ne descurcam” cu datul de shpaga, cu mica invarteala si cu furtishagul, au facut si vor face ca bunastarea generala sa fie doar un deziderat si niciodata un fapt.Dar pentru a atinge acest deziderat trebuie sa intelegem ca o casa buna are un arhitect bun, un plan bun, un model bun si verificat. Modelul il avem in situatia tarilor enumerate mai sus, cea ce ne lipseste -cel putin aparent- este curajul si onestitatea de a recunoaste aceste lucruri si a incerca, cea ce , de fapt, nu este deloc nou sub soare, cea ce de fapt , apartine de sute de ani acestui neam si tinut, romanii si Romania, inca din vremurile antice, cand ne numeam daci.

 Nu am sa fac nici o disertatie asupra avantajelor regalitatii ereditare sau constitutionale, totusi , daca facem referire chiar la Biblie observam ca regii Izraelului, cei mai multi,nu erau ereditari.Consideratia mea este ca pentru Romania monarhia constitutionala ar fi cea mai benifica, regele sau regina( pentru a nu fi nici urma de discriminare sexuala) putand fi ales/aleasa (pe baza unor preconditii si reguli bine gandite, rationale) pe viata dar in acelasi timp putand fi demisi la constatarea dovedita ca si-au depasit -in negativ- atributele oferite si impuse de lege.Monarhia constitutionala va oferi o stabilitate politica solida, care va sta la baza dezvoltarii economice ,iar administratia regala, neutra, va fi tamponul si arbitrul luptei politice a partidelor, care nu dovedesc o democratie cu nimic mai solida daca sunt cu mult mai multe de 3-4.Regele sau regina, in opinia mea poate fi orice cetatean cu drept de vot care depaseste conditiile generale de candidatura: numai cetatenie romana, cazier judiciar curat, examen medical fizic si mental trecut fara nici cea mai mica dificultate, absolvent de liceu si minimum 2 -3 ani de invatamant superior sau echivalent, o limba straina de circulatie internationala cunoscuta mai mult decat bine, neafiliat politic, sau macar disident al unui partid , fara a se mai fi inregistrat in altul, apartenenta religioasa neutra, cunoscut in media-chiar si numai locala-ca activist al drepturilor si libertatilor cetatenesti.Acestea ar fi -in opinia mea- conditiile generale de candidatura, dar tot in opinia mea, ar fi de adaugat verificarea oficiala asupra raportului subiectului cu alcoolul, drogurile si fumatul, si desi aceste aspecte par a aduce atingere vietii private, totusi ele -neverificate-ar putea avea o importanta majora in cazul luarii deciziilor in criza.Nu mai este o problema de ghicit ca un fumator, tanar chiar, in timp, isi aduce prejudicii serioase sanatatii iar tara are dreptul -si obligatia, in acelas timp-la un rege/regina sanatosi care pot efectua serviciul in conditii de stress fara a recurge la medicatie sau spitalizare, iar alcolul abuzat- chiar si in trecut- ca si drogurile , lasa urmari permanente – uzual inaparente in conditii obisnuite- asupra facultatilor mentale si a sanatatii generale.

Al doilea motiv care ar impune si aceste conditii ca eliminatorii (daca nu sunt satisfacute) este faptul ca, casa regala TREBUIE sa fie un model pentru intreaga societate si mai ales pentru tinerele generatii care vin, si care, in urma occidentalizarii neselective, au de infruntat serioase probleme in viata personala si sociala.Un rege, obligatoriu si sotia, sau o regina , obligatoriu si sotul, care nu sunt fumatori nu au avut si nu au probleme cu alcoolul, drogurile sau jocurile de noroc, nu pot fi decat cel mai serios si atractiv model pentru copiii proveniti chiar si din familii cu aceste probleme. Ori se stie, ca orice invatatura are roade bune daca cel care o raspandeste, el insusi o aplica zi de zi, cu seriozitate si nu numai o propavaduieste. Un rege si/sau o regina (ca de altfel si un presedinte de tara) sunt perceputi ca persoana cu cel mai inalt grad de moralitate si instructie civica si daca este adevarat, masele deobicei ii urmeaza pe acestia, iar rezultatele benefice nu se lasa prea mult asteptate, asa cum in caz contrar, un conducator de tara corupt sau cu deficiente morale sau de comportament, induc in randul maselor cel putin confuzie ,delasare si chiar nesiguranta, dar destul de frecvent, riscul cel mai mare este pauperzarea pe scara larga si cresterea criminalitatii, ca rezultat direct al saraciei si indirect ca rezultat al lipsei de control al fortelor de ordine- si in general al sistemului juridic- care devin -ca si primul om al tarii- corupte. Coruptia se propaga cel mai rapid de sus in jos, ca un cancer de la celula la celula, aici de la om la om, pe scara ierarhica, iar – cum bine stim- un presedinte , exponent al unui partid politic, este imposibil ca sa nu i se ivesca ocazia sa fie impins, fortat,sa plateasca pentru faptul ca a fost propulsat in sus, iar aceasta plata, “favoare” va fi ceruta- aproape fara exceptie- in afara legii,tocmai pentru a ascunde sau musamaliza o situatie ilicita sau chiar numai prejudiciatoare sub alte aspecte.

In sfarsit, cum spuneam si altadata, se zice ca republica e un model de guvernare nou, insa stim bine ca e mai veche de doua mii de ani, iar daca pentru multe sute de ani a disparut de pe harta politica a lumii este tocmai pentru ca s-a dovedit a fi foarte vulnerabila la coruptie, flagel care realmente poate distruge un popor.Sunt convins ca -poate- multi din cei care citesc acest articol, le repunga gandul de a avea un rege (sau si mai rau, regina!) in subconstient, aceasta fiind tradus “regele are drepturi supreme iar noi suntem sclavi !”, cea ce face ca sangele sa coloreze obrazul in scarlet, adrenalina sa tasneasca prin toti porii , iar ratiunea albastra sa fie impinsa in afara oricarei discutii.In realitate, monarhiile de azi sunt cu mult mai populare atat in propriile tari cat si in afara, decat orice presedintie in propriile lor tari, iar legatura si raporturile dintre cetateanul “umil” si rege sunt mult mai calde si mai cordiale decat ne putem imagina.Desigur ca acest
lucru are valoarea sa, insa cel mai important lucru ramane daca ” supusii
altetei sale regale” ( adica poporul de rand) au un loc de munca decent si bine platit, daca au mancare mai mult decat suficienta, apa calda permanent, si un automobil chiar de mic litraj.Iar cum bine stim, acum dupa “89, si dupa cum banuiam destul de aproape de adevar, inainte de “89, toate acestea erau si sunt realitati indiscutabile in tarile occidentale dar mai ales in cele cu monarhii.

Se spune ca fiecare popor are soarta pe care o merita.Partial este adevarat, insa toate popoarele merita sa traiasca in bunastare, problema este daca invatatorii neamului sunt onesti si nu sunt vanduti unei ideologii sau alteia, pentru avantaje materiale sau pur si simplu din “mandrie patriotica” sau alte lozinci cu iz patriotard care au scopul de a bloca pe multi sa gandeasca independent, sau chiar de a-i rusina, pe cei care o fac. Concluzia mea,cu privire la forma de guvernamant , pentru toate tarile, dar aici, pentru Romania, este ca monarhia constitutionala ar scuti natiile de multe din necazurile si problemele cu care se confrunta de peste un secol. Dupa cum se stie din media internationala, in toate tarile cu forma de guvernamant Republica (presedintie) alegerile prezidentiale -la 4, la 5 sau 8 ani- nu numai ca consuma resurse financiare in mod inutil, insa – si este extrem de important- pentru motive aproape viscerale, in populatie se produce o diviziune adanca, marcata de agresivitate verbala si chiar fizica, si nu numai intre grupuri sociale dar chiar si in cadrul familiilor. Poate ca psihologia acestui mecanism nu este greu de descifrat, insa in mare se poate vorbi de o mandrie si prejudecata exacerbate care au ca subiect in primul rand persoana in cauza, votantul -si nu cel “de ales”- care o data ce si-a declarat adeziunea si sprijinul pentru un anume candidat (la presedintie) nici cele mai valabile argumente nu-l vor face sa-si schimbe opinia, pentru ca astfel el ar trebui sa recunoasca ca EL,- niciodata EL- a gresit! 

Prejudecata vine din faptul ca ne facem o parere despre un candidat din aparenta acestuia si din modul de exprimare, din generozitatea regala (de data aceasta) cu care promite mii si mii de lucruri si- din mare nefericire- nu prin analizarea trecutului acestui individ si a actiunilor prezente care sunt de fapt oglinda nevenetiana a caracterului.Cea ce mai e de remarcat este faptul ca, cobarand la ceilalti “alesi”( senatori , reprezentanti) pasiunile se domolesc, chiar rapid, pe cand ,fiind in discutie omul pentru postul suprem, pasiunile clocotesc ajungand la extrem, manifestate prin injurii si insulte, maltratari fizice si chiar omucidere.Aceste acte nu se intalnesc la alegerile parlamentare din nici o tara cu monarhie ca si forma de guvernamant, si nu s-ar intampla nici in Romania daca tara ar fi condusa de o administratie regala care are si ar avea tot interesul sa mentina stabilitate in toate domeniile si la toate nivelele, chiar si pentru simplul motiv doar pentru a-si asigura continuitatea pe tronul tarii pana la limita maxima.Un alt aspect , din ce in ce mai demonstrabil in timp, inclusiv (si mai ales) la republicile cu democratie, este alunecarea spre dictatura fie sub acoperirea de satisfacere a “spatiului vital”(Germania inceputului secolului trecut) fie pentru “apararea victoriilor revolutionare”( Rusia -URSS-ul stalinist al secolului trecut),fie pentru contracararea “imperialismului mondial”(Korea de Nord a zilelor noastre) incercari similare in America de Sud(in trecut si in prezent) si intr-un mod sofisticat in SUA zilelor noastre .Cea ce este de remarcat, ar fi ca mai toate aceste dictaturi afisate sau mascate, nu numai ca aduc o multime de probleme in interiorul propiilor societati, insa prin forta armata -pe motivatii false- intervin in tari diverse fie ocupandu-le , fie producandu-le seisme sociale care, realmente, aduc asupra poporului respectiv iadul veritabil. In acest context, ”international” e interesant de remarcat ca in ultima suta de ani
monarhiile au tendinta reala de a fi adevarati slujitori ai poporului, pe cand guvernele prezidentiale devin tot mai agresive atat pe plan intern dar si extern, atat in plafonarea sau chiar reducerea nivelului de trai al populatiei dar si prin abuzuri grave impotriva drepturilor cetatenesti.

Nu am enumerat la acest capitol dictatura din Romania postbelica, nu pentru ca nu ar fi existat, ci pentru ca a fost o dictatura ceva mai aparte, “dictatura proletariatului”,iar Romania datorita fiasco-ului economic total si aproape din start, nu ar fi putut sa intervina armat in nici o alta tara , nici pentru o singura zi.Nu e nici un dubiu asupra faptului ca dictatura de o jumatate de secol din Romania a fost una dintre cele mai urate din istoria omenirii, fiind sustinuta prin segregare economica (chiar daca saracia era plenipotentiala ,totusi anumite paturi, grupe sociale erau apropape sclavagizate) dusa la extrem- cum bine stim- de ex-presedintele Iliescu ( primul presedinte “democrat”) prin actul oficial de instigarea la omucidere a unor grupe sociale impotriva altora.Se spune ca regele( guvernarea monarhica)ar fi lasate de Dumnezeu ; noi nu stim daca e adevarat sau nu, insa cea ce stim clar este ca desi tarile cu monarhii, nu sunt in fiecare zi cap de afis in stirile ziarelor sau televiziunilor, ele sunt constant adnotate cu plus, iar linistea lor -inclusiv si cea aparenta- e dublata de o viata dusa in indestulare modesta si neprovocatoare, in care cetateanul de rand,”umil supus al Majestatii Sale” isi traieste in tihna si din plin, visele.

(2008)X.Y. Zet.

Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.