Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra, că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa. Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară, publicate de N.M., ca și de diverși alți autori, cu girul lui N. Manolescu. 

Am criticat, și prin acest exemplu, publicistica ideologică antiromânească a unor minoritari ostili, a slugilor acestora, a descendenților unor activiști comuniști, care denigrează de peste trei decenii memoria istorică, culturală și identitară a românilor, cu argumente specioase sau chiar fără argumente, în numele unor interese personale sau comunitare specifice. Care participă la o falsificare, cu deformare continuă a imaginii culturii române, prin încercarea de a impune pe plan internațional, ca aparținând culturii române, non valori sau pseudovalori, așa zisa avangardă literară, de pildă, în dauna valorilor sancționate de practică și timp, escamotate sau acuzate de păcatul «naționalismului».

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etcTexte și surse documentare. 

Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză, pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. 

În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism.Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra, că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa. Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară, publicate de N.M., ca și de diverși alți autori, cu girul lui N. Manolescu. Am criticat, și prin acest exemplu, publicistica ideologică antiromânească a unor minoritari ostili, a slugilor acestora, a descendenților unor activiști comuniști, care denigrează de peste trei decenii memoria istorică, culturală și identitară a românilor, cu argumente specioase sau chiar fără argumente, în numele unor interese personale sau comunitare specifice. Care participă la o falsificare, cu deformare continuă a imaginii culturii române, prin încercarea de a impune pe plan internațional, ca aparținând culturii române, non valori sau pseudovalori, așa zisa avangardă literară, de pildă, în dauna valorilor sancționate de practică și timp, escamotate sau acuzate de păcatul «naționalismului». 

Sunt convins și afirm că o cultură românească nu poate fi reprezentată valid în programele unor institute culturale ale României în străinătate de un Tristan Tzara (un impostor dadaist), B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Sesto Pals, sau  și alți avangardiști, așa cum se încearcă de vreo trei decenii, prin împăunarea cu pene străine de care, înlocuitori de fapt, nu avem nevoie. Uneori e vorba de valori reale (cazul B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Victor Brauner, Mihai Sebastian, Alexandru Vona etc) dar opera lor este exterioară, puțin sau integral nesemnificativă pentru liniile majore ale specificității noastre naționale. E vorba de o cultură derivată, secundă, câteodată, din păcate pentru operele înalte respective, rămasă indecisă între curentele preeminente,  insulară, care ar trebui corect încadrată între realizările culturale ale evreilor, indiferent de limba în care s-au exprimat autorii. Un amestec al curentelor nu este acceptabil, inteligibil, nici logic, nici productiv.

Valorile naționale românești se află pe linia Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, B.P. Hașdeu, Vasile Pârvan, George Coșbuc, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Constantin Brâncuși, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Vasile Voiculescu, Ion Barbu, Ion Pillat, George Bacovia, Dan Botta, Dimitrie Gusti, Dumitru Stăniloaie, Hortensia Papadat-Bengescu, Nae Ionescu, C.V. Gheorghiu, Vintilă Horia, Emil Cioran, Constantin Noica, Aron Cotruș, George Ciorănescu,  Zevedei Barbu, Gellu Naum, Ion Gheorghe, Leonid Dimov, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu, Dorin Tudoran, Mircea Ciobanu, Vasile Vlad, Cristian Simionescu, N. Steinhardt, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Nicolae Breban, Emil Turdeanu, Petre Pandrea, Ion Taloș, Petru Ursache etc. etc. Câtă vorbire se face despre acești autori în sistemul comunicării culturale externe?

Nicolae Manolescu se erijează în denunțător, ascunzând adevărata cauză a acțiunii sale, o răzbunare ridicolă. Am criticat direct, în corespondența mea cu Uniunea, abuzurile în redactarea Statutului Uniunii Scriitorilor, modificat în funcție de interese private, prin care sunt lipsiți ilegal de un drept, votul cu ocazia alegerilor de președinte, scriitori care sunt membri, dar nu locuiesc în România.

De la o notulă manolesciană în România literară nr. 51-25/2023, s-a ajuns la declarații autocritice exagerate ale conducerii revistei Vatra, sub amenințările voalate ale lui Andrei Cornea, deși conținutul în peste trei decenii al periodicului românesc din Târgu Mureș, una dintre cele mai bune și echilibrate reviste din România, dovedește tocmai lipsa oricărei atitudini culturale discriminatorii, de care este acuzată acum redacția, prin efectul de «contaminare» indus de denunțul absurd al lui N. Manolescu, denunț bazat pe o lectură perversă a studiului meu de sociologia succesului. Faptul că, în niște texte de publicistică propagandistică, câțiva autori confundă sistematic legitima apărare, față de orice acțiune de subminare sau colonizare demografică sau spirituală, și critica legitimă a unor acțiuni ideologice ostile — cu antisemitismul, o fac pe barba lor. Nu fac parte dintre cei care se sperie de atacul în haită. Sunt cu spatele la o stâncă și am în mână un par, scos din foc.Aveți mai jos elementele necesare pentru a judeca singuri. Dacă, eventual, vreți să-mi comunicați o părere, o reacție, adresa pentru mesajele electronice de acest fel este ziarist.culcer@gmail.com

Cu tot binele, Dan Culcer