Who's Online
Exista in mod curent, 51 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Proza: Ben-Gal. Povesti dintr-o alta Moldova
Scris la Monday, July 31 @ 15:22:59 CEST de catre asymetria |
Obolul si altele
Îmi amintesc uneori de o ediție de lux a operei lui Dante în traducerea
lui Coșbuc. Cea mai buna traducere "ever", parerea mea, "no harm
intended". Cind am parasit România, la vama mi s-a spus ca n-o pot lua:
"Aparține Patrimoniului Național", a spus vameșul intinzind o mîna
pofticioasa spre carte.
Obolul
Îmi amintesc uneori de o ediție de lux a operei lui Dante în traducerea
lui Coșbuc. Cea mai buna traducere "ever", parerea mea, "no harm
intended". Cind am parasit România, la vama mi s-a spus ca n-o pot lua:
"Aparține Patrimoniului Național", a spus vameșul intinzind o mîna
pofticioasa spre carte. "Tot așa și "Frații Jderi", domnu', și ea ține de patrimoniu”. Asta, ultima, purta semnatura lui Sadoveanu. O semnase cu ocazia vizitei lui la Liceul National din Iași, cu schimbarea numelui sau în "Liceul Mihai Sadoveanu". Mai țin minte și azi dedicația: "Pentru X, [adica eu], cu urari de grabnica insanatosire". Pasami-te, eram bolnav, acasa în pat cu temperatura constanta vreme de o luna. Doctorii nu știau ce am. Nici ala care fusese adus special de tata din București. "Imi moare fiul", se tot vaita tata, Dumnezeu sa-l ierte. Un doctor vestit spunea cu un glas care se voia autoritar: "L-a atacat un "macrob"". Altul era de parere ca am ceva la ficat. In orice caz, cind Sadoveanu a venit, tata și-a strecurat voluminosul lui corp in fața si cind a ajuns la Sadoveanu i-a spus ce și cum. Mai apoi a venit acasa fara sa mai aștepte sfirșitul ceremoniei și mi-a aratat cu mare mindrie "trofeul". Veți crede sau nu, dar mai pe sara eram sanatos. "Tot așa și "Fratii Jderi", domnu', si ea tine de patrimoniu", vorba vameșului. Sa ma imbolnavesc iar, nu alta. Pentru aste doua carți lasasem in România un palton cu guler din blana de Astrahan, caci eram limitați la bagaj de 40Kg. per capita.
Ediția de lux a operei lui Dante in traducerea lui Coșbuc era o minunație aflata la noi de trei generații. Era legata in piele de antilopa și avea inchizatoare de alama incrustate cu pietre semipretioase. Hirtia era aspra și filigranata, puțin ingalbenita de timp. Ghiliotina aceea care taie foi egale, nu fusese intrebuințata, poate ca nu fusese inca inventata. Foile erau cu margini neregular zimțate și miroseau a lemn de pin. Și tiparul...Literele erau de culoare albastra-violaceu și titlurile era scrise in roșu. Unde o fi fiind cartea asta acum? Tare aș vrea-o inapoi. Poate ca e un unicat..
Și iac'așa - de cite ori trec prin vama aia și nu se intampla des, imi dau "obolul".
Bunicul
Era dupa razboi. Venisera comuniștii și-i inchisesera bunicului dugheana lui. "Capitalistule, neguțatorule, exploatezi poporul?" Și numai bine zis și comisarul, aceași persoana care ii luase bunicului plapoma cu 5 ani în urma, "pentru eroii noștrii de pe front", spusese, ii trântise un pumn zdravan tarabei bunicului, care, neavînd incotro, se prabusise cu mare rușine in colbul ograzii. Bunicul numea șopronul acela "pravalia". Vindea acolo ața și nasturi. "Vindea" vorba vine, ca de vîndut vindea bunica. Șopronul acela era, de fapt, un fel de coteț ceva mai mare de patru metri patrați. Bunicul il construise din scanduri și tabla dobandite la piața de vechituri. In spatele șopronului mai facuse el o masa la care statea mai tot timpul și studia din carțile lui. Chiar și scrisese câteva comentarii asupra "Cabalei" care fusesera bine primite de comunitatea evreiasca și de Rabinul Iașului.
Acum, daca nu mai avea "pravalia", bunicul se reprofilase. Invațase de la cumnatul lui din Huși meseria de "haham", adica se ocupa cu sacrificarea gainilor. Chestia asta cu sacrificarea mie nu-mi placea. Dupa datina evreii n-au voie sa consume singe. Sacrificarea consta in a face o taietura mica la gitlejul gainii pentru ca tot singele sa se scurga afara. S-o vezi pe gaina asta jucind tontoroiul in colbul țarcului nu e un spectacol pt. copii mici. Bunicul incerca sa ma linisteasca spunind ca gaina sufera mai putin decit daca ii tai capul de tot. Mai tarziu am citit ca asa este. O fi,... aș intreba gaina. Apropo, de chestia cu sîngele: pentru a face disparut tot singele, gospodina o mai și sareaza și o pune la uscat. Jmecherii aia care susțineau ca evreii fac azima de Paști cu singe de copil creștin (vezi pina și fratii Grimm), vorbeau prostii. Și-i spune intr-o buna zi bunicul: "Hai nepoate la un șpațir la Ștefan cel Mare". Ii dau eu mina ca sa nu ma taie fere vreun car cu boi si hai la șpațir - plimbare, adica. Și-l vad pe bunicul ingindurat și fara gust de vorba. Tocmai inflorisera copacii de tei si eu aveam ceva nelamuriri pe chestia asta. Și-l vad pe bunicul ca tot arunca priviri furișe in dreapta și-n stinga. " Ce e bunicule?", intreb. "Poate dau de ala care l-a ucis pe tatane-tu in Pogromul de aici, sa-l rup. Numai 50 de creminali fac pușcaria. Unde-s toți ceilalți?"
Ben-Gal
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|