|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 63 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
In epicentru: Magda Ursache. Petru "Dalbul de pribeag" Scris la Wednesday, August 21 @ 13:33:17 CEST de catre asymetria |
Ce scrii tu acolo, Petru?
„îmi organizez spațiul meu literar”. Petru Ursache o să caute și o să găsească în cer „un colț românesc”. Magda URSACHE:. „Dalbul de pribeag” „Dacă tot murim cu totul/ înviem apoi de tot?” Cezar Ivănescu „viață moarte viață moarte pentru că ne-am despărțit pînă/ acum de o mie de ori pentru că ne-am despărțit de o mie două sute patruzeci și patru de ori/ noi nu ne mai putem despărți/ niciodată niciodată/ oh salvie levănțică iasomie/ trandafir” Virgil Mazilescu De data asta, „dalbul de pribeag” e blîndul și bunul meu Petru. în riturile de trecere, așa este numit cel trecut dincolo. Mă supun cutumei ortodoxe, atît de liniștitoare pentru suflet, pas cu pas, pe tot parcursul celor 40 de zile. Imaginea românească a „trecerii” (o spune Petru Ursache în toate studiile lui de etnologie) nu e deloc inferioară altora. S-a lipit de noi eticheta de primitivi, anonimi și analfabeți pe deasupra; Bram Stocker ne-a pus pecetea: ăia care cred în strigoi, idee preluată de eseiști improvizați în antropologi, care nu cunosc nici măcar alfabetul „trecerii” carpatine. Citez din antologia noastră, Mircea Eliade, Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, Junimea, Iași, 1992: „Casa omului arhaic nu era o mașină de locuit, ci, ca tot ce imagina și făcea el, un punct de intersecție între mai multe niveluri cosmice. Adăpostindu-se într-o casă, omul arhaic nu se izola de Cosmos, ci, dimpotrivă, venea să locuiască chiar în centrul lui”. Și aici Petru U. îmi suflă în ureche: „Cauza tuturor lucrurilor e Dumnezeu și nu se întîmplă nimic fără voința Lui: așa a lăsat El să fie. Mă urmărești, Magda? Țăranul nostru își construia ritualic spațiul, în spirit sacru, bucată cu bucată. își sfințea fîntîna și grajdul, stîna, livada…Identifica acest spațiu, idealizîndu-l, cu peisajul paradisiac. Raiul e ca un picior de plai, știi tu. Locul străin, «unde Dumnezeu nu se pomenește»”, e tabu, stăpînit de spirite rele. „Veșnicia s-a născut la sat”. Să-ți traduc ce-a spus Blaga? Satul e natură, or natura are acest privilegiu, al eternității. în sinea lui, satul trăiește în veșnicie și-n «zariștea mitului». Metafore blagiene? Oare filosofiei îi sunt proprii numai conceptele, nu și metaforele?” Deci „dalbul de pribeag” nu bîntuie, ci vine. Vine să dea grîu la porumbei, să atingă cu buzele un pahar cu apa casei, o felie de pîine proaspătă, să miroasă un fir de busuioc… Le găsește pe glaful lat al ferestrei, unde și-a scris ultima carte. în picioare, vertical. * „Dependent de drogul scriptic” ca Gheorghe Grigurcu și vrînd să mă protejeze (așa cum a făcut-o în toți cei 50 de ani, de cînd suntem împreună) mi-a spus că e un fleac de „procedură”. Nu m-a avertizat nimeni ce riscuri presupune un stent, n-am semnat nimic. Aș fi acceptat? Oricum, m-aș fi sfătuit cu alți medici. însă Petru vroia să rezolve problema repede și să plece la Sinaia, să-și încheie cartea, Istorie, etnocid, genocid. Singur între doctori, el a luat decizia. Nu l-am văzut pe medicul specialist în cardiologie intervențională la înmormîntare. Dacă ar intra asta în fișa postului, poate că… * Primele cuvinte, după coma indusă, din care a ieșit pe 13 iulie: „N-o să mai scriu, n-o să mai citesc…” Ba o să scrii, o să citești, ai să termini ce-ai început. Și el, ca un ecou: „Ai să termini ce-ai început”. Cu scrisul mărunt și ordonat (îi spuneam „scrisulețul”, era extrem de personalizat) a caligrafiat foarte concentrat (fișa o păstrez în rama oglinzii): Godea – Goma. De ce? „Pentru eufonie”. Silvia Godea, medicul rezident în cardiologie, cu o strălucită carieră în față, sunt sigură. Și, în continuare: Eliade-Goma Eliade-Eminescu Cioran-Eminescu Ce scrii tu acolo, Petru? „îmi organizez spațiul meu literar”. Sacru, aș adăuga. Ce și-a dorit cu adevărat e legat de cărți, ale lui și ale mele, deopotrivă. Cîtă vreme a scris Omul din Calidor, s-a gîndit să ajungă la Paris, în pragul lui Paul Goma și să-i întindă cartea. Am fi făcut-o dacă, atunci, Goma n-ar fi fost bolnav. Nu ne-am mai dus. „Iubită Magda, Ne alăturăm și noi, Ana și cu mine, la doliul după dragul nostru Petru Ursache. Neașteptată – pentru noi – a fost plecarea lui. El însă va rămîne, pentru mine, prin Omul din Calidor, în veci (un în veci ceva mai scurt decît al lui). Te îmbrățișăm, dragă Magda, Ana și cu mine, cu toată frățietatea. Dumnezeu să-l aibă în paza lui pe Petru Ursache. Ana și Paul” (8 august, 2013, 9:28 AM) * înainte de a se interna, în spital, scrisese o serie de texte completînd Istorie, etnocid, genocid, printre care Drama generalilor (numai la Aiud au fost închiși 52 de generali; atunci, pușcăria însemna condamnare la moarte) și Drama Academiei. Așadar, în anii ’50, trebuiau distruse apărarea țării și inteligența. Și pentru că a scris despre toate astea cutremurat de durere, după anestezie se credea deținut politic, într-un pat de închisoare, el însuși schingiuit bestial. Nu vedea cerul de la Terapie intensivă, fereastra era plasată în spate. Ultimele lecturi, în spital, fuseseră teribile: Radu Ciuceanu, Prea mult întuneric, Doamne! Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului , București 2012 și Fratelui meu din exil. Epoca stalinistă în România în scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika, prinț, preot și martir, Galaxia Gutenberg 2008. Din semnele lui cu un capăt de creion, care se mai află în volum: Monseniorul comentează „Toți episcopii noștri sunt la închisoare, fără să știe actualmente unde se află” (Scrisoarea din 10 august 1951). Ce citise îl tortura psihic. Vedea, nopțile, în camera de gardă mișcare și-și imagina că acolo sunt doi călugări „politici”. „îi bat de-i omoară”. Experimentul Pitești a fost „popas de iad”, iadul luptei de clasă. Am încercat și am reușit să-l scot din coșmaruri. „A venit Magda lui. Să vezi cum o să-l liniștească”, le-am auzit pe infirmiere. * Inima i s-a tot înnegrit în anii din urmă. După ce Securitatea i-a respins aproximativ zece dosare pentru lectorate, visa restabilirea normalității în postsocialism. Și ce s-a ales de visul ăsta dacă agenții de bolșevizare și fiii lor au ajuns la conducerea țării? Cînd i-a obosit cordul? La moartea colegului Mihai Drăgan, ultimul eminescolog al Universității „Al. I. Cuza”, cauzată de cabala mediocrilor; cînd Catedra de Franceză s-a debarasat de Luca Pițu înainte de vreme, trimițîndu-l la pensie; la urcarea în scaune a informatorilor Securității. Șef de catedră la Literatură română, Nicu Crețu. Decanul Iulian Popescu (nume de cod Cristescu, după Luca) a intrat în sala de examen să-i spună că nu mai are drept să conducă doctorate pentru că împlinise 70 de ani . Petru Ursache nu și-a lăsat doctoranzii de izbeliște. I-a scos la liman, deși nu mai era plătit pentru asta. Ocupa un birou modest, într-un cabinet strîmt, unde funcționau alți trei conducători de doctorate. La 8 dimineața era deja la scris. Pînă cînd alt decan a intrat peste el în forță, să-i comunice de la înălțimea sa: Strîngeți lucrurile și plecați. Avem nevoie de spațiu. „Blaga a pățit-o și mai rău, mi-a spus. Bine că nu l-a trimis fostul meu student, Codrin Liviu Cuțitaru, pe portar să mă scoată afară”. S-a uitat la trandafirul japonez, înflorit nebunește. S-o fi uscat de cînd nu-l mai grijește Petru. Am cărat acasă toate dosarele cu documentarea uriașă pentru istoricul Universității. Cărțarul meu drag le-a clădit cu rîvnă în camera lui. Cardiacii sunt cei mai optimiști oameni? El era. Pe marginea patului de spital, făcea proiecte peste proiecte. Moartea cu „vicleanul năvod”, cum zice Ecleziastul, nu ne privea. * Gura deschisă, într-un ultim efort, limba însîngerată, gingiile însîngerate. Ce n-aș fi dat să fiu în locul lui. Mă auzea, era supărat pe mine că nu-l ajut, că nu-i scot tubul prin care respira. Am rugat-o pe Doamna Doctor Gabriela Omete să-i curme chinul. „Vă dau o foarfecă, puteți tăia?” mi-a răspuns. În sicriu, tuturor li se părea că zîmbește împăcat. în fapt, în colțul buzelor se închegaseră două boabe de sînge. Hristic. * „Mai stai. Nu, du-te acasă, e aproape întuneric. Mai stai”. Era joi seara, 1august, fusese declarat cardio stabil, urma să fie externat luni. Vineri dimineață, aproape că trecuse dincolo. A fost rîndul meu să-i spun „mai stai”. îi cumpărasem pat nou, de convalescent. Mă tot întreba cum arată. Alb. * Ce feroce e acest 2013! Ghilotină. Mi-a luat atîția prieteni. Petru s-a dus la zi însemnată în calendar, după Schimbarea la față. Schimbarea la față a vieții mele. Văd pe stradă o bătrînă sprijinind cu greu un bătrîn firav, paralizat pe stînga. îi invidiez. Aș fi preferat să-l aduc acasă oricum. Sisif a învățat să-și iubească nefericirea. Era fericit sub bolovanul său. * Da, Adina Kenereș, Bătrînu meu e în preajmă. Pune ceata de îngeri la lucru și mă ajută, îmi trimite omul potrivit, ca distinsul teolog, Părintele prof. Dr. Ioan C. Teșu . M-a sprijinit și m-a întărit cît s-a putut. Mereu i-a simțit Petru pe cei care țin la mine cu adevărat, de departe și de aproape. Cu „prietenească durere” mi-a scris Dan Culcer. Cuvinte de încurajare, de alint, de la inimă la inimă mi-au trimis Myriam și Ștefan Arteni, Nina Deșliu și Rodica Lăzărescu, Bedros Horasangian („și scria bine și drept, ceva rar la noi”). „Cu suprindere și durere”, Th. Codreanu: „nu-l voi uita. I-am rămas dator cu ultimele cărți”. Mi-au fost alături, „cu dragoste și mîhnire”, Valeria Tăicuțu, Iolanda și Lucian Vasiliu, „alde Lazu” și Conu Culai, pietreanul. R.V. Giorgioni m-a asigurat că Dumnezeu nu-i ia pe cei care mai au ceva de făcut pentru El pe pămînt. Cîți nu mi-au dorit rezistență, ca Niculae Gheran, ori ca Vladimir Udrescu, „vigoare sufletească”, dar de reușit a reușit să mă facă să scriu aceste rînduri Gheorghe Grigurcu. Remediul – munca. * Mi s-a spus „pentru a multa oară” că sunt un om puternic, însă eu îmi împart ziua în bucățele, să pot rezista. Mîine nu prea mai e altă zi. Aștept să curgă lunea și să ajung, cumva, la duminică. Și îmi aduc aminte că Petru mi-a zis în spital, cu tristețe amestecată cu căldură: „Creștinii, duminică de duminică, reactualizează învierea. Sufletul nu se poate risipi, primește altă folosință”. Radu Ulmeanu, aflînd dintr-o postare a lui Mihai Rogobete (cu rubrică în „Argeș”) că Petru s-a stins, mi-a scris: „Bătrînul tău s-a dus la Dumnezeu. Sunt sigur că l-a primit cu brațele deschise”. Așa este, a avut un mic altar în inimă care „funcționa” pentru Dumnezeu. * Christian W. Schenk mi-a trimis semn din Boppart: „trebuie neapărat să scoți cărțile de pe stick. O să-ți fie mai ușor și el mai aproape. Nici nu-ți închipui cît de fericit sunt că am atîtea cărți de la el înmînate personal. Unul dintre puținii oameni pe care i-am stimat (sunt cam exagerat cu așa-zisele «prietenii») și iubit, iar voi, cuplul Magda și Bărtrînul URS, mi-ați fost cei mai dragi din România”. Da, Herr Doktor. Cel mai tîrziu în octombrie o să apară prima, cu ajutorul lui Valentin Ajder (Eikon), editor născut nu făcut. * „Te îmbrățișez frățește. Fii tare, scrie” (Radu Mareș). După nefericita intervenție laparoscopică, Bătrînu s-a străduit să-mi telefoneze. Se simțea rău, dar voia să-mi ceară greul greului: să merg mai departe. A ridicat vocea, cum n-o făcea, ca să-l aud bine: „Lasă-mă pe mine. Tu vezi-ți de treaba ta, scrie”. Asta înseamnă dragoste. Numai că am nevoie de curajul și de luciditatea lui ca de aer. * Adrian Alui Gheorghe și Carolina sa m-au ajutat să mă opun neputinței, zădărniciei, în cele mai cumplite momente din 9 august. Dar cea mai fericită zi din jitia lui s-a întîmplat la Suceava, cînd a împlinit 79 de ani, în 2010, la 15 mai, s-a datorat tot lui Alui. Am pus la cale cu minunea de discipol și de prieten, ca, la ceas aniversar, să-i facem Bătrînului surpriza surprizelor: să-i tipărim o carte fără s-o știe. Titlul lui l-am păstrat: Istorie, etnocid, genocid. Prilejul? Am fost invitați de C. Arcu la Tîrgul de carte. După conferință, Petru m-a căutat cu privirea. I-am spus în codul nostru exersat 50 de ani, că a fost bine. Mă așezasem strategic, să-i urmăresc reacția. Se uita pe fereastră, ușor obosit după expunere, cînd Adrian a început să prezinte altă carte. Cei din public o aveau în mîini. Pe copertă, zorele albastre, ca ochii Bătrînului, înflorite pe o sîrmă ghimpată. Adrian a început să citească vorbele de pe copertă. Bătrînul meu a tresărit și s-a ridicat în picioare: „Dar sunt ale mele, sunt frazele mele!”. A înțeles ce s-a întîmplat și s-a bucurat enorm. Aplauze, mulți ani trăiască, flori. Istorie, etnocid, genocid a fost cartea lui de suflet. * Aflat în polemică necordială cu Cassian Maria Spiridon, „Ziarul de Iași” n-a catadicsit să publice ferparul trimis de Filiala USR. Nu s-a găsit loc pentru un profesor emeritus al Universității, însă a fost destul pentru accidentul de mașină al deputatului PPDD, Oajdea. Doar își făcuse praf Volkswagenul Passat. *
La picioare, s-o ia cu el în Marea Trecere, i-am pus lui Petru cealaltă antologie a noastră din Mircea Eliade, Arta de a muri, Eikon 2006. Decupez din prefața lui: „Știința morții, adică modalitatea de a murifrumos, ca în artă, a deprins-o omenirea după lungi experiențe costisitoare. Se spune: cine se teme moare urît, dar cine a înțeles puterea lui Thanatos și modul cum poate fi întîmpinat cu bărbăție, moare frumos”. Petru a primit moartea, despre care a scris de atîtea ori, răbdător și tare. Credința firească în Dumnezeu l-a ferit de frică, de disperare, de îndoială. Pe blogul său curat și luminat, Vasile Gogea a presupus că Petru Ursache o să caute și o să găsească în cer „un colț românesc”. Pace ție, cetitoriule! Magda Ursache |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |