Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 99 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    In epicentru: Magda Ursache - Însemnari de decembrie
    Scris la Wednesday, December 19 @ 20:14:41 CET de catre asymetria
    Distribuitor de afise  
    « Atenție, istoria o fac vocalii. Și secuii, și sîrbii, și bulgarii  sînt mai vocali decît românii. Noi ironizăm sentimentul nobil al iubirii de țară și spiritele patriotice (de la Noica la Țuțea) care cred că naționalul legitimează universalul.»
    Magda Ursache



    Magda Ursache - 
    Însemnări de decembrie
      „Tot adevărul
      dă-ni-l, Doamne, înapoi  și nouă pre noi”.
     Iulian Filip, Rugă basarabeană de fiece zi și noapte


    N-am scăpat nici în acest decembrie, la zi întîie și după, de ce mi-a fost teamă: de cîntărețele populare lălăind cu burțile înainte, dar  și de pro-europeiștii agasați de nație, opunînd europeitatea sentimentului național, ca și cum n-ar fi posibil (cu spusa Eminescului) să fii european, dar românește.
    Fără a băga în seamă, blamarea identității a început îndată după evenimentele cu damf de Securitate din acel Decembrie. Și-mi aduc aminte că, la Iași, chiar în ianuarie '90, cîțiva nevricoși au somat-o pe directoarea de atunci a librăriei Junimea (fostă „Cartea Rusă”) să lichideze vitrina Eminescu, aniversarea fiind, chipurile, propagandă ceaușistă, iar poetul - vreun protocomunist. Revenind în actualitatea imediat – fierbinte: un realizator de emisiune cu barbă rară de la Realitatea TV a reacționat tot nevricos la o trimitere în istorie: „Nu mă luați de la Decebal că mușc masa”. I se zbîrlea rău părul pă mîini și pă picioare, gîndindu-se cum s-au dus o sută dă mii dă ardeleni, pă frig, la Alba-Iulia. Altfel ierea să se fi unit cu țara într-un mai cu soare, cu mici și cu bere! Valoarea morală și mistică a românilor strînși la Alba-Iulia îi scăpa. Un actor de telenovelă îmbrăcase un tricou cu capete de mort, asezonat cu basma arabă, ca să demonstreze și el, pesemne, că n-are instinct, cum numea tradiția o domnișoară drapată în dungi și stele, de pe alt canal. Vedeta TV care susținea, zăngănindu-și brățările, că patriotismul este un cuvînt sofisticat nu se situa prea departe de un gherțoi politic, dornic să-și orneze livingul cu oase dezgropate din metropola Sarmizegetusei. 
    Cred, ca și Al. Paleologu, în virtutea repetiției, deci o spun încă și încă: s-a purces acum douăzeci de ani și încă trei – îmi cîntăresc bine afirmația – la formarea unui sentiment antinațional. Și cîți europenizanți nu s-au găsit, ca să încerce să-i convingă pe români că atașamentul  pentru specific și organic ne-ar despărți de Europa, unde am intrat fix în 2007, nici cu o zi mai devreme. însuși președintele, după referendumul din iulie, și-a clarificat direcția: Spre Bruxelles, mateloți!, în timp ce prietenul maghiar Viktor Orban a rostit apăsat: „Ungaria nu este subordonată Bruxelles-ului. Bruxelles-ul nu este centru de comandă al Ungariei”, iar „Constituția o decide poporul ungur”. Al nost' președinte ne cere – înțelepciune!  - „cedare masivă de suveranitate” din... interes național. Logic, nu? Să nu-i fi pus sub ochi consilierii săi afirmația lui Iorga că România e „stat de necesitate europeană”, secondat de Gh. I. Brătianu, care a accentuat „pozițiunea- cheie”? Sau are timpanele sparte la ideea de independență? Cerem, mai scria Iorga, „dreptul de a nu ceda nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre”.
    Cu un glonte simbolic pe masă, autocratul Băsescu cotrocește, în numele interesului național pe care l-ar deține singur-singurel, în pofida populației alegătoare. Ia să te abați de la interpretarea sa unică, te trimite la zidul chinezesc, colț cu Piața Roșie. Acest interes național poate fi „corijat” în interesul propriu al dinastiei Traian de Băsești. Goldiștii Apusenilor nu spun că militează pentru interesul național al mineritului cu cianură? Chestie de interpretare.
    Un intello, nu un tinichigiu, din curtea interioară băsescă, persuasiv ca un vînzător de loz în plic, îi sfătuiește pe istorici să privească din afară. Cu alte cuvinte, să vezi bătălia de la Rovine, de la Podu înalt, de la Călugăreni din punctul de vedere al turcilor, Posada din punctul de vedere al maghiarilor, asediul Cetății Neamțului ca un pan polonez, lupta cu Krasnaia Armiia prin ocheanul tătucăi Stalin. Și, mai departe, restituirea tezaurului României așa cum a proiectat-o Leiba Bronstein Troțki, care a decis, în 26 ian. 1918, că tezaurul va fi „indisponibil pentru oligarhia română”, dar că guvernul sovietic îl va păstra „cu meticuloasă grijă” și-l va înapoia poporului. Oasele lui Cantemir au fost restituite, nu și cele 93,4 tone de aur. Dar masacrul de la Varnița (azi Ucraina), din 1-2 aprilie '41, numărînd 8000 de morți, românii vrînd să scape de URSS (și au scăpat prin ogoni!, foc!) ar trebui comentat prin prisma sovieticilor? Ca să nu mai pomenim de masacrele din satele ardelene, după diktat. Să contestăm și noi Trianonul care a creat, în fapt, statul național maghiar (Ungariei nu i s-a luat nimic), cum face Laszlo Tökes care declară 1 decembrie „zi de doliu pentru maghiari” și chiar poartă doliu după o rană pe care o vrea vindecată prin „autonomie”? în ce-i privește pe foștii deținuți politici – are dreptate Petru Romoșan – pe ei îi judecă urmașii torționarilor staliniști.
      Atenție, istoria o fac vocalii. Și secuii, și sîrbii, și bulgarii  sînt mai vocali decît românii. Noi ironizăm sentimentul nobil al iubirii de țară și spiritele patriotice (de la Noica la Țuțea) care cred că naționalul legitimează universalul. Parafraza lui Mircea Cărtărescu după Sentimentul românesc al ființei, și anume Sentimentul românesc al isteriei, ca și cum am fi fundamentaliști isterici, îmi displace.Cît despre apartenența la un loc anume, eu o găsesc constructivă, treaba asta n-are legătură cu naționalismul xenofob. Nu cred că înainte de a fi parte a unei etnii ești parte a umanității, ci invers; altfel, punem, ca Tîndală, carul înaintea boilor. Și cine vorbește mai decis  despre locul Americii în universalitate decît americanii? SUA nu e defel patrie imaginară, nici integrarea un program de neurmat, o încremenire în proiect. Și atunci de ce l-am blama pe Noica, spunînd: „Ești român cînd uiți că ești altceva”?
    Dez-eroizarea, asta-i problema: să alegem din istoria noastră ce-i penibil, ca, după aceea, să ne uităm în oglindă și să ne schimbăm imaginea despre noi înșine; să „descoperim” că facem parte dintr-un popor de lași și de hoți (orice popor deține și lași, și hoți, și leneși, și proști, și mîrlani, și ipocriți, nu numai românii; ce-i drept, nu-i trimit in corpore la condus țara), neavînd repere naționale. Nu avem sau nu dorim să le vedem, conform liniei noi, anti-eroice?
    Pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, în 33 de zile, au fost 24. 396 de victime (după cifrele istoricului Gh. Buzatu) – 5011 de morți, restul răniți sau dispăruți; la Odesa, în toamna lui 1941: 17. 729 de morți, 63. 345 de răniți, 11.471 de dispăruți; pe frontul de Est: 625.ooo – morți, răniți, dispăruți. Țăranii au luat cu asalt colectivizarea în războiul atroce dintre '49 - '62, iar colectivizarea a ucis 200.000 de țărani. S-a luptat în Făgăraș pînă-n moarte contra comuniștilor, chiar Ceaușescu fiind (după Ion Gavrilă- Ogoranu și nu numai) cel care a condus lichidarea partizanilor. în munții Carpați s-a aprins omul-torță, schiorul-torță, Liviu Babeș. 
    N-avem un Walesa? Dar muncitorul Vasile Paraschiv, care a refuzat cu demnitate medalia lui Traian Băsescu?
    Eroii Armatei sunt și ei minimalizați, ca și războaiele de apărare, fie teritoriale, fie ideologice. Spunem că n-aveam ce căuta  dincolo de Nistru. Dar în Libia, cu pușcoacele-n spate, ce-om căuta? Avem un fel de ostași mutanți (ca în filmele SF),  cu dublă identitate sau mai multe, română, arabă, slavă, căzuți în teatrele de operații (expresie băsescă) din Irak, Afganistan, Cosovo...
    în emisiunea Copilul eroului meu, i-am auzit pe copiii orfani învățați să spună că tații lor, morți în Afganistan, și-au apărat țara. Historiquement correct?  întreabă Jean Sévillia, întreb și eu. Tati e un erou, zicea un băiețel, vreau să mă fac militar ca tati. Ion Antonescu a cerut iertare  victimelor civile ale bombardamentelor din 4 aprilie. Cine să le ceară iertare copiilor rămași fără părinți? Cu ochii la alții, părem a nu ne mai interesa  destinul nostru colectiv. Sau ne simțim mai puțin atașați de națiunea noastră decît secuii, armenii, bulgarii... Și de ce ar fi naționalismul maghiar, să spunem, mai corect politic decît al nostru? Cînd reperele naționale sunt disprețuite pe față (Avram Iancu spînzurat simbolic în secuime), tăcem. Tema martirilor e perimată? De pe Copoul ieșean  au fost îndepărtate busturile Horia, Cloșca și Crișan. Pe o laterală, există strada Cloșca și atît. 
    Homo rusticus, cum îl numește Mircea Eliade în Mitul eternei reîntoarceri, are și el parte, în numele satului global, de acuze destule. Ion Cristoiu, adorant Băsescu, se întreba cum putea vota DA la referendum, cînd „la ora șase, țăranul e beat” (asta exact pe 23 august 2012, la B1). Și-i  mai acuză pe alții de „vulgarizare istorică”. După demagogia iresponsabilă a activiștilor socialiști, s-a trecut la demagogia iresponsabilă a publiciștilor postsocialiști.
    îmi aduc aminte că un eseist cu condei  susținea, televizat, că iubirea e numai de la om la om, nu pentru țară, nu pentru popor. Aș zice că, dacă nu ai acest afect, asta nu înseamnă că el nu există. în ce mă privește, prefer să fiu etichetată „mătușă patriotică” (așa cum rîde același eseist de o atitudine firească) decît să-mi stea în gît sabia lui Cuza sau calul lui Ștefan cel Mare. Și mă simt rău cînd obiectul iubirii mele e batjocorit, în numele unui ludic tîmp.
    Nu s-a întîmplat, după '89, schimbarea la față a istoriei, pe care am așteptat-o, e greu să-ți iubești țara ajunsă pe locul doi în UE la taxe și pe primul loc la necitit, dar nu accept mesajul „artistic” al sibianului Sorin Tara, cum că „trăim într-o troacă plină de lături”, după ceea ce știe el că ar fi zicala (sic!): „un român și-un șobolan bătîndu-se pe un ciolan”; bașca faptul că pe expozantul pictocolajelor repulsive cu Sf. Parascheva beată și cu „Fănică” cel Mare în chip de lover medieval „l-a distrat” „bădărănismul îmbinat cu un naționalism prăfuit” al ieșenilor, într-un oraș „încremenit în timpuri de mult apuse”.
    Am un tînăr prieten, excelent profesionist, spirit echilibrat și cu lecturi întinse, care a ajuns dependent de frazeologia băsească, influențat de elita care-și apără exponentul politic bec et ongle. Am încercat să-i înțeleg argumentele pentru a vota ARD: vede clasa politică în totalitate rapace (și-i conced), nu vrea să schimbe un rău pe altul. De acord am căzut și pe subiectul Ponta –copy and paste, care a avut soluția să regrete public lipsa ghilimelelor și să renunțe la titlul de doctor. Numai că președintele ungurenilor, cu jocul lui primitiv, mi se pare pericolul maxim. Să strivești identitatea națională, dar și individuală, în numele unei europenizări percepute anapoda, al cărei sinonim este colonizarea? E loial interesului național ex-premierul light, cum l-a numit Paul Goma, mereu dign și necruțător cu clasa politică? Ce-i drept, MRU e foarte dexter și foarte conjunctural: civil pus în staff SIE, apoi premier democratic, ăsta o fi mersul lumii sau președintele o fi tras cu ochiul la Putin, ieșit din matrioșca serviciilor secrete?  Cît despre declarația ungureană , „Privim cu încredere în viitor”, e consternant de apropiată angajamentului utecist. I-am spus tînărului meu prieten că nu cred în „proiectele”  pentru o Românie dreaptă ale unui fost lider UTC, ajuns în CC de pe băncile școlii. Ce competență? Erai devotat PCR sută-n sută, scuipai ca pe semințe lozincile, obțineai tot. în hedonismul lui, arată că n-are decît patrie mică, familie și frățiori alteri. Iată-l lucky looser, primind, după infactul ARD, scaunul (pliant) în Parlament. Prin re-distribuire= pomană electorală rușinoasă. O fi asta „calea dreaptă”? Paradoxul votului decembrist, dacă pierzi, cîștigi. Fabulo spirit, nu? Ca și în cazul Ponta, MRU are soluția renunțării la titlu (de demnitar) după eșec. Și cînd mă gîndesc că Andrei Pleșu voia să-l cloneze, ca ungurenii clonați să ocupe „locul potrivit”! Eh, mai greșește și Pleșu. 
    Aș încheia aceste însemnări de decembrie nu fără a aduce în discuție croncănitul ciorilor vopsite în problema patriotismului, pusă în pagină de un eseist francez: „patria – ultimul refugiu al canaliei”. Oricît ar sări în sus, jigniți în principii, cei care au susținut teroarea și oroarea comunismului, eseistul din Hexagon are dreptate. Naționaliștii – carieriști n-au vreo îndreptățire să se dea înnobilați moral  de patriotism, după ce au devalorizat demagogic un sentiment care poate fi și a fost mimat de ei. Promovarea românismului încăpuse pe mîna lui Silvestri, Crînguleanu, Haralambie Țugui, îmbinînd oda cu dioda și utilul cu rahatul, cum scrie Marin Ifrim, necreditîndu-i etic pe cei care stau prost cu etica. Și cum să fi fost aparatul comunist patriotic, de vreme ce n-a cerut „conducătorului iubit” demisia, pentru a se evita vărsarea de sînge? CC-ul a omorît români în acel Decembrie, asta a făcut, iar Ion Iliescu a continuat operațiunea. Ipocriții, turtele ideologice rostogolindu-se de colo-colo, cînd sub oriflama roșie, cînd sub oriflama tricoloră (mereu sub), ne cer să-i evaluăm fără prejudecăți, să le recunoaștem „binele” făcut. Dar ce legătură poate fi între martirul Mircea Vulcănescu și prim- ministrul Const. Dăscălescu, ascuns în closet să nu-l ia Ceaușescu în helicopter? între Kogălniceanu și Mizil, între Haret și Bondrea, între I. G. Duca și Dincă-Te-Leagă, între Gusti și Suzănica Gîdea; între brătieni și fruntașii liberali cu L în coadă? Udrea, ca popa Burducea, cînd cu geanta, cînd cu crucea, iașiota Popa, cînd cu PDL, cînd cu USL, reșapații ca anvelopele găurite, Toader, Oltean, femeia de cultură Turcan. Iar peste toți și toate, liberalul din tată-n fiu, Petre Roman, reapare la TV, în celebrul pull roșu, acum fără mîneci, la fel ca economia pusă pe butuci.
    Da, patriotismul poate fi, din păcate, refugiul canaliei. Să ne trezim. E presant. 

    Magda Ursache
                   


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.68 Seconds