|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 51 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
In epicentru: Magda Ursache. Se cearta balta cu marea Scris la Thursday, July 26 @ 19:19:25 CEST de catre asymetria |
«În acest spațiu degradat, terorizant pentru puținii rebeli care se simt în insecuritate, SSSS – Serviciul Secret pentru Siguranța Scriitorilor - lucrează, cum altfel, pentru Mamin. El știe „de pildă, căMixandru a furat perdelele de catifea roșie de la Cabinetul de Partid, ca să-și croiască din ele, nesăbuit, o pereche de pantaloni. BOB (pentru necunoscători, temutul Birou al Organizației de Bază) a decis ca, în loc de detenție, să fie racolat ca informator. Ghinion. Detenția i-ar fi asigurat postura de disident. » „...muști de-o zi pe-o lume micăde se măsură cu cotul”.Mihai Eminescu Înfipt bine în solul /brazda realității, Mamin (Editgraph, 2010, lector Viorel Savin) aduce în scenă comilitoni ai lumii liberare. Prolifica eseistă Valeria Manta-Tăicuțu se încumetă să scrie – cu risc – un roman satiric al lumii condeierilor, plină de mistificatori, iluzioniști, moftangii, că tot sîntem în anul Caragiale, lichele. E una dintre ficțiunile realiste (sintagmă Paul Goma), „de căldură mare”. Oricît ne-ar repeta autoarea că arta ficției înseamnă „a se decorporaliza de realitate” și că „naratorii serioși nu se iau după bîrfeme”, nu numai personajele, dar și moravurile și năravurile scriitorilor din Miceu, în cap cu Mamin întîiul și cu măscăriciul Mitea Kalașnicov, care face „inginerii poeticești” pentru rege, dar și în enteres personal, sînt ușor recognoscibile. Cheile-s lesne de aflat pentru Cristu Momescu, gazetarul cu „stil inflamant”, care răspunde de canalele TV, pentru Augustin Păunescu, Pavel Morutz ori Maul Marmel. Diriguitorul regatului și-al USM (Uniunea Scriitorilor din Miceu) își hărțuiește, ostracizează, exclude supușii; ba-i și omoară pe nesupuși. Cîți impostori, atîtea imposturi și invers. Ce manevre subterane se folosesc pentru a consacra un scriitor? Destule. Autori submediocri au parte de un marketing fastuos. Pozele lor sunt lipite peste tot, în tramvai și la intrarea în baruri, „pe toate ușile din regat”. Fane, „fostul copil al străzii”, devine Etienne, „copil al cetății”, revoluționar (cu carnet) al poeziei, postmodern, autenticist, oho! tremiist, după ce-și schimbă traiectoria politică, meditînd transcendental la sediul USM (Uniunea Scriitorilor din Miceu) și al cenaclului „Mobilă și durere”. Ce dacă-i gîngav și diftongul ie îi rămîne străin? La „maestatea” sa Mamin se află cuvîntul, lauda, poziția socială. Zeitățile critice (ca Man Rodonel, care confundă troheii cu traheii) sînt aservite princepelui-Dumnezeu. De-o parte encomiile urduroase, de cealaltă tabletele „veninoase și nedrepte”, scrise cu ură viscerală și cu kalașnicovul pe masă. Ironia devastatoare și spiritul parodic (întrebare pentru V. M-T: mostrele de poezie puse între ghilimele sînt invențiile autoarei sau provin din tembeletristica inundînd publicațiile?) sînt la ele acasă în roman, ca și accentele satirice bine puse. Peste literarcumetria din Miceu autoarea aruncă „vitrion englezesc”. Țintele predilecte? Nulitățile care se intertămîiază, criticii ignorîndu-i pe cei care nu fac parte din vreo grupare, grupuscul, gașcă, scribăreții scandalagii /papucgii, sinclonizații (patent Virgil Diaconu), opacii la cei din tabăra adversă; bref, „literatura miceană este o junglă, dragul meu”, conchide autoarea. Ce publică revistele? Scriitori propriu-ziși, dar și politicieni, patroni de restaurante (avem și noi, la Ieș', fiice de sommelieri, poete și prozatoare), tot felul de sponsori. Și-i mai limpede decît limpedea apșoară Smirnoff că porțile Uniunii (în carte, nume de bar: se bea sănătos la „Uniune”) sînt vraiște, la fel ca-n lumea reală. Nu știu ce-a scris prof. Vasile Fluturel, care se recomandă la gazetă membru USR-Iași, dar știu ce stropi de înțelepciune sar din meditabundul V. Fetescu, alt membru al filialei bahluiene. V. M-T satirizează spumos agitațiunile ridicole ale femeilor, dînd lovituri „tiraniei falocrate”. Dezinhibatele desenează „cu carioca tot felul de imagini pe pereții vaginului”, ca să ajungă în... top-less. Cînd Mamin, plictisit să fie rege, vrea să candideze la președinție (vi-l amintiți pe Ceau cu sceptru, spre amuzamentul lui Salvador Dali?), concurenta care-l face să renunțe e o versificatoare răscoaptă, publicîndu-și poemele cu banii de întreținere ai locatarilor din bloc. în stafful regal se află temperamentala Ileana Cosânzeana, autoare de romane existențiale. „Bă, mai bine o fut decît s-o citesc”, declară întîiul, hrănit în copilărie cu poezii de Nina Cassian. Și-i gata să intre în acțiune chiar sub ochii soției, care-și poartă capul tăiat pe-o tavă, părînd încă vie. Din staff se mai și pleacă, unde dacă nu la mănăstire? Miona ajunge călugărița Evlampia, într-o chilie cu geam termopan, după ce dăduse sfat: „Politica și artele nu sînt /Menirea doamnelor pe-acest pămînt”. „Tare sînt singur, Doamne, și pieziș”, murmură Mamin, convins că el a scris versul. Cine să-l aducă la realitate? în acest spațiu degradat, terorizant pentru puținii rebeli care se simt în insecuritate, SSSS – Serviciul Secret pentru Siguranța Scriitorilor - lucrează, cum altfel, pentru Mamin. El știe „de pildă, că Mixandru a furat perdelele de catifea roșie de la Cabinetul de Partid, ca să-și croiască din ele, nesăbuit, o pereche de pantaloni. BOB (pentru necunoscători, temutul Birou al Organizației de Bază) a decis ca, în loc de detenție, să fie racolat ca informator. Ghinion. Detenția i-ar fi asigurat postura de disident. Nu-i mai rămîne (totul se transformă, nimic nu se pierde) decît să scrie un roman bazat pe documente din arhiva Secu. Principelui îi vine ideea de a ctitori o Istorie de marmură a literaturii miceene, mai rezistentă decît piramidele, fiecare clădindu-și edificiul cu material adus de acasă (în ciudata patrie a Miceului, ca și la noi, la Ieș: n-a venit un poet, mereu premia(n)t, cu banii de-acasă pentru o distincție a Filialei USR?). Numai că marmura se fură peste noapte și din gloriosul monument rămîne o tăgîrță de praf. Ce se mai întîmplă în dictatura artistică? După ce plagiase din Augustin Păunescu un eseu despre condiția de găină și condiția de vultur, Mamin găsește destule argumente pro se, multe inspirate de Al. Dobrescu-Machidon, autorul unui amplu studiu despre „corsarii minții”. Ce, Shakespeare n-a fost plagiator? La fel Bălcescu, la fel Eugen Barbu. Rolul de opozant al lui Mamin și-l asumă principesa vecină Mara, „curajoasa apărătoare a proprietății termenilor”. Cele două regate sînt despărțite ca apele de uscat, războiul nu cunoaște nici armistiții, nici conferințe de pace. La lovitura morală a Marei, Mamin răspunde cu o lovitură mortală. Naratorul care scrie epopeea lui Mamin pe cînturi, fost profesor de chimie sastisit de învățămînt și angajat la morga Secției de Criminalistică, se trezește cu principesa pe masa de autopsiere. Să fie vinovați sfadasinii puterii regale, Mitea Kalașnicov și Momescu? „Orice asemănare cu fapte ori personaje reale este întîmplătoare”, avertizează, din capul locului, V. M-T. în Bursa de iluzii, am precizat și eu, pentru orice eventualitate, că „acest roman nu este o carte à clef” și că „m-am aflat în exercițiul ficțiunii și cer imunitate ficțională”, chit că asemănarea era intenționată. Așa că îi sfătuiesc pe cititorii Valeriei Manta-T. să nu creadă că, la noi, elitiștii cu papion ar ordona să se caute cadavre de poeți naționali în debarale , că ar ocărî poporul și i-ar întoarce spatele, că ar exista un pseudo-scriitor care să facă afaceri cu „frații noștri de peste Mărut”. Nooo! în realitatea noastră, deloc asemănătoare cu cea din romanul Mamin, politicienii sînt săraci și cinstiți, n-au conturi în Elveția și moșii la Cornu. Asta-i numai în ficție! Ecologiștii nu aduc deșeuri radioactive, profii nu-s dați afară din învățămînt pentru hărțuirea sexuală a minorilor; la noi nu-i putred mărul ca-n Miceu (ca-n Macău, ca-n Mătîrlagele) unde cu o diplomă de absolvent de filologie poți fi orice, de la tinichigiu în sus: barman, stripper, șofer de taxi, zugrav în Israel... La noi, intelectualii nu sînt trimiși la „munca de jos”. La noi, nu se practică gonflarea non-valorilor. Nu există să se existe un Manea Carcalet (Falfabetul), cu fals certificat de revoluționar, posedînd ziar, editură, tipografie de la „ajutoare”; la noi, nici un editor nu face bani din cultură prin căpușirea autorilor. N-avem nici cenaclul „Mobilă și durere”, de la Mazilu cetire. Avem, însă, localul Lacrimi și sfinți, în notă eseist-cioraniană, al restauratorului Mircea Dinescu. La noi, nimeni n-ar face lucrări de licență ori de doctorat contra cost, ca personajul Valeriei M-T, Mistrețul. Pe una a publicat-o semnată de el însuși, după ce o vînduse, a fost dat în gît ca plagiator și s-a sinucis. Sinucidere din plagiat. Or, la noi nu se omoară nimeni după ce a fost prins la rapt intelectual. După ce se alege praful din proiectul „Istoriei”, imperatorul rămîne gravid, ca să fericească literatura cu „copilul de aur” al viitorului. Așadar, mamin înseamnă mamă masculină, ca să zic așa, bărbat născător de prunc. Suveranul are grețuri de etică, de responsabilitate, de respect pentru cobreslași. Tot sarcina îl face amnezic: nu mai știe că scrisese, în Almanahul săteanului comunist, poeme unde conducătorul rima cu izvorul /zborul /tricolorul /poporul. Amnezic e și „din punct de vedere istoric”, vînînd cu tupeu justițiar antisemiți în „foaia de comerț, politică și literatură”. Acolo îl combate pe „antisemitul” Crin (în fapt, îl mînă-n luptă antipatia pentru un disident cu memorie și condei ascuțit), deși „Crin era evreu și după mamă și după tată”. Și, pentru că Valeriei M-T nu-i scapă nimic de pe frontul literar, constat că nu i-a rămas străină nici polemica dintre Magda U. și Maul Marmel, popularizată de Mamin în „foaia pentru comerț, politică și literatură”, pentru că Magda U. l-ar fi călcat pe bătăturile proletcultiste. Uitasem episodul acelei polemici aiuristice. Deși tot repet că antisemitismul e o boală psihică, la fel ca antiromânismul care descifrează și-n Carul cu boi de Grigorescu un mesaj antisemit, m-am trezit antisemitizată, pusă pe lista neagră a lui Shaul Carmel, alături de Nae Ionescu, Eliade, Pandrea, Goma și – culmea! – de Mihai Șora, în revista „Viața noastră” din august 2008. Cum nu fac crize de înfricoșare la astfel de acuze, i-am răspuns cînd am aflat de verdictul infamant care m-a lăsat crucită, în „Argeș”, octombrie 2008. Fostul combatant de la ziarul botoșănean „Clopotul” zbura (cînd a citit articolul meu din „Revista Română”, Vorbind din off) nu numai cu avionul peste Atlantic, dar și cu fantezia, văzînd inexistente fantasme antiiudaice. Textul i se păruse o probă de „beznuirea” minții mele, vrînd să-mi taie limba, să-mi pună condeiul la opreală, ba să-mi tragă și clopotul. „Antisemita pînă-n măduva oaselor” de mine trebuia aruncată în groapa lui Oatu ca troțkistă (m-am simțit ca baba adusă de Stalin în fața plutonului de execuție sub aceeași învinuire de troțkism, pe care n-o pricepea: „nu sînt tractoristă, măiculiță”). Agreez controversa de bună credință, atitudinea divergentă, accept reproșul argumentat, numai că replica lui Carmel inventa erori (de gîndire și de informație) acolo unde nu erau. Citindu-mă diagonalic, îmi punea în cîrcă admirația pentru literatura porno (cînd am dus o campanie contra scatologiei din Băgău și din Pizdeț). Mă acuza că văd cu încîntare cai roz pe pereți, cu zvastici pe crupă, deși susținusem tot în „Argeș”, în Țîfna și tupeul, că expoziția de la New York a fost o făcătură penibilă, dar și o lovitură dată imaginii României. „Adevărul nu face atîta bine în lume pe cît de rău fac aparențele acestuia” (Rochefoucauld). în articolul din „Revista Română”, observam că ne aflam (și ne aflăm) în plină derută valorică dacă propunem alt „canon”, pentru a-l înlocui pe Rebreanu cu Bonciu, pe Blaga cu Fondane, pe Arghezi cu Tzara. Shaul Carmel a văzut aici opoziția creștinism /iudaism. Eu nu spuneam decît că fiecare are locul său în istoria literară și că-i loc destul pentru toți. Iar dacă îl prefer pe Rebreanu lui Bonciu și pe Breban lui Norman Manea, asta nu înseamnă că dau dovadă de antievreitate, de iudeofobie. Citindu-se textele în paralel, cum propune V. M-T, se vede clar cine cultivă lipsa de respect față de „adversar”, cine confundă opinia cu injuria. închid paranteza. în așteptarea copilului de aur al literaturii, Mamin își formulează învățăturile către fiul lui nenăscut, în 8 puncte. Iată-le, comprimate: 1.Să țină lumea la distanță de 3 metri din motive de „mînă lungă”, dar și de nefolosire de apă și săpun; Să nu facă amiciție cu scriitori înfumurați, fără lege și fără coloană vertebrală; Să scrie zilnic la calculator, „mult și despre orice”; Să nu arate manuscrisele nimănui, ca să nu fie plagiat; Să nu bea cu scriitorii, ci cu cei care muncesc, nu gîndesc; Să nu se însoare cu o scriitoare; Să folosească pentru supuși un lanț de 20 m. și să se inspire din Biblia lui Machiavelli; Să nu ceară sfaturi de la apropiați, care pot fi ciripitori. Valeria M-T se joacă frumos cu mintea cititorului, folosind patru voci narative distincte. Cel numit Naratorul, vorbind de relația autor-personaj, atrage atenția că, scăpat din frîu, personajul face tot ce vrea el, ca-n viață. în replică, Fane cel Mic observă că Naratorul e obsedat de faptul că i-ar fi fost ucis personajul; or, principesa Mara, o închipuire, n-ar fi putut ajunge pe masa reală a morgăi. „Doi nebuni la un loc înseamnă un ospiciu”, pune lucrurile la punct Miki-psihiatrul: principesa nu-i principesă, ci o profă de română, Mara Ancuța Ciutan, cu probleme la „locul de muncă”, din cauza unui director cu un vocabular de 25 de cuvinte pe zi, care i-a interzis să-l serbeze în școală pe Eminescu. Jurnalul Marei poate fi scris de profesoară sau de un copil asistat, Fane cel Mic, fostul ei elev de la orfelinat. Miki-psihiatrul lucrează la „varianta realist-comică” a epopeii lui Mamin, unde Mamin e directorul, Mara e defectolog la ”handibeli”, semănînd izbitor cu profa de română Valeria Manta-Tăicuțu. Tot ca ea își încheie scrisorile cu „Te pup important” ori dedică romanul cu „prietenie definitivă”. Gură slobodă, „pamfletar de cuvinte”, dar și de opinii, V. M-T intră în familia romancierilor satirici, de felul lui Silviu Angelescu (Mamin e un calpuzan). Scrie cu năduf despre cărțari și scărțari, ceea ce poate fi o terapie alternativă. Finalul? Naratorul și Fane cel Mic dispar din Metropolă în propria ficție, Miricenia, regatul principesei Mara, unde Naratorul face grădini suspendate, iar cel mic învață să cînte la pian. Tot acolo pleacă, după ce a studiat harta regatului imaginar, psihiatrul Miki, intrînd în lumea de hîrtie precum pictorul în propriul tablou. Pentru toți trei scrisul se arată o eliberare de mundan, un remediu la patologiile literatorilor cu „apucături de zilieri”, după V. M-T; aș adăuga: de mineri și de turnători. Spunea Arghezi (Feminin, masculin) că stilul polemic „e de sex tare”. Aș zice că și sexul slab se descurcă binișor. Fapt sigur, onesta și combativa Valeria M-T nu va figura în Istoria criticată a literaturii de Manon Lescaut. Magda Ursache |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |