Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 67 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    In epicentru: Magda URSACHE. Libri prohibiti
    Scris la Thursday, February 09 @ 15:34:15 CET de catre asymetria
    Memoria «Din ură aprigă de clasă, cenzura sovietică și cea de baștină reușiseră în patru cincinale să dezmembreze și să topească biblioteci, să murdărească, să mutileze, să decapiteze, să ardă cărți.»
    Magda URSACHE



    Libri prohibiti

    Sub etichete-pretext ca „material” fascist, antisemit, obscurantist, decadent, s-a distrus în fapt patrimoniul literaturii naționale. Nerecomandabile (v. Norme de lucru din '48-'49) erau „romane criminale” (Edgar Wallace), „lacrimogene” (Manon Lescaut de L’Abbé Prevost), „demobilizante” (Gide), „cele de morală individuală” (Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Aderca etc.), „cărți mistice” (intrau aici și tîlcuiri din Evanghelii), „ocultiste” (Hasdeu, cărți de vise), „monarhice” (scrise de familia regală) sau „monarhiste” (despre regi și regine). Se retrăgeau de la difuzare povești tipărite în colecția Bibliothèque Rose, aventuri cavalerești, vieți de domnitori (autorul a Trecute vieți și doamne și domnițe, C. Gane, a murit închis), impresii de călătorie (nu în URSS, desigur). Filosofii de dreapta erau îndeosebi urmăriți, iar „îndreptarul” ideologic preciza: „depinde de atitudinea ce se ia față de anglo-americani”. Erau interzise toate traducerile din literatura anglo-americană din 1920-1945 .
    I. Dumitrache, șef CPT (Control Presă-Tipărituri) lupta cu anticarii nesupuși, dar și cu controlorii din subordine care șterpeleau cărți de valoare (poate și incunabule, din bibliotecile conacelor: biblioteca lui Alexandru Crețulescu, a lui George Cantacuzino, a prințului Constantin Brâncoveanu...). Praf s-a ales din Biblioteca „N. Iorga” din Vălenii de Munte (5000 de volume), plină de cărți care se „abăteau” de la doctrina oficială. Veți fi spunînd că dau prea multe exemple? Ravagiile făcute de „împuterniciți” trebuie probate, iar amnezia – deconstruită.
    în vizor, imediat după bibliotecile școlare, intrau cele episcopale. Din Documentele editate de Liliana Corobca aflăm despre faptele de arme ale Clarissei Cramer care executase 160 de volume „dăunătoare” în Biblioteca Episcopiei Roman. în '50, a fost închisă Biblioteca Mănăstirii Sinaia (4500 de volume): cărți epurate de Partid – ridicate – dispărute. Tandemul Clarissa-Samara adunase „un vagon bun de topit” (subl. lor) din Timișoara, în august '49.
    „Cărțile criminalilor de război” erau trofee mari.
    Pe Anton Dumitriu (Orient-Occident) și pe Dragoș Protopopescu (Fenomenul englez) îi biruise (an 1948) tot I. Dumitrache. în '49, Moses Cohn și Magdalena Ionescu declarau că se topiseră „cărți vechi didactice românești” și că dușmanul de Timotei Cipariu avusese aceeași soartă. în cuplu cu Toma Victoria, Popescu Cornelia își manifestase vigilența, capturînd de la Școala Medie Tehnică din Ploiești o carte de Traian Brăileanu, antisovieticul șovin și bucovinean pe deasupra.
    „Greaua moștenire fascistă” era în curs de lichidare. De rememorat: nerespectată, interdicția de a deține libri prohibiti non recipiuntur avea urmări grave. în temnițele comuniste, un căpețel de creion găsit la percheziție era considerat delict. Deținuții executau pedepse grele (comune!) pentru un fascicol de Biblie dosit sub saltea sau sub dușumea.
    Lucrețiu Pătrășcanu „purificase” de „fasciști” Societatea Română de Radiodifuziune încă din '45. Prin efortul variilor comisiuni epuratoare, piața cărții erau sub control. Miliția „Scînteii” îi demasca pe cei cu idei și atitudini necomuniste, pe pesimiștii care nu credeau în viitorul preconizat de PMR. Academia Română devenise, în '48, Academia RPR, fără personalități ca Sextil Pușcariu, Blaga, S. Mehedinți, C. Rădulescu-Motru, Gh. Brătianu, D. Gusti, George Enescu...
    Criticii aTomiști (mulțumesc, Viorica Răduță!) îi sancționau drastic pe nealiniați. N. Tertulian voia („Contemporanul”, 2 aprilie '48) să excludă „literatura ideologiei tipice burghezo-moșierești, M. Eliade, Ionel Teodoreanu, Octav Dessila, Rebreanu, Brătescu-Voinești, literatură colcăind de ideologie fascistă și de spirit moralizator mic burghez”; Leonte Răutu se arăta împotriva cosmopolitismului și obiectivismului burghez în științele sociale („Lupta de clasă”, nr. 4 din '49); Petre Iosif, aparatcik fără operă, dar directorul Școlii de literatură care scotea scriitori în doi ani, era obsedat de „spectrul devierilor”: „Mai sunt tovarăși care preferă parfumul exotic al lui Apolinnaire sau Malraux mirosului de sudoare muncitorească” (din discursul rostit la ședința din iulie '49, de la sediul CC-PMR).
    în același '49 venise clipa centralizării, toate cenzurile trebuiau să poarte un singur nume: DGPT. Așa că din Ministerul Propagandei, devenit Ministerul Artelor și Informațiilor, s-a desprins Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor, de pe lîngă Consiliul de Miniștri, după chip și asemănare Glavlit. Dovadă că Iosif Ardeleanu, șeful direcției, pleca în URSS, să studieze aprofundat tehnicile de cenzură de la răsărit.
    Fondul S (Special) al bibliotecilor a fost înființat tot după tipic sovietic. în 1950, Comisia Control Carte dispunea ca bibliotecile să aibă două secții: una documentară (cu volume tipărite înainte de 23 august '44) și alta curentă (după acel august). Sarcină: „să nu mai existe în nici un depozit nici o carte nevăzută de noi sau cărți epurate și nedifuzabile necentralizate de noi”. Ca urmare, cenzorii re-cenzurau pe ruptelea. Magdalena Ionescu și Moses Cohn numărau la Buzău nu steaguri, ci vagoane: 1 vagon în magazia Comitetului Provizoriu Județean, 3 vagoane în pivnița magaziei unei tipografii naționalizate... Ce se salvase de la foc? Hronicul lui Cantemir, ca filorus și Istoria Imperiului rus a lui Gh. Asachi. Nu pentru fond liber, ci pentru fondul semi-secret, numit documentar.
    Se ajunge foarte greu la D. Trebuia aprobare de la profesorul de specialitate, că lucrezi pentru examenul de stat, hîrtie vizată de directorul bibliotecii, apoi de șefa serviciului.
    Siglele astea, L, D, S, le știu bine: L (fond liber, uzual, al tipăriturilor în liberă circulație; intrau aici clasici români și străini, „comentați fără tendință”; D (fond documentar); S (special/ secret). în studenția mea ('62-'67), s-au mai deschis fondurile D și S, dar clasicii filosofiei, ca Im. Kant, comentat de Motru sau Petrovici, erau la S și tot acolo N. Iorga și Mircea Eliade. Nerecomandat era și Blaga. Am avut noroc cu doamna bibliograf Lidia Zub să pot vedea revista „Gîndirea”. Te trezeai pe lista celor care citeau „cărți nefolositoare educației socialiste”.
    La Iași, la Biblioteca Centrală Universitară, delegații DGPT au „purificat” intens. Rectorul Jean Livescu le acordase tot sprijinul să controleze 50.000 de volume (fosta BCU), plus 150.000 de volume – Biblioteca Fundației Ferdinand. Foarte cooperant se arătase tov. decan Negru, de la Drept. Cei trei hărțuitori ai cărților, Magdalena Ionescu, Moses Cohn și Lucia Donea Sadoveanu, au trecut și pe strada Karl Marx. La biblioteca Școlii de fete nr. 2 au indexat Istoria literaturii române de Cioculescu, Streinu, Vianu („hitleriști” era cuvîntul lui Leonea Răutu pentru Cioculescu și pentru Streinu). Același trio epurator întîmpinase „atitudine ostilă” la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj, unde – ce oroare! – mai existau în bibliotecă Trotzki cu Zwishen Imperialismus und Revoluzion și Georges Sorel cu Descompunerea marxismului. Nu ca la Iași! Și-i interesant de urmărit ce posturi au ocupat cei care „orientau” cultura română. Istoricul Ilie Grămadă, care, ca tînăr asistent universitar, controlase sîrguincios tipografiile din județul Suceava și distribuirea „Scînteii”, cumula, în anii '70, funcțiile de director de Teatru Național și director de editură (Junimea). La București, stomatologul Ion Vitner îl înlocuise în '48 la catedră pe G. Călinescu, retrogradat profesor de bibliografie. în „Contemporanul”, vreme de 3 luni, Vitner publicase un serial despre Opera de critică și istorie literară a d-lui G. Călinescu. Ca să nu fie vreun dubiu, pe manșetă sta scris: Confuzia valorilor în creația noastră literară.
    După Niculae Gheran (v. Arta de a fi păgubaș, vol. II: Oameni și javre), pe un fost pescar în Deltă, Palade, culturalmente nul, l-au luat din munca de redactor de editură și l-au trimis în CC, ca instructor special pentru Academie, unde fusese ales postmortem poetul-cizmar Neculuță. Roller era și el academician.
    Nu numai bibliotecile universitare erau dezinfectate, ci și cele sindicale, sarcină trasată în decembrie '51: „bibliotecile – focare de răspîndire a culturii socialiste la orașe și sate”. Clasa muncitoare construia comunismul umăr în umăr cu țărănimea muncitoare, așa că tov. Leb, șeful difuzării cărții din cooperație, plasa în magazine „cărți progresiste”: vînzătorii le rupeau pe cele groase în cîteva bucăți și le vindeau ca rest. Obligatoriu. Cumpărai gaz, te alegeai cu o „cuvîntare” a lui Dej. Indicația: „fără a nedreptăți munca la sate” era urmată neabătut. Bibliotecarii erau și ei propagandiști și agitatori.
    Ca să nu li se încheie misia cu profituri substanțiale, acești polițai ideologici (îi sugerez Lilianei Corobca să le facă fișe bio-bibliografice, pentru a se vedea cum au fost răsplătiți) descopereau alte și alte ținte. Flavius Schäffer fora depozitele, pentru a le descotorosi de „cărți depășite”, care încurcau inutil locul. Nu scăpa nici Fondul S al Bibliotecii Academiei RPR. Și mai erau... talciocurile. Așa că s-au organizat raiduri dese, echipe formate dintr-un delegat DGPT și un milițian ori doi cutreierîndu-le fără preget.
    Dar, cum își făcuseră datoria și „otrava fascistă” își găsise antidotul („cărțile necorespunzătoare” fuseseră transportate la DCA, care plătea la chil hîrtia maculată de șovinism și de anti-comunism, sau se aflau sub obroc), organele mai puteau răsufla prin '51-'55. Cf. Documentelor mărturisitoare, se mai restituia cîte ceva bibliotecilor. Ca G. Pascu, Viața și opera lui Dimitrie Cantemir și Descrierea Moldovei, Gherea, Critice, P.P. Panaitescu, Corespondența lui Ypsilanti cu guvernul rusesc, ba chiar Istoria lui Călinescu.
    Delegații puneau accent pe cărți salvate de la epurare. Controlorii erau „mai largi” (subl. îmi aparține, cuvîntul se repetă în multe dări de seamă), secția Documentară fiind „lăsată mai largă”. Două raportoare se lăudau: „am fost foarte largi cu secția documentară” a Bibliotecii Regionale Ploiești. Fetele largi la suflet deplîngeau și faptul că în Biblioteca Regională Tîrgoviște se trecuse la index „literatura gen Paul Bourget și Gyr”. îl credeau cumva vreun poet francez? Iată de ce insist ca L. Corobca să semnaleze greșelile de scriere ale cenzorilor incapabili: în treacăt fie spus, sunt și mici neglijențe de corectură ale cercetătoarei.
    Se lucrase temeinic, concertat contra cărții românești. Amploarea epurării rezultă și dintr-un raport detaliat al tovarășelor Popescu și Toma, din '51, despre bibliotecile din Regiunea Prahova: „nu găsești aproape nimic din clasicii noștri”. în Biblioteca Regională Ploiești, cu un fond de 23.000 de volume vechi și 5.000 noi, erau doar 200 de cărți românești, toate trecute de la uzuale la documentare. Dintr-un alt raport CPT (lucr.cit., p. 245), din 1951, de „concluzii generale” despre starea bibliotecilor și depozitelor, se poate afla: „Cărți noi aproape că nu mai există, din care cauză a trebuit să fim mai largi (subl. mea, Magda U.) cu clasicii români, lăsînd în unele locuri ediții comentate de Cartojan, Scarlat Struțeanu sau Chirileanu (sic). Totuși bibliotecile au rămas golite de clasici, deoarece majoritatea edițiilor existente erau comentate de Adamescu, C.C. Giurescu, P.P. Panaitescu, Haneș etc., ale căror prefețe ample nu se puteau scoate fără riscul distrugerii cărții”.
    Abia în '51 a fost anulată cenzura parțială (tot model sovietic), printr-o circulară: nu s-a mai permis să se șteargă numele prefațatorului ori al traducătorului, să se ciuntească volumele. Nu se mai ardea, ca-n '48, la Galați, întreaga bibliotecă, dar Schäffer trăgea foc după foc asupra cărților veninoase și putrede. După rapoartele sale din '52, „tovarășii au muncit bine, s-au depășit regulat normele”. Cînd echipele de control în biblioteci spărgeau norma de 300 volume pe zi, ea se ridica la 400. Erau, însă, „lipsuri” și „scăpări”, după rapoartele Schäffer: tovii și toavele mai amestecau cărțile „verificate” cu cele „neverificate”. Un tov era sancționat pentru gravă lipsă de vigilență: împrumutase de la serviciul Difuzarea cărții Literatura americană contemporană și o pierduse (sau i se furase) la cinema. Unii se comportau cu „duhul blîndeții” față de scrieri cu „caracter dăunător”. La Cluj s-a găsit o hartă nejustă a României (cu Basarabia și Bucovina), ba chiar un exemplar din Nae Ionescu netrimis la topit sau neînchis în vreun cufăr. Termenii de relație erau: reacționar/ dușman/ român.
    Schäffer ordonase „un control adîncit”, cu „tehnici adîncite”, iar sarcina permanentă a fost lichidarea: lichidarea depozitelor provenite din verificarea bibliotecilor; lichidarea depozitelor vechi; lichidarea restanțelor; lichidarea...
    într-un raport de activitate pe decembrie '52, tov. Magdalena Ionescu era aspru criticată pentru că scăpase liber Păcală de Petre Dulfu. N-am priceput ce aveau cu Păcală. Să fi fost confundat cu Ivan Turbincă?
    Un Plan de Muncă pe trimestrul I, 1956 al Secției Control Biblioteci cerea grabnic evidența pe ani și pe luni a tipăriturilor de după naționalizare. Și, ca tovii controlori să aibă destul elan, se făceau zilnic traduceri din „Pravda”, de 3 ori pe săptămînă din „Literaturnaia” Gazeta și de 3 ori pe lună din revista de umor „Crocodil”. Momentul de loisir n-a durat. Revoluția din Ungaria ('56) le-a deschis iarăși larg ochii cenzorilor contra revizioniștilor și rebelilor. Așa-zisul lot „mistico-legionar” (etichetă periculoasă) format din Noica-Pillat-Sergiu Al.-George-Steinhardt-Paleologu etc. a făcut ani grei de temniță pentru deținere de cărți interzise, lecturi de grup, corespondență cu „străini” (ca Emil Cioran).
    De ținut bine în minte, pentru înțelegerea răului: autorii de literatură oficială, pură ideologic, erau și un fel de autori de acte oficiale. Probă că articolul lui Radu Popescu (din „Gazeta literară”, septembrie '57) contra lui Cioran a fost folosit în „anchetă” și la procesul lotului Noica. „Aportul” criticului i-a băgat în temniță pe cobreslași. La sfîrșitul anilor cincizeci, sub un pretext ori altul, „revizioniști” ca Ion Vinea trebuiau aruncați după gratii.
    După Plenara din '58, se „purificau” iarăși biblioteci, în grupuri compacte: trei tovarăși de la DGPT, doi de la Direcția Biblioteci, doi de la FSC (Fondul de Stat al Cărții), doi de la Direcția Generală a Editării și Difuzării, ca nu cumva în Fondul Liber să se strecoare vreo carte care contravenea ideologiei oficiale. Ultimele rapoarte din Documentele editate de Liliana Corobca pun accent pe lipsuri: în '61, la Clubul CFR din Iași, nu exista nici un exemplar din tov. Dej, nici din Statutul Partidului Comunist. Și cîte situații „nesatisfăcătoare” nu semnalau cenzorii! Popularizarea cărții progresiste nu se făcea cum trebuia, fie că tovarășii muncitori nu „lecturau”, fie că erau prea puține seri literare, întîlniri scriitori-cititori, consfătuiri cu țărani colectiviști, fie că în bibliotecile regionale lucrările ateiste erau insuficiente ori opera lui Lenin – incompletă.
    Din ură aprigă de clasă, cenzura sovietică și cea de baștină reușiseră în patru cincinale să dezmembreze și să topească biblioteci, să murdărească, să mutileze, să decapiteze, să ardă cărți.
    „Să fie oare cărțile arse și ajunse la cer (biblioteca cerului) încă un privilegiu al celor ce ajung în rai?” se întreabă prozatoarea Liliana Corobca, în prefață (p. 53).
    Da, mi-ar plăcea ca dincolo să am parte de cărți interzise. Aș avea mult de citit. Pînă în paradis, însă, infernul comunist (truism, dar îl las așa) trebuie cunoscut, cu intenții cu tot.



    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Astazi cel mai citit articol este:

    CHRISTINE BERNADETTE ROUSSEAU

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.76 Seconds