Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 104 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    In epicentru: Magda URSACHE. Jocuri cenesasice
    Scris la Tuesday, May 24 @ 12:54:24 CEST de catre asymetria
    Memoria Uniunea Scriitorilor, nota Daniel Cristea-Enache, „judecă aceleași lucruri cu măsuri diferite”. Așa este. Numai că de maladia discreditărilor pe sărite și pe alese nu suferă numai USR. Justiția din România produce necontenite incriminări și discriminări.



    Magda URSACHE : Jocuri cenesasice

    „Eu sunt eu, plus împrejurările mele”
    Ortega y Gasset

    Uniunea Scriitorilor, nota Daniel Cristea-Enache, „judecă aceleași lucruri cu măsuri diferite”. Așa este. Numai că de maladia discreditărilor pe sărite și pe alese nu suferă numai USR. Justiția produce necontenite incriminări și discriminări

    „Dreptate, ochii plînși cer să te vadă”, titra Petre Mihai Băcanu, într-o „România liberă” de an 1990. Mă tem că ochii ăștia se vor închide înainte de a întrezări măcar dreptatea.
    Postsocialist, puși la zid n-au fost marii torționari ai închisorilor comuniste, ci ticăloșii mărunți. Nu li s-a cerut socoteală lui Drăghici și adjunctului, gen. maior Nicolschi, pentru crime, nici sinistrului gen’al Pleșiță (pensia exorbitantă nu i-a fost atinsă), nici lui Tudor Postelnicu („am fost un dobitoc”), care s-a „ocupat” de Goma, nici lui Iulian Vlad, care s-a „ocupat” de Caraion. Iar Vlad, șeful Securității, începînd din '87 (și iau asta cu un semn de întrebare) a devenit consilierul lui Sorin Ovidiu Vântu (S.O.V.).

    Un factotum în Securitate, fost spion sovietic, Alex. Nicolschi (nume natural Boris Grunberg) avea, în 1952, o listă : „evidența elementelor dușmănoase”, însumînd 417 916 nume de oameni încă liberi : foști lideri ai partidelor istorice, legionari, dușmani pe linia culte, deputați, senatori, prefecți, pretori, primari, miniștri, pînă la rude de gradul II (Marius Oprea, Banalitatea răului). Prin 91, Nicolschi se arăta „sîcîit” de acuzele presei. A murit în pătucul lui, în aprilie 92 ; cu o zi înainte, i se ceruse să se prezinte la Procuratură pentru cercetări penale. Lui i se datorează „trenul morții” Gherla-Timișoara. Marius Oprea (Crimele Securității, „Cuvîntul”, mai, 1992) a numărat 54 de dispăruți, membri ai „bandelor”. Cei din lotul Teregova, transferați de la o închisoare la alta (Nicolschi a dispus re-anchetarea), au fost „puși la pămînt”, asasinați pentru așa-zisa fugă de sub escortă. înapoi au venit numai hainele a șapte persoane, echipamentul fiind mai de preț decît oamenii. „Justiția lui Nicolschi, după Marius Oprea : execuții fără sentințe de condamnare la moarte, certificate de deces false, cadavre îngropate în păduri, la lumina felinarelor…"
    Procuratura a deschis anchetarea lui Al. Drăghici abia în 1992. Deja obținuse azil politic în Ungaria (avea o fiică în serviciile secrete maghiare). A murit neanchetat la Budapesta, în 1993. în decembrie 1954, ilegalistul UTC Ibrahim Sefit, zis Turcu, a fost lichidat în arest de Nicolae Briceag, un croitor cu patru clase și cu multe crime la activ. Acest Briceag a fost singurul inculpat în procesul comunismului. Judecat după 1989, a murit necondamnat, în 1998. „Ca de moarte, nu-mi aduc aminte”, tot repeta la întrebările procurorului. Drăghici îi refuzase audiența lui Sefit și Turcu îndrăznise să intre în cantina unde mînca zbirul. L-a zdrobit. Așadar, un „tovarăș de drum” a fost ucis numai pentru că l-a deranjat de la masă pe Drăghici. în decembrie '89, voia să revină pe culoarul Puterii, ca „victimă a epurărilor lui Ceaușescu”. La fel, gen. col. N. Doicaru, fostul șef DIE, care se prezenta la TV liberă în 22 decembrie, dirijat de Brateș, ca „arestat, deblocat și urmărit în permanență”. Canalul TV s-a dovedit a fi la fel de infect ca și Securitatea fidelă ori infidelă Ceaușescului.

    Consilierul lui Gelu Voican-Voiculescu, cu ordin să gestioneze fostele structuri ale Secu, era col. Gh. Goran. Trebuia să fie la comanda Siguranței Municipiului București. Goran tînăr participase la anchetarea lui Paul Goma, în 1977, la Rahova, ca organ de cercetare. „Ați văzut cum m-a bătut (Pleșiță, nota mea) ?, l-a întrebat Goma. „Nu, eu sunt aici ca să nu văd nimic”, a venit răspunsul.
    Colonelul Ion Șoltuțiu, „un armean gras și păros” după Belu Zilber, numit „omul-sperietoare”, a anchetat lotul Pătrășcanu. Cumpărase din averea acuzatului nouă statuete de Tanagra, cu 1 leu bucata, ca „figurine pentru copii”. Cînd a încetat să fie „operativ”, a devenit director adjunct al Bibliotecii Universitare (ce dacă era cazangiu ?) și secretar de partid al Universității clujene. După '90, se zbătea să recupereze de la CAP-ul comunei Ileanda pămîntul mamei.
    Șeful Securității Cluj în perioada 48-51, Mihai Patriciu, a murit și el în pătucul familial, în '96. Marius Oprea urma să cerceteze interiorul clădirii fostei Securități, să găsească oasele celor uciși. Le caută Adrian Cioflâncă ?
    Multe roți care făceau sistemul comunist să meargă au fost repuse în funcție de Ion Iliescu (n-a intrat în CC prin debarcarea lui Al. Drăghici ?). În special partidocrați staliniști, cu convingeri comuniste năpîrlite. Treptat, cei cu uriaș capital civic anticomunist au fost marginalizați, ca să apară-n față supușii Kremlinului care s-au dovedit indestructibili (de ieșit, au ieșit mai bine cei care aniversau în octiabrî, decît cei care strigau Ura ! la 30 decembrie). Iau tot cu un semn de întrebare faptul că Gogu Rădulescu, fost ofițer NKVD, nume de cod Marcel – zice presa –, parte din echipa Pauker, vicepreședinte al Consiliului de Stat, a fost propus membru al Alianței Civice. N-are dreptate N. Breban, cînd vorbește de un „primitivism civic” ?
    Societatea civilă ? Ba în civil, cu tresele acoperite. Epoleții Secu nu se pierd, se transformă. Mai ales moștenirea Direcției Dezinformare a fost preluată. Războiul dezinformării (cel mai rece dintre războaiele reci) a început imediat după fuga cu elicopterul : prin comunicatul de „front” că apele sunt otrăvite și otrăvite au rămas. Știu cine mi-a spus, în fața Universității ieșene, că vin rușii peste noi : un istoric pe care l-am aflat apoi pe lista informatorilor cu „aprobare de partid”, listă publicată de „România liberă” în noiembrie, '98.
    în mod arbitrar, mercenari ai memoriei incorecți au scos la iveală un soi de documente defăimătoare, în momente atent gîndite. Pentru defularea mulțimii obsedate de tehnicile de supraveghere Secu, de Direcțiile acelea cu nume de simfonii : a V-a – Instalarea aparatelor de supraveghere ; a IX-a – Supravegheri ; a X-a – anchete penale, s-a deturnat atenția dinspre torționari spre torționați, dinspre recrutori spre recruți. Tragedia deținuților politici presați să scrie „informări” a fost tîrîită în coloanele presei imorale. Pentru că imoral a fost să-l acuzi pe Corneliu Coposu de colaborare cu Securitatea. Și cine a pretins celor captivi intra muros să fi rezistat la amenințarea cu lichidarea fizică și psihică ? Tortura nu-i deloc pe înțelesul tuturor, iar pactul cu diavolul are multe trepte de urcuș și de coborîș.
    Cazul Belu Zilber. Doctorul său l-a auzit zicînd pe patul de moarte (s-a stins în februarie 1978) : „Niciodată n-o să le mai spun ce-o să-mi ceară”.
    Îl denunțase în fals pe Pătrășcanu. Scrie evreul Herbert Zilber în memorii că „un locotenent evreu, tînăr, cu ochelari” îi smulgea părul, să-l facă să mărturisească „toate crimele pe care le-ai făcut cu Pătrășcanu, Maurer, Aurel Vijoli, Petre Năvodaru, Carol Neuman, Mihnea Gheorghiu, Ilie Zaharia” și-l amenința cu bătaia pînă-n moarte. De față se afla Mișu Dulgheru, prozator în timpul liber, alintat de soțioară Mițu Chițu.
    Cînd nu existau probe ca insul să fie trimis în Justiție și condamnat sau cînd refuza să fie recrutat „colaborator”, Pantiușa Bodnarenko (fost agent NKVD, de origine ucraineană), ministru M.A.I., fixa Domiciliu Obligatoriu sau colonie de muncă. Vinovăția se stabilea anticipat. Acest James Bond al Securității, cu șapcă à la Lenin, fumînd Plugar și vorbind vulgar, urla la anchetatorii care nu erau destul de duri (citiți : sadici) : „Locul tău e la Aprozar !”.
    Ludovic Weiss (a emigrat în Israel) de la Direcția Anchete tortura de la ora 7 la orele 24. Pentru anchetarea lui Pătrășcanu a fost decorat cu Steaua RPR, clasa a IV-a. Avea patru clase primare. Iar Gheorghe Filipescu, pe care Zilber îl asemuiește unui Saint-Just de roșu (citise Baudelaire), i-a spus : „întîi, ordon care cei anchetați să fie bătuți la tălpi. După aceea îi anchetez”. Pînă și Pantiușa era șocat de cruntul torționar Pandele, „Șeful Regionalei de Securitate Iași : „îl iei și-l faci negru la spate”. Iar Pavel Aranici, șeful Serviciului Bande, Direcția III din Ministerul Securității Statului (avea trei clase de școală de ucenici), lansa în munți haite de cîini, antrenați să vîneze oameni.
    Condamnat la muncă silnică pe viață, Belu Zilber a fost scos, după 16 ani de detenție, din zarca Aiudului. Cum în memoriile adresate CC/PMR dădea în vileag brutalitatea de la anchete, au vrut să-l extermine prin înfometare. Petre Năvodaru, socrul lui Paul Goma, anchetat în cazul Pătrășcanu, ca urmare a delațiunii lui Zilber, a fost reabilitat în 1956, după ce Belu a retractat acuzele. Pe delatorul supus caznelor inimaginabile are drept să-l condamne (ori să-l ierte) numai cel delaționat.
    Parcă n-a fost de ajuns că Secu ne-a terorizat și ne-a învrăjbit, ne-a supus la teamă și la suspiciune, la frustrări și umilințe ; postdecembrist, a urmat marea hăituială, iar GDS și CNSAS (are dreptate N. Breban) au alterat și mai mult măsura lucrurilor. Punem semnul egal între cel care a turnat de nevoie și cel care a spus, după bătăi crunte, ce s-a vrut să spună ? între cel presat, șantajat și cel vînînd o poziție socială confortabilă ? îi vîrîm în aceeași hazna Secu pe Ion Caraion, condamnat în 1958 la moarte pentru trădare, spionaj, uneltire contra rînduirii legale, pedeapsă comutată în închisoare pe viață (în 1964 a venit grațierea) și Sorin Antohi ? Pe Șt. Aug. Doinaș, atunci redactorul revistei „Teatru” (cade sub arest în '57, pentru omisiune de denunț : Marcel Petrișor anunțase o mișcare a studenților contra obligativității limbii ruse în universități) cu Andrei Corbea-Hoișie ? Pe Romul Munteanu și pe Traian Iancu ? Pe Petru Comarnescu și pe Gabriel Gafița ? Pe Raoul Șerban, Mircea Ionescu-Quintus și pe vecinul de scară de bloc, doritor să fie președintele Asociației de locatari ? Pe Noica (6 ani pușcărie, zece-DO) și pe Mihai Grădinaru, una dintre „sursele” Secu pentru urmărirea lui, redactor la Editura „Junimea” ? Oare M.R. Iacoban știa ce roluri jucau subordonații lui, Grădinaru și Cuțitaru ? Colonelul Ștefănescu intra drept în biroul lui Virgil Cuțitaru ; coloneii Iordache și Negru erau obișnuiți ai editurii. Am citit într-un DUI (dosar de urmărire informativă) că „sursele” din redacție respingeau cărți la indicațiile ofițerilor. Or fi protejate și astăzi ? Așa se pare. Cît despre Constantin Ciurlău, șeful Securității, scos din pîine de evenimentele din decembrie 1989 și subalternul său, Ovidiu Andronache, șef Serviciu Informativ, cereau supravegherea cenaclului „Lupta cu inerția”, de la Combinatul de Utilaj Greu din Iași, unde chiar s-a declanșat în 14 decembrie 1989 „lupta cu inerția”, prin Cassian Maria Spiridon și alți cîțiva. Ca să revin la Constantin Noica, verdictul trebuie nuanțat. Nu-l consider oportunist, ci idealist. Acomodant ? Mai degrabă vrînd să-i „antreneze” chiar și pe securiști în programul lui. Și era rău dacă se realiza proiectul Institutului de orientalistică, sub conducerea lui Mircea Eliade ? Sau trebuia ca România să fie Siberia spiritului, sintagma enervantă, preluată cu grăbire și de Sanda Stoloja, și de I.P. Culianu, ca să nu-l mai pomenesc pe șeful ICR ? Noica e lapidat din varii direcții (ca informatorul Nica) iar Alexandru Paleologu, care îl denunța cu talent (ca Marin Oltescu) pe colegul de celulă, Nicolae Fărcășanu, fratele lui Mihail Villara, este disculpabil pentru că și-a mărturisit vina. Așadar vinovat fără vină. Eu nu văd mare diferență între el și celălalt coleg de celulă, Dan Amedeu Lăzărescu, rămas culpabil pentru că nu s-a spovedit presei. Mai mult încă : notele lui Zigu Ornea, luate de la CNSAS și publicate în „Observatorul Cultural” (după Constantin Barbu, „Ziua”) n-au produs multe comentarii negative, Ornea fiind declarat instituție, mai exact Institut de istorie literară. Și cine a predat la Secu manuscrisul romanului lui Dinu Pillat, trimițîndu-l la ocnă ? Noica sau Ornea ?
    în ce-l privește pe G. Ivașcu, el se spovedea prietenilor că avea misie specială de la Dej și Drăghici, peste hotare. Arestat în 51 pentru „crimă contra păcii” (în fapt, un articol pro războiul antisovietic) și condamnat la cinci ani de temniță grea, odată ieșit din închisoare s-a adaptat iute ofertelor Puterii. învățase în celulă rusește, cu voce tare. Nu-mi amintesc ca „prestația” lui să fi fost măcar la fel de amendată ca a lui Negoițescu, plecat – zice-se – cu misie de la Secu să penetreze diaspora.
    Pentru unii se găsesc circumstanțe agravante, pentru alții – atenuante. Regele Mihai e doar mîhnit cînd află că prințul Duda a fost persoană de sprijin a Securității Iași. Pe Bălăceanu-Stolnici nu l-a împovărat deconspirarea. Pe Dan Zamfirescu, nici atît. Exuberantul teolog spunea voios (la postul lui Dan Diaconescu, unde în altă parte ?) : „Și eu, și Noica, și Țuțea, toți am lucrat cu Securitatea”. El ar fi lucrat-o chiar (pe Securitate), între '73 și '89, recomandîndu-i nu știu cărui colonel ori general pe Pleșu și pe Liiceanu.
    Și-i dau dreptate lui Dan C. Mihăilescu, susținînd că acea Carte albă a Securității a fost os otrăvit. „Știți că Pelin l-a dat în gît pe Mișu Ursachi ?”, se auzea prin tîrgul Ieșilor, dulcele. Adevărul e că eternul rebel Mihai Ursachi a reușit să-i fenteze pe cei care voiau să-l recruteze. „Obiectivul” n-a cedat „măsurilor de influențare pozitivă”, păcălindu-i strașnic pe „operativi” și bîndu-le banii prin cîrciumi.
    Să nu fi știut omniscientul Mihai Pelin că agenții de racolare puteau scrie la raport că X e vizat „în vederea contactării”, dar asta nu însemna că s-a și lăsat contactat ? Știa, cu siguranță m.a.i. bine decît alții. Numai că a convenit murdărirea colectivă (ca și vina), în loc să se pună accent pe rezistență și putere de sacrificiu. Și nu-i deloc o exagerare afirmația că, terfelindu-se demnitatea și onoarea celor care au trăit sub vremi atît de potrivnice, se reușește distrugerea națiunii.
    E ca-n Euromâniada lui Ion Budai Cajvanul, alias Luca Pițu :
    „unul cu altul luptă, să frămîntă, unul pe altul surpă, micșorează, cetățean pă cetățean irumează”.
    În unele cazuri, CNSAS a reușit performanța de a nu mai face distincția între adevăr și minciună din dosarele fostei Securități, între mărturii sincere și false, între situații reale și bîrfe. Dacă a reușit ceva, a fost ca breasla scriitorilor să fie privită cu dispreț, iar scriitorii să fie acuzați ca putori, stricați, lichele. De precizat : anumiți scriitori, atent selectați de cine trebuie și cînd trebuie.
    Nu-i tot. Revin.

    Magda Ursache

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.38 Seconds