Who's Online
Exista in mod curent, 36 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Istorie recenta: Ioan Rosca. Scrisoare deschisa adresata procurorului Dan Voinea
Scris la Friday, September 24 @ 16:38:29 CEST de catre asymetria |
Un manunchi de scrisori deschise, catre
juristi implicati in reabilitarea justitiei-(19)-Ioan Rosca
Notă:
Am înmănunchiat acest buchet, împletind fire autonome, dar
multiplu corelate, pentru a completa fresca degradării justiției; e o
explicație cu structură specială, care reface povestea căutării ce m-a
condus la capătul nopții mele justițiare.
Cititorul
poate urmări analitic oricare din cele zece ipostaze ale juristului
postdecembrist, sau încerca să suprindă sintetic forma labirinticului
ansamblu. Am ales scrisoarea, pentru că îmbină posibilitățile
memorialisticii cu ale eseului liber - permițînd punerea unor întrebări
directe, provocare care ar putea duce la confirmări sau infirmări, dacă
mi se va răspunde.
Am ales forma publică, asumîndu-mi și păcatul unor indiscreții
rezonabile, pentru că simt nevoia unei lămuriri deschise, a unui bilanț
al acestor două decenii de zbucium justițiar.
Situațiile pe care le invoc aici sînt cele mai semnificative (pentru
subiectul cercetării mele) pe care le-am întîlnit. Persoanele
interpelate sau amintite nu acoperă tipologia practicării dreptului,
fiind mai active decît marea majoritate a juriștilor, care-și cîștigă
pîinea cuminți și pragmatici, cu desăvîrșire șterși, pasivi față de
problema reabilitării justiției.
Am considerat expresivă atitudinea unui judecător - ca Mihai
Ciubotaru - care a avut în față dosarele revoluției, sau a unui procuror
- ca Dan Voinea - care a pregătit probatoriul. Sau pozițiile unui
teoretician al dreptului - ca Valeriu Ciucă, a unui avocat legislator -
ca Vasile Lupu, a unui jurist implicat în administrarea Tranziției - ca
Ioan Onisei, a unui judecător reformist - ca Adrian Neacșu, a unui
justițiar - de talia lui Valerian Stan, sau a unui petent expert - ca
Lucian Orășel.
Completînd spectrul cu recția unor avocați combativi - ca Aurel
Maricari și Antonie Popescu.
Mesajele pe care le-am adresat fiecăruia nu creionează portrete, ci
precizează atitudini și investighează probleme de principiu. Textul, și
așa destul de stufos, se poate dezvolta prin eventualele răspunsuri.
Ioan Roșca, 20 septembrie 2010
Sursa: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=3&year=2010&month=9.htm
«Ceea ce m-a făcut să vă rămîn alături, în ciuda scăderii
treptate a speranței că vom ajunge unde trebuie (pe lîngă dorința
de a ști
dinăuntru cum e sufocată ancheta de sistem), a fost deschiderea pe
care
ați arătat-o pentru unele sugestii ale mele. Astfel, am apreciat
faptul
că depășiți spectrul redus al acuzațiilor inițiale, orientarea
spre detalii
care nu puteau conduce decît la incriminarea acarilor Păun,
abordînd capetele
majore de acuzare a conducerii FSN, care dădeau coerență
dosarelor: contrarevoluție
sîngerosă, uzurparea subminantă a puterii în stat, prin teroare și
înșelăciune
(electorală), distrugerea economiei în numele "terapiei de șoc",
aservirea
țării unor interese străine, instigarea populației la violență și
război
civil. Mai greu ați realizat că baza complexului infracțional
continuat era
protejarea criminalilor comuniști (contra justiției și în vederea
îmbogățirii
frauduloase).»
10. Domnule procuror Dan Voinea,
Cînd v-am întîlnit prima dată, în aprilie 2005, la parchetul
de lîngă procuratura militară, venisem din Montreal cu două
obiective: să
depun plîngere pentru represiunea la care am fost supus de către
regimul
FSN în 1990 (descrisă la http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/default.asp.htm)
și să mă interesez de avansul cercetării în dosarul Gh. Nechita -
colegul
meu din echipa României, cu care participasem la olimpiada de
matematică
studențească de la Ankara în 1980 -
http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=314&year=2005&month=1.htm
.
Fiind un adept al dreptului populației la eliberare (chiar
prin luptă) de sub cnutul unei tiranii, nu mă număram printre cei
ofuscați
de lipsa de maniere arătată în procesul Ceușeștilor, deși din
start percepusem
acea farsă sinistră, ca pe o manevră de acoperire a rămînerii la
putere
a restului nomenclaturii comuniste. (Așa cum am relatat în
mărturia extinsă
pe care v-am depus-o la dosarul meu, mi-am dat demisia din FSN la
22 decembrie
1989, ora 20, și de atunci nu am făcut altceva decît să combat
uzurparea
contrarevoluționară.) Nesuferind de complotită obsesivă, vă pot
crede cînd
spuneți că ați fost delegat la acel proces de un superior și că nu
aveați
legătura cu manevrele criminale ale echipei Iliescu, care v-a
folosit candoarea
(chiar dacă unii susțin că îl cunoșteați și apreciați pe marele
emanat).
Cu atît mai mult v-am dat credit, cu cît judecătorul Ciubotaru
mi-a revelat
faptul că dosarele în care s-au putut condamna criminalii de la
Timișoara,
Tîrgoviște, Cluj - au fost pregătite de dvs. Iar Doru Mărieș mi-a
spus că
dvs. ați sprijinit redeschiderea cercetărilor (întrerupte de
revenirea lui
Iliescu la Cotroceni) - cu un pas înaintea prescrierii. Nu făcea
sens să
vă bănui de sabotarea unor dosare pe care era suficient să nu le
redeschideți
(decît dacă s-a urmărit prin această manvră un joc de șantaj între
filoane
concurente ale mafiei). Ați confirmat orientarea justițiară și în
relația
cu mine, după ce v-am spus că postura penibilă în care v-a plasat
prestația
din 1989 (pentru care ați primit titlu de revoluționar) vă obligă
să ne
ajutați să demonstrăm continuitatea genocidului comunist din
România - ca
să arătați că măcar pe fond, inculparea dvs a fost justă. Un
genocid nu
se face de doi oameni…
Revenind la povestea colaborării noastre (relatată sumar
la http://www.procesulcomunismului.com/activitate_procuratura.htm)
apreciez modul amabil, deschis și constructiv în care m-ați
tratat, pe mine
și toate victimele pe care vi le-am adus pentru a depune plîngere
(mergînd
pînă la a vă ocupa de repararea cataractei lui Gavril Vatamaniuc
!). Mi-ați
părut într-adevăr dedicat victimologiei.
Mi-ați relatat situația cazului Gh. Nechita, integrat
în dosarul P75/1997. Știind suferința de care nu poate scăpa nici
azi familia
acestui valoros cercetător științific român, unul dintre civilii
răpuși
în noaptea de 23 decembrie, pentru că s-a lăsat purtat de
entuziasm revoluționar
(chemat de acasă prin televiziune să apere biblioteca Eminescu),
v-am rugat
să stabiliți cauza imediată a morții sale, și să incriminați pe
cei care
au montat farsa ucigașă, ca să justifice acapararea
contrarevoluționară
a puterii. Nici pînă astăzi dosarul Nechita nu a ajuns însă la
concluzii.
Nici pînă astăzi ucigașii săi mici nu au fost găsiți și marii
regizori ai
crimei nu au fost inculpați. Sper că nu ați avut același randament
în celelalte
dosare, pentru recuperarea cărora Mărieș a făcut greva foamei…Că
agitația
justițiară la care am asistat în acești ani nu a fost o
diversiune…Și tot
mai puțin, din păcate, că lui Gh. Nechita i se va face dreptate.
Celălalt subiect pe care l-am abordat de la prima noastră
întîlnire a fost intimidarea și represiunea la care au fost supuși
în 1990,
în toată țara, cei care au încercat să se opună contrarevoluției
FSN și
să forțeze judecarea crimelor comuniste. V-am atras atenția că
"feseniada"
nu trebuie redusă (în spațiu, timp și sens) la "mineriadă". V-am
povestit
întîmplările din anul 2004 de la Montreal (http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/default.asp.htm)
care m-au determinat să vin în România pentru a regla conturile cu
cei care
mă "retardaseră". V-am întrebat (și încă mă întreb) de ce nu ați
conexat
dosarele "iunie 1990" și "decembrie 1989", în care erau implicate
aceleași
două tabere, în același război. V-am rugat să folosiți, în
extinderea cercetării
dinspre delictele punctuale spre marile fenomene criminale,
plîngerea mea
pentru modul în care a fost tratat anticomunismul meu la Piatra
Neamț, culminînd
cu evenimentele de la 3 mai 1990 (http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/default.asp.htm).
Nici la Craiova, Iași, Constanța, Deva, Brașov, Sibiu, Ploiești,
etc. -
contrarevoluția nu a lovit prin mineri. în plîngerea mea, am cerut
cercetarea
instigatorilor mulțimii manipulate ca să zdrobească adeversarii
Frontului:
uzurpatorii din televiziune, presă, SRI. Din cîte știu, nu ați
făcut însă
nici o cercetare în această direcție. De ce? Nu credeți că, avînd
în vedere
miza și calitatea demersului meu aș fi meritat mai multă
atenție/considerație, ca român revenit de peste
ocean, ca să sprijine anchetele, voluntar, cîțiva ani? Nu m-ați
aprobat,
nu m-ați înțeles, sau nu m-ați putut urma?
Ceea ce m-a făcut să vă rămîn alături, în ciuda scăderii
treptate a speranței că vom ajunge unde trebuie (pe lîngă dorința
de a ști
dinăuntru cum e sufocată ancheta de sistem), a fost deschiderea pe
care
ați arătat-o pentru unele sugestii ale mele. Astfel, am apreciat
faptul
că depășiți spectrul redus al acuzațiilor inițiale, orientarea
spre detalii
care nu puteau conduce decît la incriminarea acarilor Păun,
abordînd capetele
majore de acuzare a conducerii FSN, care dădeau coerență
dosarelor: contrarevoluție
sîngerosă, uzurparea subminantă a puterii în stat, prin teroare și
înșelăciune
(electorală), distrugerea economiei în numele "terapiei de șoc",
aservirea
țării unor interese străine, instigarea populației la violență și
război
civil. Mai greu ați realizat că baza complexului infracțional
continuat era
protejarea criminalilor comuniști (contra justiției și în vederea
îmbogățirii
frauduloase). V-am atras atenția asupra importanței conexării
infracțiunilor
feseniste prin acest miez comun. Judecarea criminalilor comuniști,
sau măcar
îndepărtarea lor de la putere, sau măcar informarea populației
privind trecutul
lor - era cerută de cei care au făcut mitingurile din 1990.
Evitarea eliberării
reale a țării a fost obiectivul pentru care FSN ne-a hăituit , cu
ajutorul
populației înșelate.
Am inițiat dosarul P35/2006, la începutul lunii august,
cu scopul de a clădi postamentul necesar agregării temeinice a
"decembriadei"
, "mineriadei" și celorlalte componente ale feseniadei
filocomuniste. Doream
să reacționez astfel și față de tentativa de confiscare a cauzei
anticomuniste
de către forțele aflate în spatele lanțului
Ilieșiu-Tismăneanu-Băsescu,
farsă pentru denunțarea căreia publicasem un Apel (http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/comitet_victimele_comunismului.htm)
semnat de cele mai autorizate voci ale anticomunismului autentic.
în plîngerile
tipizate depuse la parchet de cei care mi-au sprijinit inițiativa (http://www.procesulcomunismului.com/plingere_parchet.htm)
erau clar separate două capete de cerere:1. Crimele
imprescriptibile și
de neprescris comise înainte de 1989 2. Favorizarea și tăinuirea
lor prin
uzurpare de putere și represiune, după 1989. Am urmărit probarea
capătului
1, în primul rînd pentru ca pe această bază să putem incrimina
liderii FSN
pentru capătul 2. De aceea, așa cum v-am spus la ultima noastră
întîlnire,
nu mă poate mulțumi/satisface perspectiva ca, peste niște ani,
cînd nici
un vinovat și nici o victimă a represiunii nu va mai fi în viață,
să obținem
și noi dreptul de a condamna comunismul pre-89.
Pentru procesul celor care au distrus România pentru a
împiedica procesul comunismului am luptat eu, convins că aceasta e
calea
regală pentru împlinirea muncii dvs. De altfel, așa cum am arătat
în plîngerea
mea din dosarul P35 și în declarația din mai 2006, confirmată de
martorii
consultați de procurorii trimiși de dv la Piatra Neamț (http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2006&month=5.htm
) , eu am fost victima fenomenului 2, al împiedicării
justiției,
tentativa de linșaj din 16 decembrie 1990 fiind datorată faptului
că lansasem,
ca lider al FDAR Neamț, în octombrie 1990, un apel pentru
judecarea crimelor
comunismului, în urma cercetărilor de la Dealul Marului (http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/dmaruluiviitorul11oct90.asp.htm).
De aceea v-am cerut să redeschideți cercetarea genocidului revelat
de descoperirile
din 1990, închisă printr-un NUP ilegal în 1994 de procuratura
militară Băcau,
așa cum ați putut constata din analiza dosarului. în același timp,
exemplul
meu dovedea conexiunea între cele trei fenomene infracționale,
motiv pentru
care ați plasat cazul Piatra Neamț și în dosarul P35/2006
("genocidul tăinuit")
și în P75/1997 ("feseniada cu mineriade").
Am muncit uriaș pentru a vă sprijini (și am antrenat în
acest efort și pe alții) . Cum doream inculparea "formatorilor de
opinie"
și stăpînilor lor, v-am depus un jurnal istoric care semnala ce
s-a spus
în 1990 la TVR și la radio ( http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cdandara/agende/default.asp.htm)
și o bogată colecție de articole expresive din presa timpului (de
genul
celor afișate, ca exemplu de corp delict pentru infracțiunea de
instigare
mediatică, la http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cdandara/ziare/default.asp.htm).
Mama mea (Livia Dandara) a muncit intens pentru a vă pune la
dispoziție
sinteze de presă și televiziune, pe care le-ați folosit în
pregătirea întîmpinărilor,
confruntărilor și rechizitoriului. Eu am extras din presa timpului
nenumărate
informații utile și piste de cercetare pe care vi le-am pus la
dispoziție.
Acest costisitor (pentru mine) voluntariat s-a desfășurat în timp
ce roiuri
de "activiști civici" se exhibau emițind incontinent comunicate
care cereau
celeritate, sau vă dădeau tîrcoale cu intermitență, în căutarea
unor informații
pentru lucrări personale (inclusiv dintre cele furnizate de mine),
a unor
ocazii de ghișeft cultural sau de capitalizare civică.
Am încercat să provoc reorientarea agitației civice teatrale
spre implicare eficace, în sprijinul proceselor si anchetelor
penale. De
aceea am participat, pe 21 martie 2007, la reuniunea organizata de
Alianța
Civică pe tema "Comunismul condamnat, ce urmeaza?" Am pledat
atunci pentru
constituirea unor echipe de cercetare voluntară, care să
stabilească strategii
de operaționalizare a obiectivului condamnării comunismului și să
alcătuiască
probatorii solide în sprijinul anchetelor și proceselor. Sperînd
că unii
emanați ai anticomunismului, forțați să-și plătescă imaginea
publică, vor
sprijini puținii angajați în lupta cu justiția, l-am îndemnat pe
Doru Mărieș
să ceară și sprijinul "personalităților" care monopolizau reduta
opoziției
intelectuale, din 1990. Poate că și de asta s-a ajuns la actuala
lui capturare,
în plasa neo-anticomuniștilor care căută suport de emanație (gen
Băsescu
sau Tismăneanu) - întinsă de Sorin Ilieșiu. Poate că am greșit și
la 19
decembrie 2006, în dialogul TVR mediat de domnul Turturică,
reproșînd lui
Tismăneanu că oprește comunismul la 1989. Iată că acum și-a întins
"emanația
prin Mărieș" - pînă în iunie 1990 și se pare că vă va prinde și pe
dvs.
în plasă.
Contrapunerea dintre mine și protipendada civică a devenit
evidentă cu ocazia întîlnirii de pe 2 Mai 2007 dintre procurorul
general
Laura Codruta Kovesi și cîțiva "reprezentanți ai societății
civile", interesați
de avansul anchetelor (conduse de dvs). Cu această ocazie, mi-am
expus punctul
de vedere privind slăbiciunea mijloacelor alocate de Justitie și
necesitatea
sprijinirii efective a anchetei de către societatea civilă,
depunînd procurorului
general și un memoriu-analiză, (http://www.piatauniversitatii.com/news/default_editoriale.asp-year=2007&month=5.htm
) - la care nu am primit nici un răspuns. Ați asistat
la acel
dialog cu calmul dvs. nelimitat, care provine din înțelepciune sau
placiditate.
Mă așteptam să faceți cunoscută contribuția mea consistentă celor
prezenți,
care mă întrebaseră de ce particip și eu la discuție, să semnalați
cei doi
ani pe care îi dedicasem sprijinirii anchetei. încît să iasă în
evidență
fariseismul celor care se excitaseră brusc civic, pentru a pleda
găunos
pentru o imposibilă celeritate. Ca să nu mai vorbim de
activitatea/atitudinea
pe care o avuseseră în 1990 inși ca Ion Caramitru, ce nu legitima
de loc
pretenția lor actuală de a reprezenta victimele FSN-ului. Cum
mi-ar putea
înțelege plîngerea un colaboraționist post-comunist, care a
validat Contrarevoluția
și pseudo-alegerile din 20 Mai, pe mine - un contestatar
intransigent, reprimat
și exilat - pentru că m-am opus Tranziției Criminale, dacă nici
Mărieș nu
declară clar că a rămas în Piață pentru că nu recunoștea
legitimitatea puterii?
Grav este că, nici cu acea ocazie, dvs. nu v-ați declarat
depășit de misiunea asumată, avînd în vedere mijloacele inadecvate
de care
dispuneați. Cîțiva procurori se străduiau să construiască
probatorii imbatabile
pentru fiecare dintre cele zece mii de crime din decembrie, dintre
cele
zece mii de crime din iunie, dintre zecile de mii de infracțiuni
feseniste
din 1990 și sutele de mii de crime ale comunismului - alcătuind
din ele
un sistem coerent (pentru a le subsuma unor infracțiuni complexe,
imprescriptibile
sau continuate) și în acelați timp, segmentabil în dosare
rezolvabile cu
celeritate . Nu ați confirmat, dar nici infirmat analiza mea, care
demonstra
că v-ar trebui resurse de mii de ori mai mari, pentru a duce la
bun sfărșit
sarcina la care păreați înhămat. Nici azi nu credeți că ați greșit
păstrînd
dicreție asupra adevăratei stări a anchetei, tăcere care a făcut
jocul celor
care v-au creat condiții pentru a nu reuși? Și azi mai credeți că
se poate
cîștiga în ritm de melc o cursă cu obstacole, pe care adversarul,
mult mai
bine dotat, motivat și plasat, le ridică rapid în calea
neputincioșilor
săi urmăritori?
Mulți m-au sfătuit să nu vă acord încredere, susținînd
că nu faceți decît să trageți de timp, simulînd interes justițiar,
așteptînd
ca partida să se termine înainte de a se ajunge la un deznodămînt
care să
vă creeze dușmani periculoși. Am trecut peste argumentele lor
speculative,
cum ar fi acela că nu aveți cum să vă bateți cu o structură căreia
îi aparțineți
și care v-a folosit copios, începînd din 25 decembrie 1989. Am
protestat
pentru necolegialitatea cu care domnul Popov, pe care l-am
consultat în
legătură cu dosarul P35/2006 (împreună cu domnii Jijie, Caraza și
Ionițoiu)
v-a prezentat ca pe principalul gropar al anchetelor! Am respins
modul incorect,
bazat chiar pe falsuri, în care gruparea lui Viorel Ene (avînd în
spate
pe Liviu Petrina și Jean Varlam), vă defăima și sabota. Am
încercat să mă
opun manevrelor prin care Ene încerca să vă smulgă din mînă
dosarele, în
clipa în care v-ați apropiat de inculparea lui Iliescu, Kuki
Borislavski,
etc. (dar aș vrea să-mi explicați de ce, de pe aceea listă lipsea
Petre
Roman și mulți alții, inclusiv cei reclamați de mine?). V-am
admirat calmul,
în clipa în care asasinul plătit al securității, deținutul Clită,
v-a transmis
direct din penitenciar, prin OTV, amenițări cu moartea, dvs. și
lui Miron
Cozma (care în acea zi se hotărîse să depună contra lui Ion
Iliescu, în
urma confruntării cu Gelu Voican, la care procurorul Saserman ne-a
invitat să
participăm). Am putut observa și reacția "banaliștilor politici"
care se
agitau anti-Cozma de cîte ori creștea pericolul ca acesta să îl
loveasă
pe Iliescu, ca să-și scurteze puțin detenția.
Dar creditul pe care vi l-am acordat, mai ales în situații
în care știam că aveți dreptate (sau că sînteți nedreptățit) nu
era un cec
în alb. România produsă de comunifesenism nu permite încrederea
oarbă în
nimeni. Deși nu am dovezi că ați fi altcineva decît păreți, nu aș
putea
garanta absolut buna dvs. credință. Probabil și dvs. păstrați
rezerve privind intențiile
acestui canadian suspect, cu o față de cercetător meticulos și
alta de revoluționar/justițiar
radical, care s-a agățat ca un scai de dvs., de cinci ani. Aștept
orice
cerere de clarificare. în astfel de situații, pentru a nu ne
înfunda în
bîrfe dezbinatoare și bănuieli paralizante despre subterane
ipotetice, trebuie
să ne bazăm pe faptele de la suprafață ale fiecăruia. Vă voi spune
care
sînt (in)acțiunile dvs. care mi-au stîrnit mie, ca martor, semne
de întrebare,
pentru a vă da posibilitatea să risipiți eventualele neînțelegeri.
Pentru
a apăra respectul reciproc (și poate colaborarea) dintre noi aș
vrea să
mă asigur că nereușitele dvs. (sau ceea ce eu consider ratări) au
fost rezultatul
sabotării de către sistem, sau măcar al unor nepuținte acceptabile
- și
nu al relei credințe sau a incompeteței/ indolenței.
Un semn de întrebare (pe care vi l-am semnalat
direct, într-o discuție la care au mai participat Doru Mărieș și
Antonie
Popescu) vine de la reacția dvs. din 2007, față de decizia Curții
Constituționale
de a cere rezolvarea civilă a oricărei cauze în care
există și civili (bazată pe o decizie CEDO, relativă la un furt de
benzină, care amesteca
civili și militari) . Această prevedere mai veche a legii, agitată
de obedienta
C.C. (pro PCR) cu scopul de a vi se smulge dosarele ajunse în
pragul inculpării,
viza judecarea și nu anchetarea cauzelor. Nimic nu impunea absolut
interpretarea
că, o anchetă în curs, de asemenea importanță, care a durat (cu
intermitențe)
zece ani, trebuie reluată de la zero de procuratura civilă. în
dosarele
feseniadei nu era vorba de altfel de "civili" ci de conducătorii
statului
român, care comandaseră ordinele criminale aplicate de militari și
de "mineri"
(care se puteau și ei dovedi agenți profesionișți, camuflați în
salopetele
comandate la Salcia). Așa cum și dvs. ați punctat, pînă la
finalizarea cercetării
prin inculpare, civilia vinovaților nu putea fi prezumată. Iar
victimele
civile (cu excepția sabotorului Ene) nu au cerut niciodată să li
se închidă
justiția în nas, cu alibiuri formale. Un proces politic de
asemenea anvergură,
în care esența este uzurparea instituțiilor statului , inclusiv de
către
"oamenii legii", se poate judeca firesc la tribunale militare. Și
chiar
trimis spre un tribunal civil, probatoriul uriaș pus la punct de
procuratura
militară își putea împlini funcția justițiară, mult mai bine decît
prin
sufocarea anchetei cu NUP, de către procuratura civilă care s-a
făcut că
nu înțelege nimic din dosar.
De ce ați cedat acestei presiuni și ați semnat deciziile
de disjungere și apoi de strămutare, validînd pretinsul conflict
de competență?
De ce nu ați impus condiția ca ancheta să ramînă în sarcina dvs,
renunțînd
temporar la gradele militare? De ce ați încercat o manevră atît de
stîngace
ca disjungerea părții militare și civile, a unui dosar evident
unitar? Chiar
sperați ca dovezile incriminante pentru civilii care au comandat
represiunea,
strecurate în dosarul militar (care a rămas un timp la dvs) să îi
oblige pe procurorii civili să-și inculpe stăpînii? Nu bănuiați că
trimiteți
acele dosare spre fabrica de NUP? Cînd ați văzut că nimeni nu
lucrează la
dosarele trase pe dreapta, în timp ce dvs erați acuzat că ați
tergiversat/sabotat/compromis
ancheta - de ce nu v-ați dat demisia în semn de protest? De ce ați
lăsat
dosarul deschis de mine (P35/2006), care putea constitui baza
incriminării
coerente a FSN, în mîinile procurorului Levanovici, care l-a
trimis spre
procuratura civilă, pe motiv că agenții represivi ai puterii
comuniste s-au
"civilat"… prin ieșirea la pensie? De ce, atunci cînd procurorii
tineri
delegați un timp de dvs să culeagă mărturiile deținuților politici
reclamanți,
au început să fie hăituiți (în momentul în care au încercat să
intre, fără
succes, în arhivele instituțiilor-călău) ați acceptat întreruperea
cercetării,
fără explicații? De ce, dîndu-mi dreptate în atîtea discuții, nu
v-ați ocupat
totuși de capetele speciale din plîngerile mele (vinovăția mediei
și a SRI
pentru instigarea din 1990, tăinurirea infractorilor comuniști de
către
regimul FSN) ? De ce ne-ați pus pe noi, cei implicați ca
reclamanți în anchetă,
să ne zbatem pentru ca documentele de importanță istorică
acoperite cu NUP
să nu fie distruse de procuratură, în baza regulamentului intern -
în loc
să duceți această luptă din interior? De ce l-ați lăsat pe Mărieș
să își
pună viața în pericol pentru a recupera niște dosare pe care nu
ați reușit
să le finalizați în timp util? De ce nu m-ați susținut atunci cînd
am cerut
insistent lui Mărieș să evite confiscarea cauzei sale de către
indivizi
de genul Ilieșiu/Tismăneanu, deși știați că aceștia lucrează
împreună cu
Băsescu la înmormîntarea judecării reale a comunismului în noianul
vorbelor
goale semănate perfid prin istorie? De ce credeați, încă în toamna
anului
trecut, că veți relua munca la dosare, știind ce relații de șantaj
reciproc
leagă taberele concurente care pradă România? Redeschiderea
anchetei în
2005 să nu fi fost decît o mișcare de ameliorare a poziției
grupului mafiot
Băsescu, în raport cu rețelele Iliescu, Roman, etc.? Cum comentați
posibilitatea
ca să fi alocat și eu cinci ani investigării participative la o
farsă (ceea
ce se numește metodologic "recherche-action"…)
V-am prevenit de curînd că vă voi scrie o scrisoare foarte
deschisă, provocîndu-vă la clarificări la care cred că am dreptul,
după
ce v-am oferit cît sprijin am putut. Sper ca acest val de
întrebări să nu
vă producă iritare sau crispare, ci să vă dea posibilitatea să vă
explicați
fin, ajutînd analiștii să înțeleagă ce s-a întîmplat cu anchetele
de
care ați răspuns și în general cu justiția de tranziție.
Intenționez să-mi
folosesc experiența pentru a clădi un rechizitoriu minuțios al
injustiției
judiciare (demarat prin eseul "Reabilitarea legalitatii: de la
combaterea
prescrierii la condamnarea uzurparii justitiei" - http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=7&year=2009&month=12.htm
) în schimb, nu cred că voi continua donquijotic
epopeea judiciară,
în instanțele românești sau internaționale, cu speranța că s-ar
face dreptate
la timp - așa cum m-ați sfătuit. Nu-mi mai pot permite explorarea
acestui
drum înfundat. Se pare că ați trecut dvs. acum în postura de
cercetător
voluntar (pentru IICC), acoperit însă de o pensie pe care eu nu o
voi avea
(printre altele și datorită acestor cinci ani de cercetare
masochistă).
Vă las satisfacția de a-i vedea în sfîșit condamnați simbolic pe
Gheorghiu
Dej și Ana Pauker, dar nu și pe cei care i-au plătit lui Apostol
serviciile
pînă de curînd… Sau de a denunța abuzurile judiciare, după
împlinirea termenelor
de prescripție. Sau de a umple cartea de istorie și muzeul de la
Sighet
cu pagini nemuritoare despre muritorii perdanți. Sau de a lupta
pentru dreptate,
alături de Băsescu, Tismăneanu, Ilieșiu, Mărieș, etc., susținuți
de corul
civic de gardă. Eu mă voi retrage probabil din joc, după ce voi
reacționa
față de răspunsul procuraturii la ultima mea plîngere, pe care
v-am adus-o
deja la cunoștință, făcută pentru modul în care mi-au fost tratate
demersurile,
într-o anchetă de care ați răspuns și dvs. (http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2010&month=8.htm
)
Sperînd că voi avea în dvs., și după această scrisoare,
dacă nu un coleg în cercetarea civică a cercetării penale, măcar
un martor
pentru ce am făcut în acești ani din viața mea,
Al dvs.
Ioan Roșca, 20 septembrie 2010
|
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|