Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 29 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Polemici: Ioan Rosca. Scrisoare deschisa catre Doru Maries
    Scris la Thursday, September 23 @ 10:18:36 CEST de catre asymetria
    Memoria Nu întîmplător închei conturile cu justiția contrarevoluționară, cu un mesaj către tine, singurul scris la persoana întîi. Am amînat cît am putut această lămurire publică, pentru a nu pune bețe în roate unui coleg, unul dintre puținii justițiari care au rezistat 20 de ani pe această baricadă, dedicîndu-i luptei pentru veșnic amînata dreptate. în perioada în care făceai greva foamei pentru a salva de la distrugere dosarele pentru care te-ai străduit atît, a fost greu să enunț delimitări și observații critice. Am tăcut cît am putut, pentru a te menaja și a-ți proteja acțiunea, pe care am încercat să o sprijin. Dar acum, cînd a venit vremea bilanțului, sînt silit să spun tot ce știu, tot ce gîndesc, tot ce mă doare. Căci și eu sînt un justițiar consecvent, care a plătit scump dreptul de a-și spune părerea despre cauzele înfrîngerii taberei noastre.

    Scrisoare deschisă către Doru Mărieș

       Nu întîmplător închei conturile cu justiția contrarevoluționară, cu un mesaj către tine, singurul scris la persoana întîi. Am amînat cît am putut această lămurire publică, pentru a nu pune bețe în roate unui coleg, unul dintre puținii justițiari care au rezistat 20 de ani pe această baricadă, dedicîndu-i luptei pentru veșnic amînata dreptate. în perioada în care făceai greva foamei pentru a salva de la distrugere dosarele pentru care te-ai străduit atît, a fost greu să enunț delimitări și observații critice. Am tăcut cît am putut, pentru a te menaja și a-ți proteja acțiunea, pe care am încercat să o sprijin. Dar acum, cînd a venit vremea bilanțului, sînt silit să spun tot ce știu, tot ce gîndesc, tot ce mă doare. Căci și eu sînt un justițiar consecvent, care a plătit scump dreptul de a-și spune părerea despre cauzele înfrîngerii taberei noastre.
       Am descris în alte texte interferența mea cu contestația anticomunistă a anului 1990, sau mi-am spus părerea despre ea ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/default.asp.htm). Rezum aici concluziile:
    a. Contrarevoluția la care s-a dedat "emanația" FSN trebuia înfruntată frontal, ca în decembrie, dacă vroiam să eliberăm România de paraziții securicomuniști;
    b. Mitingurile contestatare din 1990 au constituit singura încercare -confuză- de rezistență, subminata opoziție politică și intelectuală căzînd la pace cu uzurpatorii;
    c. Manifestațiile noastre au fost nu numai atacate de agenții puterii și de susținătorii ei manipulați, dar și deturnate de pretinsa elită civică, focarul neoemanației fiind GDS;
    d. Alegerile din mai 1990 nu trebuiau și nu trebuie legitimate, pentru că nu au respectat lustrația cerută la punctul 8 și s-au bazat pe intimidare și înșelăciune;
    e. Comunifeseniștii au instigat oamenii simpli contra noastră pentru a-i izola politic, în momentul în care i-au aruncat pe drumuri, jefuind avuția națională;
       Poziția mea în mitingul din Piata Universitatii a fost ingrată. Ca lider al unei asociații din zona ocupată (Dialog Piatra Neamț) mi-a fost foarte greu să vă fac să înțelegeți situația reală din țară, creată de televiziune, presă și informatori. La rîndul meu, nu înțelegeam conflictele dintre asociațiile din București și nici interesul lor pentru lămurirea meritelor/evenimentelor din decembrie, care obnubila discuția despre ce e de făcut pentru a finaliza revoluția. Vedeam doar că v-ați rupt în cel puțin două tabere antagonice, una simplist-combativă, care dorea război cu puterea (Alianța Poporului, "16-21", etc.) și cealaltă pacifist-civică ("Liga studenților, "GID", "21 decembrie", etc.) - care vedea în miting doar un prilej de propagandă anticomunistă.
       Nu știam pe atunci că, pînă la venirea mea la București (la 26 aprilie, cînd am convins GDS-ul să se ofere măcar ca intermediar de dialog, dacă nu vroiau să se implice în protest), asociațiile "combative", care începuseră revolta pe 22 aprilie, avuseseră în program amînarea alegerilor (pînă cînd se creau condițiile lustrării nomenclaturii - deci aplicării punctului 8). Am aflat între timp, din analiza presei timpului, că pe 27 aprilie, delegații GDS, în frunte cu Stelian Tănase, au convins asociațiile din Piață să elimine din platforma mitingului cerința amînării alegerilor (și contestarea lui Ion Iliescu ca exponent al celor de lustrat!). Aceeași castrare de singurul obiectiv adecvat al protestului anticomunist focalizat în ANPT, a fost operată pe 28-29 aprilie de liderii societății Timișoara, care se înțeleseseră cu Iliescu în acest sens. încît, după 3 mai, cînd m-am adăugat discuțiilor dintre liderii balconului, pe marginea platformei mitingului și a dialogului cu puterea, m-am pomenit singurul care mai lupta pentru amînarea alegerilor (deci nerecunoașterea celor proiectate pe 20 Mai)- considerînd-o singurul scop coerent.
       Din păcate, nu am reușit să combat dezbinarea dintre "revoluționari" și "civici" (a se vedea relatarea mea despre cearta dintre Dincă și Munteanu). în confuzia care era acolo, nu am înțeles nici măcar că rămînînd cu cei din balcon și căutînd sprijinul intelectualilor masați la GDS, nu eram în tabăra care gîndea mai aproape de mine. Mi-am pierdut timpul încercînd să obțin solidarizări cu comunicatul prin care "Dialog Piatra Neamt" respingea/contesta "alegerile" restauratoare programate pentru 20 mai ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/default.asp.htm ), nereușind să conving să denunțe alegerile nici pe liderii partidelor (Coposu, Cunescu, Cîmpeanu), nici pe ai asociațiilor "civice" (GID, Liga, 21 decembrie). Așa că ne-am retras din miting la 19 mai, plecînd la Piatra Neamț, proclamîndu-ne apatrizi față de statul român uzurpat care urma a rezulta din alegerile ilicite, cu o senzație de singurătate tragică. M-a șocat superficialitatea celor care sperau că rezultatele vor fi minunate și pregăteau guverne prin balcon. I-am văzut apoi dezumflîndu-și exaltările pe 23 mai și recunoscînd cu inconștiență o farsă pe care nu știuseră să o perceapă și conteste la timp. Iar de atunci, colaboraționiștii se străduie să mistifice realitatea/justifice dezertarea, pretinzînd că noi, contestatarii, eram cu capul în nori.
       Asociațiile "combative" (16-21, Alianta Poporului, Studenții de la Politehnică) au rămas în stradă mai departe. Gestul părea absurd sau disperat, dacă nu știai că ele ceruseră inițial amînarea alegerilor și că oricum, tabăra voastră nu voia reformă de compromis, ci finalizarea revoluției. Dar v-a costat uriaș confuzia în care v-au plasat "civicii" retrași din Piață și în care v-ați complăcut (comunicatele voastre pînă la 13 iunie nu mai vorbesc decît de obiective ca "postul independent de televiziune" - și nu de contestarea alegerilor). E drept că pericolul de a fi zdrobiți, ca grup minor de "anarhiști", devenea tot mai mare. Dar blocînd circulația și drumul spre putere al FSN, nu mai aveați cale de mijloc. Ar fi trebuit să faceți public că nu recunoașteți făcătura fesenicomunistă, explicind de ce contestați restaurația, adică să vorbiți în continuare despre obligativitatea punctului 8. Poziție care explica cel mai consistent de ce nu ați plecat voi de acolo, dar pe care, spre stupefacția mea, nu ți-o asumi clar nici azi, permițînd ilieștilor să vă trateze ca pe niște turbulenți oarecare.
       Nu ne-am întîlnit atunci (decît poate cu ocazia unor reuniuni) încît mi-am bazat simpatia pentru tine pe relatările mamei mele, care a urmărit ca istoric, pînă la sfîrșit, disperata voastră încercare de a extinde văpaia revoltei. Ea mi-a spus că plănuisei închiderea mitingului, rugînd-o, în noaptea de 12/13 iunie să cizeleze un comunicat al tău în acest sens. Lîngă ea am urmărit modul părtinitor și incorect în care ați fost tratați după arestare, cei din ramura revoluționară, de adepții revoluției de catifea. Participînd la "marșul cămășilor albe", pe 13 iulie 1990, am fost șocat de orientarea lașă dată protestului, de faptul că organizatorii se supărau cînd publicul cerea eliberarea ta sau a lui Dincă, sau striga lozinci antiguvernamentale. Am înțeles atunci de ce nu erau primite în presa "opozantă" comunicatele mele tăioase de solidarizare cu voi, texte care reaminteau fără echivoc că asociația mea nu recunoaște alegerile și legitimitatea puterii care v-a reprimat și întemnițat. Chiar publicate cu întîrziere, îmi arată poziția de atunci:
    http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/interv29iuliedreptatea.asp.htm
    http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/apeldinmoldova8august.asp.htm
    http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/comunicatsolidarizaredrept7sept.asp.htm
       Nu vei nega că am contestat consecvent Contrarevoluția și că am rămas alături de voi revoluționarii (umiliți, hăituiți, bătuți, alungați, uciși, siliți să se exilieze, lehămitească, rătăceasă (prin revista Europa...) sau sinucidă (ca Geroșanu) după ce au fost închiși abuziv (ca tine, Dincă, Borcoman, Dumitru, etc). Cum, de două decenii, nu mi-am schimbat atitudinea - îmi dau dreptul să îți spune niște lucruri pe șleau.

       Am fost încîntat să te întîlnesc în aprilie 2005, cînd am venit pentru a depune plîngerile penale pe care le știi și despre care am scris în alte texte, expuse la http://www.piatauniversitatii.com/news/default_editoriale.asp.htm . îți mulțumesc pentru sprijinul pe care mi l-ai dat, pentru a mă apropia de echipa Voinea de la procuratura militară. îți apreciez rezistența și curajul în acest demers. Nu am văzut în acești ani un om mai dedicat luptei pentru adevărul uzurpării feseniste - ca tine. Am încercat la rîndul meu să atrag către acțiunea ta un sprijin civic cît mai consistent, încît azi îmi reproșez că am contribuit și la confiscarea ta de către neoemanații din Piața Universității, de gen Băsescu sau Tismăneanu- deși cred că ea s-a operat mai ales prin intermediul lui Sorin Ilieșiu.
       Mi-ai acordat prietenie și sprijin, dar cam puțină atenție. Nu ai considerat interesant ce-ți spun, fezabil ce propun, util ce explic. Mi-ai urmărit expunerile despre sensuri și strategii la fel de distrat ca și pe alții, concentrat asupra propriilor obsesii, rămas în plasa detaliilor divergente, microbismelor și bîrfelor bucureștene, jocurilor de culise, ambițiilor mărunte, obiectivelor imediate. Nu cred că ai citit vreunul din textele mele, de altfel te documentezi puțin, ca om de acțiune aflat în continuă agitație. Numitorul nostru comun a rămas doar ura pentru cei care ne-au distrus viața , o dată cu deturnarea revoluției, uzurparea statului, jefuirea populației și distrugerea economiei.
        Nu ne-am putut sincroniza activitățile justițiare, deși ne-am întîlnit de atîtea ori, pentru că nu am reușit să comunicăm. Nici măcar în cursul discuțiilor despre avansul anchetei, cu generalul Voinea sau Antonie Popescu. Nici atunci cînd m-ai invitat la acel avocat găunos, care întreținea o mică curte. Nici cu ocazia meselor rotunde de la 21 decembrie, prilej de retorică vană pentru banaliștii civici pe care-i invitai... ca să nu pari singur. Nici în cursul emisiunii lui Lazarus, în care ne-am ciocnit de Ene și de avocatul lui Iliescu. De-abia masa rotundă de la TVR din 18 decembrie 2006, mediată de Turturică, a fost mai elocventă, permițînd contrapunerea poziției noastre (care cerem judecarea unei crime continuate pînă azi) cu a lui Tismăneanu (care avea altă agendă). Dar spre surprinderea mea, de atunci, ai intrat tot mai mult sub aripa tismănenilor, drum care te-a condus chiar la a face campanie pentru Băsescu, doar-doar îți aruncă niște firmituri de justiție. Nu cred că ai mai vrea să apari public cot la cot cu mine, după scrisorile deschise în care am explicat de ce consider că farsa Ilieșiu-Tismăneanu este o manevră de confiscare a anticomunismului, operată de forțe perfide, pentru interese antijustițiare și antinaționale.
       Am vrut să-ți arăt o atitudine constructivă, cînd mi-ai cerut un punct de vedere privind statutul unui nou partid, dedicat reabilitării justiției. Nu-mi venea să cred că îmi ceri să trimit materialul pe emailul lui "Sorin". Cu cei ca el vrei să eliberezi România? Era clar că nu iei în serios prevenirile și delimitările mele. Am reluat totuși o linie mai veche de cercetare și ți-am trimis un eseu despre cum s-ar putea susține statutar o acțiune autentic dedicată dreptății ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2009&month=6.htm ). Am pariat că nu-mi vei răspunde nimic, ca dovadă că nu vă va conveni asemenea bolovan statutar, atîrnat de gîtul noului teledon electoral pentru dreptate. Și așa a fost. Ceea ce mi-a adîncit temerile că ești atins de boala arivismului politic, lucru cumva firesc avînd în vedere caracterul, vitalitatea și destinul tău- încărcat de frustrări. Numai așa îmi explic disponibilitatea ta pentru bizare combinații de etapă, pentru colaborări jenante, pentru compromisuri justificate de atingerea unor obiective confuze.
       Aceste rezerve (bănuieli) privind capacitatea ta de a păstra nordul unor valori care să te țină pe șina unei misiuni coerente, nu m-au determinat să-ți întorc spatele. Am considerat mai importante calitățile tale de luptător încăpățînat, într-o epocă în care mai nimeni nu se mai sacrifică pentru cauze dezarmate. Nu am o vedere simplistă despre condiția umană, care se mlădiază (înainte de a se rupe) sub contradicții, necesități, relativitate, ambiguitate. Momentul în care ai reușit să mă superi a fost acela în care mi-ai pus semnătura pe niște comunicate "civice" compromițătoare (pentru mine), fară să-mi ceri acordul. Ți-am reproșat apăsat, într-o întîlnire furtunoasă, lovitura nedreaptă de imagine pe care mi-au dat-o cererile "mele" ca Tismăneanu să fie numit director al Institutului de studii al suferințelor Basarabiei (!!!) sau ca 23 august să fie declarată zi naționala de luptă împotriva nazismului și comunismului ... Din păcate, nu am respins ideea să semnez comunicatele voastre cu care mă declar de acord, dacă sînt consultat. Te-am prevenit însă că voi reacționa juridic dacă se mai repetă semnarea mea în fals.
       Exact asta s-a întîmplat! M-am pomenit "cerînd", eu, care lupt pentru eliberarea anticomunismului de ocupația agenților lui Tismăneanu, ... numirea lui Ilieșiu la conducerea TVR. Acest lucru m-a silit să reacționez public ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2010&month=8.htm ) provocînd țipete de furie care au întrerupt tăcerea cu care sînt marginalizat. Ar fi cazul ca, dacă tu ești vinovat de semnarea mea falsă pe comunicatele lui Ilieșiu, să lămurești situația, pentru a nu-l nedreptăți pe el, chiar dacă îl detest pentru rolul jucat în aservirea /deturnarea justițiarismului anticomunist.
       Cum am ajuns noi în situația asta? Eu care m-am rugat, fără mare succes, tot anul 1990, de intelectualii vînători de capital civic, care roiau pe la GDS, să vă sprijine lupta, te rog acum să te scuturi de asocierea cu unul dintre ei, care a ieșit dintr-o lungă pasivitate, doar ca să livreze unor agenți de aiurea ce a mai rămas capitalizabil din cauza revoluționară...Ce nu înțelegi/crezi tu din mesajele mele? Că Băsescu e unul de-a lor, care simulează un anticomunism inofensiv, doar pentru a capta niște voturi? Că el nu vrea și nu poate să-și lovească partenerii de Contrarevoluție fesenistă? Că te duce de nas cu promisiuni, în timp ce oamenii lui au sufocat anchetele ? Că l-a plantat în fruntea luptei justițiare pe agentul Tismăneanu, la cererea unor forțe ostile judecării penale a genocidului comunist? Că Ilieșiu a avut sarcina să antameze uzurparea, simulînd doar că îl crede pe Tismăneanu un mare activist/expert anticomunist? Că Tismăneanu nu are legitimitatea să conducă cercetarea crimelor comunismului și post-comunismului, așa cum o arată și "Radiografia dialogului Iliescu-Tismăneanu" din 2003 ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=9&year=2010&month=8.htm )? Că Ilieșiu te manipulează și te va compromite, pe tine care crezi că te servește? Că nu lîngă fariseii civici e locul tău? Că România a fost cangrenată profund prin compromisuri și nu va fi reparată tot cu ele? Că după 20 de ani de înfrîngeri nu ne mai putem pierde decît onoarea și sensul? Că două decenii de cînd te înșeli trebuiau să te trezească din elucubrații?
       Vezi bine cît de mult nu te înțeleg, cît de puțin mai știu cine ești, cît de tare ne-am depărtat, dacă am ajuns să-ți scriu public ca să mă iei o dată în seamă. Ne vom vedea probabil fiecare de drumul său, lăsînd în urmă o camaraderie ciudată, cu momente frumoase. Ce-ar fi ca, tocmai acum, la despărțire, să ne punem în sfărșit de acord asupra unui punct cheie: REGIMUL FSN CONTESTAT îN 1990 NU ERA LEGITIM, în ciuda aparențelor, create prin mijloace criminale. Ai plătit scump rezistența, e absurd să mai amîni asumarea ei explicită, permițînd unora să spună că ați rămas acolo doar ca să provocați represiunea initimidatoare. Sau permițind altora să culeagă de pe tine capital neo-anticomunist. Nu aș vrea să rămîn singurul lider din Piață care contestă încă faptul monstruos implinit. Știu ca reprezint punctul de vedere al multor manifestanți, care s-au răspîndit în toate zările, pentru că nu au putut accepta rămînerea în ghearele uzurpatorilor, coabitarea degradantă cu ei.
       Jos comunismul!
       Ioan Roșca, 21 septembrie 2010

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.62 Seconds